31 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 41

224... ea e frumoasa, mandra, promisa ieri! gloxinia Sonata!


225... bucurie nespusa ieri: am ajuns la targul de carte si am plecat de acolo incarcata precum o albinuta! mierea florilor-carti, daaaa!

226... dupa targ, m-am odihnit pe o bordura, in fata pavilionului central de la Romexpo. un mic spatiu verde cu floricele galbene ca de crang m-a odihnit si veselit!



227... in drum spre tramvaiul 41, am felicitat un copac cu flori si niste pastai! i-am spus: felicitari! si mi-am bagat nasul intr-o frumoasa floare in ciorchine a lui!

30 mai 2013

Jurnalul recunoştinţei - 40

216... Mih, ieşind cu bine din încercarea de ieri! mulţumesc, Doamne!

217... colonia de furnici din staţia lui 300!... m-a cucerit!...

218...vântul punând în mişcare totul!...

219... răcoare!...

220... Bookfest / 29 mai - 2 iunie, Romexpo - o sărbătoare a cărţii şi a iubitorilor de carte! abia aştept! poate mai găsesc vreo cărticică nouă a Măicuţei Siluana!

221... pantofiorii cu floricele, special pentru bicicletă!

222... călcâiele mele moi, frumoase, cu cremă pufoşică de aici!

223... orhideea şi prietena ei cresc împreună...

224... mi-a înflorit o gloxinie! vai, e aşa de frumuşică! poze mai pe seară...

28 mai 2013

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

… că lucrurile, evenimentele pot fi privite şi din afara lor… să le privim, să le vedem şi... atât! mă uit la ea şi o văd: îi zăresc frunzele stafidite, cele 3, radăcina redută,  apoi cealaltă, fragedă şi plină de sevă… îi văd tija retezată, pe care cândva a stat o floare… şi mai zăresc frunza verde deschis, zgâriată… toate acestea lasă o urmă în mine, un ecou, DAR nu mă mai identific cu ele… luând o oarecare distanţă şi lăsându-mă locuită de o stare interioară de curiozitate (bunăvoinţă + curiozitate), las ca lucrurile să se spună… aşa cum simt ele nevoia… nu le mai forţez şi nici nu mă mai simt prizoniera lor… ca şi cum aceleaşi evenimente trăite, care odată m-au luat pe sus şi eu am fost amestecată cu ele, s-ar rescrie, făcându-mă părtaşă la reaşezarea lor…

27 mai 2013

27 mai - Sfantul Ioan Rusul

... am venit!...
iar tu,
ca un prunc in apele primordiale,
ca o unduire,
asa m-ai primit si privit, Sfinte bun!
eram lipita de un zid zgrunturos..., intre noi era vantul,... si tu m-ai luat cu tine, in lumea aceea fluida
care seamana atat de mult cu o promisiune...

26 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 39

215... bucurie mare pentru mine azi, pornind pe firul zilei de ieri!
ieri: am facut putina ordine pe raftul cu icoanele sfintilor mei dragi si iar m-am intristat un pic din pricina faptului ca pentru Sfintii Luca al Crimeii (sfant doctor fara de arginti), Partenie si Patapie (grabnic ajutatori in cazuri de cancer) nu aveam iconite... am printat la serviciu cate o iconita gasita pe net, dar s-au cam deformat...
imi doream atat pentru sfintii mei buni iconite pe masura... am cautat si inca nu gasisem...
dar azi! la sfarsitul slujbei, la bisericuta mea draga Sf. Nicolae "Dintr-o zi", am mers la pangar dupa lumanari si... prima data am zarit o iconita cu Sf. Partenie!!!
apoi si cu Sf. Luca al Crimeii!!
Doamne, ce fericita am fost! m-am uitat in speranta ca voi gasi si cu Sf. Patapie... azi nu am gasit, dar sunt sigura ca Sfantul ma va ajuta! de asemenea, mi-as mai dori o iconita cu Sf. Siluan Athonitul!
acum, iconitele arata asa:
Sfintii Patapie si Siluan Athonitul, cu mainile prelungi de lumina!
iconitele cu Maicuta Domnului si Sfintele mele dragi!
maine e praznuit Sf. Ioan Rusul, grabnic ajutator si mare facator de minuni! Sfinte, ajuta-ne! multumim!

216... tot azi, ziua mi-a inceput cu un sms minunat:
"Dar e vara, cerul e tanar, marea n-are azi niciun rid"... "Peste plaja pluteste un vacarm de lumina" - pentru Dordemare, 2 citate din O. Paler... de la draga mea prietena Mo!...
217... si tot azi, daruri de la verisoara Gabi, calatoarea noastra draga!...

25 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 38



211... pantofii de vara ai lui Mih!..

212... dorul de Praga, alaturi de dorul de mare! Praga, Mo, cred ca mi-a ramas in suflet o data cu citirea cartii Golem a lui Gustav Meyrink, cu ani in urma... acolo am intalnit-o si pe Miriam... o carte stranie sau mai bine zis straniu de frumoasa... apoi, in Praga a fost o colega de serviciu si mi-a aratat fotografii... si mi s-a parut asa colorata, si proaspata, si vie! un orasel romantic foc!

213... incantatorul achimenes Dot!:


214... bine ca mi-am amintit, de cand vreau sa va spun! luni, 27.05., in calendarul ortodox este praznuit Sf. Ioan Rusul, un sfant al inimii inflorite in credinta, mare facator de minuni! in Bucuresti, particele din moastele Sfantului sunt la bisericuta din curtea Spitalului (Maternitatii) Polizu. cat mi-as dori sa ajung luni sa ii multumesc Sfantului pentru TOT! anul trecut am mers insotita de Mihnea, puiul meu drag!

23 mai 2013

sfaturi de la Măicuţa Siluana Vlad

„Draga mea Ştefania,
Da, ai dreptate, o alegere proastă îţi face viaţa proastă. Dar viaţa, oricât de proastă ar fi, are marele avantaj că poate fi oricând luată de la capăt! Nu există fundătură a vieţii care să nu poată fi schimbată în poartă nouă! În nou început! Asta e viaţa! O aventură minunată şi incredibilă cu Domnul şi Dumnezeul nostru atât de iubitor şi răbdător. El nu ne promovează după medie! Ci după deschiderea pe care o avem la harul Lui şi asta se învaţă! Unii mai greu, alţii mai uşor! Dar când ai spus Da, nici un nu din trecut nu mai are putere. Toată bucuria vine prin acel Da.
Curaj! Totul e să fim cu El şi să căutăm harul Lui şi Împărăţia Lui!
Cu drag şi încredere,
Maica Siluana”
(fragment (pag. 84) din cărticica „Dăruindu-ne, intrăm în bucuria Lui”Monahia Siluana Vlad, Editura Doxologia, 2010)

Jurnalul recunostintei - 37

207... mi-au înflorit două ghivecele de achimenes Orange Delight! un achimenes atât de puţin pretenţios şi atât de dărnicuţ în floricele!

208... citesc, sorb, cu sete sorb cărticica Maicii Siluana!

209... o dată cu ceşcuţele de ceai (îmi plac atât de mult!!) de la surioara Mo (mulţumesc, draga mea!), am primit şi o cutiuţă gingaşă pentru ceai, în care am pus însă iată ce:




210... am găsit o mandala de anul trecut...

orhideea reprezentare simbolica - 6

o rădăcină a ei e bătrână, oarecum rigidizată, şi nu se vede nici măcar în schiţă vreun semn de frăgezime, de înduioşare. ea e cea care a rezistat între surorile ei putrezite. la 180 de grade, se dezvoltă frumos copiluţa rădăcină... creşte uniform, creş-te! la capitolul frunze, 3 sunt mature, stafidite, dar neîngălbenite. au rămas aşa, ca nişte delte secate, care nu îşi mai umplu bazinele. între. între viaţă şi moarte... a... mai există şi un mugure de frunză în mijloc, zgâriat! tot edificiul acesta mă reprezintă simbolic, într-o etapă de bâjbâire, de căutare...

22 mai 2013

Maica Siluana

"Draga mea M.,
M-a impresionat mult mesajul tău şi profunzimea lui duhovnicească. Este deosebit de profund, pentru că ai numit în el trei vrăjmaşi care te împiedică sa-ţi asculţi dorul inimii de a intra în tine ca să scoţi de acolo ceea ce simţi că ar fi o adevărată „lepră” a sufletului. Aceşti vrăjmaşi sunt: lenea, frica şi complacerea în felul cuminte de a fi.
Ar fi interesant să ne ocupăm de fiecare în parte, dar nu e momentul acum. Acum aş vrea să vorbim puţin despre „muma” acestora şi a tuturor relelor pe care oamenii încearcă să le depisteze şi să le elimine, una câte una, prin psihoterapii sau chiar şi pocăinţă, fără să se lege de originea lor care este necredinţa. Da, da, lipsa acelei credinţe-încredere în Dumnezeu ca Domn şi Stăpân al vieţii noastre şi al lumii întregi este originea tuturor relelor pe care le facem de „frică”. Până nu conştientizăm că răul nu are nicio putere asupra omului, dacă acesta renunţă la a se crede pe sine domn şi stăpân al vieţii sale, alegem mereu şi mereu să „facem ceva” ca să „scăpăm de ceva” sau ca „nu cumva să păţim ceva”…
Originea răului în viaţa omului, a fiecăruia în parte, este aderarea liberă la sugestia îngerului căzut că Dumnezeu e undeva departe, sus, că nu e „chiar aşa de bun şi iubitor”, ba, uneori, e de-a dreptul sever şi răzbunător şi că El urmăreşte să ne pedepsească de fiecare dată când greşim şi, mai ales, să ne lase fără nicio plăcere sau bucurie pământească. De exemplu, El ar putea fi duşmanul plăcerii mele nevinovate de a zăbovi duminica dimineaţă în pat până la prânz, după o săptămână aşa de grea şi de stresantă!
Dacă am urmări motivele pentru care nu ne rugăm sau nu ne ducem la Biserică, am vedea că ne recunoaştem în motivele „arhetip” ale celor care au refuzat să se ducă la ospăţul de nuntă al Fiului de Împărat! Ce au aceste motive în comun? Lipsa credinţei că Acela e Împăratul şi că viaţa mea are vreo legătură cu Ospăţul Lui. Ospăţul Lui pare un moft, pur şi simplu o pierdere de timp, pe lângă problemele mele! Şi aşa este şi va fi, până când omul se va dumiri că viaţa lui este darul Acestui Împărat şi că i s-a dat ca să facă din ea un Ospăţ de nuntă şi nu să-şi cumpere boi şi să-şi are ţarina… Boii, ţarina, plăcerea de a fi cu nevasta cea tânără şi iubitoare şi toate celelalte „probleme” ale omului sunt derizorii, dacă nu sunt pregătire şi prelungire a Ospăţului de Nuntă!
Cum, cum, fetiţa mea, să facem noi să pricepem asta? Inima mea plânge de durere că am putea muri alergând după boi sau jucându-ne cu mireasa sau mirele, fără să fi bănuit măcar sensul real al vieţii noastre aici pe pământ!
Dar nu deznădăjduiesc, pentru că, iată, în fiecare omuleţ e o tresărire, o întrebare, un licăr de nadejde că ar putea să se convingă pe sine să lase toate şi să urmeze Celui ce ne-a adus Bucuria pe care nimeni şi nimic nu o mai poate lua de la noi, dacă ne îndurăm să intrăm în ea.
Ce să facem pentru asta?
Să ascultăm glasul durerii, al neliniştii, al angoaselor şi depresiilor noastre şi, încetând să ne mai acuzăm pe noi înşine şi unii pe alţii, să lăsăm toate şi să luăm în serios făgăduinţele pe care ni le face Dumnezeul de Care fugim.
Ei, fetiţa mea, dacă acum, oricare dintre noi am fi grav răniţi şi am fi pierdut mult sânge şi viaţa noastră ar depinde de aflarea unui donator, ce n-am face, şi noi şi familia noastră şi prietenii noştri, ca să-l aflăm?
Şi dacă am crede cu adevărat că Viaţa lui Dumnezeu e viaţa noastră, oare am face mai puţine eforturi?
Domnul să ne sporească şi nouă credinţa şi să ne primească în marea Lui iubire de oameni!
Cu drag şi respect,
M. Siluana"
- fragment (pag. 57) din cărticica „Dăruindu-ne, intrăm în bucuria Lui”Monahia Siluana Vlad, Editura Doxologia, 2010 -

Jurnalul recunostintei - 36

205... dimineata pe la 5 am ieşit pe balcon, fericita sa adulmec aerul racoros si sa le privesc pe frumoasele mele adormite...

206... de cateva zile ma gandesc la mare... parca simt mirosul ei si al valurilor, si al algelor... cred ca nu am mai fost de vreo 7 ani la intalnirea cu ea...

207... plantele trebuie uneori copilite. ramurelele laterale se taie, pentru ca planta sa-si canalizeze seva spre firul principal... spre floare... pentru planta, cred ca e un proces dureros, dar gradinarul stie, are in minte viziunea Florii... imi dau seama ca, in perioada pe care o traversez, inconstient caut cai de scapare in lateral... or, ca intr-un recipient alchimic, trebuie ca esentele sa nu se piarda pe orizontala, ci sa tasneasca spre El...

20 mai 2013

ce ma invata orhideea mea reprezentare simbolica

stiu... au loc niste prefaceri... frunzele vor continua sa se ofileasca, iar radacina noua sa creasca... sunt niste procese care nu depind de mine. ele doar trec prin mine, ma intersecteaza...
imi amintesc dimineata aceea la serviciu. gandacelul-copil era in chiuveta, bantuia bezmetic. l-am gonit usor, dirijandu-l inafara spatiului unde apa avea sa vina in suvoi... eram bucuroasa ca l-am salvat. peste vreo ora, am revenit la chiuveta, cu treaba. si l-am vazut: era inecat intr-o picatura de sapun lichid... facusem tot ce-am putut ca sa fie bine, dar lucrurile iesisera prost... dar oare ce e bine si ce nu? viata uneori isi are cararile ei, si cred ca nu ar trebui sa o iau lucrurile la modul personal, ci asa cum sunt... pesemne ca ar trebui sa fiu un canal mai gol de pareri, mai fara zgura... ca viata sa nu se fereasca din fata mea, din calea mea... ci sa mi se dezvaluie
asa 
cum 
e.

19 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 35

203... duminica Femeilor Mironosite!, cu bucurii! Mo si Moni la bisericuta Sf. Nicolae "Dintr-o zi", la sarbatorirea unui an de la resfintirea bisericii! hram si oameni-femei, aproape! Stefania si doamna discreta... Mo saritoare, dand fuguta la farmacie dupa calciu, venind si cu un paharut de apa...  vantul adiind printre miscarile noastre... peretele bisericii devenind poros si viu, cand noi cu totii cantam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand... peretii bisericii devenisera parca o piele transparenta care respira... noi cei de afara cantand, la fel cei dinauntru... noi toti fiind de fapt Inauntru, in inima care ne pulsa si ne respira!... la sfarsitul Sfintei Liturghii, cate un dar pentru fiecare, miscandu-ne! multumim!

 dvd
 icoana
...si mir...
204... Mo a venit incarcata de daruri! cozonacel, salatica de ardei capia (multumim, mamica Domnica!), carticele, ciocolata cu alune maaaaari, cesti de ceai ... totul cu atata grija!... am povestit si am mers impreuna... ce bine!... 
la o cana de ceai! 
cu achimenes Camille Brozoni

17 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 33

198... racorel, racorel!...

200... dor de Maicuta Siluana! pe ultima suta de metri, reusesc sa imi basculez in geanta carticica Măicuţei "Daruindu-ne, intram in bucuria Lui" (Editura Doxologia 2010). in autobuz, citesc cu sete:
A te lăsa modelat de Dumnezeu înseamnă a primi toate evenimentele vieţii ca pe nişte locuri de întâlnire cu Domnul şi a le primi ca din Sfântul Potir! Să consideri că nu ţi se cuvine nimic, nici bine, nici rău, ci că totul e dar! Vei descoperi atunci aspecte nebănuite ale evenimentelor tale! Mută centrul atenţiei de la eveniment la Domnul: "Ce vrei sa-mi spui, Doamne? Ce mă înveţi acum?" - pag. 19.

198... afara, frunze pe jos, cer un pic innorat, un fel de praf in aer, caruia i-am soptit: mi-ar fi placut in dimineata asta sa stau acasa, sa incalec bicicleta si sa imi dau drumul oriunde m-ar fi purtat...pedalele!

199... domnul cam la 50 de ani cu care ma intalnesc pasager intre blocuri dimineata, spre serviciu, astepta probabil masina care sa vina sa-l ia. ma intreb ce job o avea. dupa cum arata, dichisit, pus la patru ace, posibil la vreun minister ceva. el contrastează puternic cu Moni cea grabita, smotocita, din diminetile ei...

200... ea e episcia Tropical Topas, primita de la Valentina, căreia ii multumesc din suflet!

201... la intoarcerea de la posta de pe Calea Grivitei, o iau pe bd. Titulescu. si la un moment dat trec pe langa o casa de schimb valutar... si ma intorc fascinata! de undeva de pe un raft suspendat se revarsa in falduri o frumoasa urzicuta!! parca era un parau ce venea la vale din varful muntelui! roz, verde intunecat si o margine delicata verde deschis! doamna de acolo n-a mai stat pe ganduri si mi-a daruit cativa lastari! multumescccc! iat-o pe frumusica:



urzicuta minunata!

15 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 32

197......
Irma

sarea...

apropo de lacrimi si de sarea din ele... cand eram mica, m-a prins mami odata cu lingurita pofticioasa in borcanelul cu sare! da, mancam sare cu lingurita... sarea aceea groba,atat de bogata in minerale... si acum imi plac enorm sarea si mirosul ei inecacios... sarea, inundandu-ma ca o maree! si niciun dig intre noi!

Jurnalul recunostintei - 31

193... s-a deschis boboaca de episcie!... m-a întâmpinat la serviciu!...

194... am iesit pe balcon la prima ora a diminetii, sa dau "buna dimineata" floricelelor!...

195... racoare!...

196... am dat fuguta la Gara sa imi iau de la farmacie un nurofen pentru maseluta rebela si am gasit in sfarsit revista mea draga "Lumea monahilor" (nr. 70, aprilie 2013)... "Viata e fericire - spunea Varsanufie, cuviosul Optinei. Aceste cuvinte pot părea ciudate. Cum poate fi numită fericire dacă pe parcursul ei la fiecare pas se întâlnesc nereuşite, dezamăgiri, supărări? Câte necazuri suferă oamenii! (...) Viaţa va deveni fericită pentru noi atunci când vom învăţa să împlinim poruncile lui Hristos şi să-L iubim pe Hristos. Atunci vom vieţui cu bucurie, vom suferi cu bucurie necazurile care se abat peste noi, iar înaintea noastră va străluci luminos Soarele Adevărului, Domnul, spre Care ne îndreptăm."

14 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 30

190... "care e starea ta interioară? spune-mi!"...

191..."părul tău a ce miroase? ajută-mă..." "a porumb... ca al păpuşilor de porumb miroase el..."

192... aseară topită de somn l-am căutat pe Vasile Lovinescu! glonţ m-am dus între cărţile unde nu mai intrasem demult... câte erau!! aproape că le uitasem, ca să le doresc din nou! m-am oprit la Jurnalul alchimic (Institutul European - 1994), dar am mai extras două din raft: Meditaţii, simboluri, rituri (Editura Rosmarin - 1997) şi Monarhul ascuns (Institutul European - 1999).
la pag. 14 a Meditaţiilor scrie:
" "Dumnezeule care îţi arăţi minunile în adânc, îndură-te de noi şi după cum întru început ai dezvăluit faţa adâncului şi ai arătat pământ ferm, aşa dezvăluie-ne şi nouă acum pământul, ca să nu pierim" "
la pag. 29 a Jurnalului scrie:
"Cine nu vrea să înceapă cu mirarea şi cu admiraţia, acela nu poate găsi intrarea în Sanctuarul interior. (...)Mirarea, cutremurul, admiraţiunea sunt zorile, albul luminii de dincolo, al Luminii neînserate."

orhideea reprezentare simbolica - 5

ieri mă gândeam cum împunge noua rădăcinuţă a orhideei mele simbolice lumina... cum o pipăie... şovăie?
o viaţă întreagă mi-am cântărit bine gesturile, cuvintele, cenzurând o mare parte dintre ele... pentru că unele lucruri erau prea grele pentru toată lumea, şi atunci erau evitate. dar eu trebuia să le rostesc! doar că nu puteam să le rostogolesc şi să le dau drumul înafară... şi atunci cădeau înăuntru... le păstram în mine, deşi simţeam că le frânam! lucrurile trebuie să circule, să iasă în lume în bucuria împărtăşirii! când sunt frânate şi reţinute, ca şi lacrimile dinlăuntru, ceva se fisurează... multe rădăcinuţe din mine n-au avut curajul să mai întrebe lumea şi să iasă din scorbura lor... ele au rămas suspendate, vigilente şi uscate (sau putrezite), dar în germene ele există!
de aceea rădăcinuţa cea nouă îmi vorbeşte şi iese la întâlnirea cu lumina ca un iepuraş!

12 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 28

183... lacul limpede, cu sclipiri vesele...

184... Mih intrebandu-ma de tine...

185... achimenesul Peach Blossom deschis, deplin deschis!...

186... doua carti, intorcandu-se la mine. drag!...

187... primesc un comentariu pe blog! ma bucur. nu calatoresc de una singura!

188... noapte buna!...

11 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 27

179... dimineata splendida! soare! 

180...cu ochii carpiti de somn, deschid Acatistul Parintelui Marturisitor Ilie Lacatusu:
"Iar Hristos ti-a dat darul de a fi ocrotitor al familiilor crestine si al celor care se pregatesc sa mearga spre mantuire pe calea casatoriei". Doamne ajuta!

181... Cosmin trezindu-se si iesind bucuros pe balcon. imbratisare!...

182... Cosmin: "imi place dimineata! nu miroase a nimic altceva decat a proaspat!"


10 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 26


177...sunt fericita! i-am zarit noua radacinuta!...

178..."Accepta si necazurile ca pe locuri de intalnire!
Monica mea, fericirea e Domnul si nu ce ni se intampla. Cu El, toate sunt cu rost si duc la pacea si bucuria  de care am tot fugit si fugim prin pacat si uitare
Cu rugaciune si drag

Maica Siluana"
 
- fragment din raspunsul pe care mi l-a trimis pe mail Maica Siluana Vlad la Tema nr. 4 a Seminarului duhovnicesc "Sa ne vindecam iertand"... Ii sunt recunoscatoare Maicutei Siluana pentru TOT!!!


orhideea reprezentare simbolica - 4

simt in mine mai multe straturi, dar si o masa amorfa, ca un fel de fundal...
azi praznuim Izvorul Tamaduirii! asadar exista un izvor al tamaduirii, ce bine! el este legat de Maicuta Domnului, cea care pe toti ne primeste si ne izvoraste cu mila sa...
dimineata, am trecut pe la orhiduta mea. o frunza e mai afectata decat celelalte, dar zbarciturile, nervurile brusc ramase fara seva de atunci cand am taiat radacinile putrezite si-au mai revenit! poate ca ridurile sufletesti nu sunt ireversibile! ceva poate circula din nou prin canalele apatice... ceva ca un suflu nou - nou cu totul sa fie! ce inseamna asta? ca vechiul si-a pierdut puterea... dar renuntarea lui la aceasta putere pe care o avea in mine, pe care i-o dadusem, cred ca se face prin ascultare, prin aplecare asupra a ceea ce el imi indica. nu pot da delete si sa am pretentia ca m-am vindecat, m-am tamaduit. nu pot intoarce spatele, ca si cum acel vechi s-ar volatiliza! peste o mare de lacrimi, ani de zile am incercat sa pun pamant nou, si bun, si hranitor, dar nttttz, n-a tinut figura! ce construiam ziua se naruia dupa un timp, si ajungeam in acelasi punct, cu aripile zdrelite. ceva ma tragea inapoi. iar si iar... de cand mi-am ales aceasta reprezentare simbolica, orhideea, o las pe ea sa vorbeasca. tot ce am de facut este sa o ingrijesc si sa fac liniste. loc. pentru ca sa pot primi orice mi-ar spune!... rabdare sa ai, fetito, rabdare...

9 mai 2013

Jurnalul recunoştinţei 25 - Adi din Aleea Livezilor

176... pe ea o caut... pe fetiţa din dreapta! ea e minunata mea prietenă Adi din Aleea Livezilor! am fost atât de fericită în perioada aceea! i-am ţinut minte numele de familie ani în şir... şi la un moment dat mi s-a şters din minte... în 1977, când m-am mutat din Ferentari, am lăsat în urmă câmpul cu muşeţel, şcoala unde am învăţat puţină rusă, bătătoarele de covoare, ţurţurii fermecători, mirosurile de mâncare dintre blocuri şi pe Adi! ce dor mi-e de tine, draga mea!
în poză mai apar fratele meu, micuţul! şi verişorica Gabi!...şi eu, înghesuită un pic!
Adi şi Moni, două fetiţe!

Jurnalul recunostintei - 24

170... ieri am gasit la Mega Image un soi de oxalis pe care nu-l aveam... oxalis triangularis cu frunza verde si floare lila (eu aveam cu floare alba, ceea ce nu-i totuna!). asadar, sunt very happy!

171... Cosmin vorbindu-mi cu nespusa admiratie despre un prieten de-al lui rrom. e genul de prieten care te-ar ajuta în orice situaţie, mama...

172... o mica gradinareala, maini amestecate cu pamant! (bucuria mea!)

173... aseară, viaţa m-a surprins cu totul! am păstrat pentru cineva un pătrăţel dintr-o ciocolată cu alune mari Delhaize de la Mega şi am mâncat cu puterea gândului o bucăţică dintr-o plăcintă cu mere... am auzit din ecouri scrise ceva din freamătul muntelui şi nemărginirea câmpiei... şi muzica italiană a anilor 80...şi am mai auzit ceva, de parcă eram în "Povestea fără sfârşit" a lui Michael Ende: cuvântul copilă...

174... azi-dimineaţă, în goana spre serviciu, văd ieşind dintr-un tufiş un smoc verde altfel,... şi nişte bulbi... şi un ghiveci spart... n-am mai stat pe gânduri şi am recuperat plăntuţa! mergeam mândră pe stradă cu ea în mână, revărsându-se ca o fântână arteziană! o s-o numesc Găsita! (prietena mea dragă L, iubitoare desăvârşită a plăntuţelor, mi-a şoptit aşa: Găsita are şi un nume frumos de plantă, o cheamă Nolina! mulţumesc!)
ea e Nolina!

în noua căsuţă, mai spaţioasă!

175... am primit un dar tare pretios de la Viorica! acesta e darul! este ca un mar zemos care imi vorbeste, care ma gaseste! mul-tu-mesc!

7 mai 2013

orhideea reprezentare simbolica - 3

ma uit la ea si imi spun:
este o faptura ciudata, asa suspendata si cu frunzele ofilite cum e... candva a avut o floare, tija retezata depune marturie pentru aceasta. eu stiu ca a avut acea floare, superba, care m-a facut sa o indragesc pe loc... o puritate suspendata, alba si invapaiata... acum a inceput o viata noua, intr-un ghiveci suprarealist. dedesubt, un fel de vulcan de vid, tacut, care ar putea sa-i primeasca lacrimile. dar ea plange superficial, printre pietrele puse ici- colo... niciodata nu o sa o vezi plangand suvoi, pentru ca nu are voie. mamica din departare trebuie plansa in tacere. asadar, acela va fi rezervorul care va primi ecourile-lacrimilor de deasupra pamantului. pamantul acela va fi ud deseori... si poate ca acest substrat prea ud, prea sarat va duce la putrezirea radacinilor.
dar langa ea, in prezent, este un ghiveci cu o orhidee terestra, un alt soi de orhidee. ea sta langa orhiduta Moni si e fresh, increzatoare si discreta. are foliajul maro intunecat lucios si imi vine sa o mangai. ii sunt recunoscatoare, pentru ca ea sta, doar sta langa orhideea Moni, si aceasta insotire pare ca trece dincolo de ofilire si de stagnare... ele sunt ciudate impreuna, dar mi se par minunate. par ca se mangaie reciproc pe un par nevazut, ca al papusilor de porumb...

6 mai 2013

Jurnalul recunostintei - 23

167... Cosmin se uita la un episod din serialul lui preferat, Heroes. ochii imi cad pe un fragment de traducere: Toate sunt parte din destinul tau. 


168... de cateva zile merg in parcul Herastrau, pe malul lacului... si mi-e bine, si citesc din cartea SincroDestinul, de Deepak Chopra - Editura Paralela 45, primita in dar de Paste de la surioara Mo!
169... dimineata am rizomit un pic! am 2 rizomi de kohleria Queen Victoria disponibili si unul de eucodonia Adele, pe care ii ofer ca PREMII (3) celor care vor oferi mai jos o parere referitor la o intrebare-floare:
Ce te bucura cel mai mult la viata ta?
intentionez sa pun la posta rizomii luni, 13 mai a.c. pana atunci, va astept cu drag comentariile!

169... am dat o fuga cu bicicleta in parc! cat de fericita m-am simtit! libera si cu suflu! am stat pe malul lacului, pe iarba, pe paturica de la sala, usurica si molcuta! m-am lasat purtata pe alei pe care nu le mai stiam,   am simtit vanticelul, lumea venind din toate partile... a fost bine, bine, bine... ceva atat de simplu si de BUN! natura, generoasa... lacul, unduit in valuri... eu, o particula vesela si recunoscatoare pentru viata, pentru clocot! 
 aici am poposit, pe mal de lac...
 iarba si viu!
 minunata alergatoare!
 in plimbarile mele, ma tot insoteste cate-un corb!
 Bookland din Herastrau

 "pune-ti o dorinta" - slogan Prima
 un strop din Gradina japoneza
la intoarcere: o casa care imi place mult!