27 feb. 2007

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (1)


Eu:
- E mică lumea, nu?

Părintele:
- Da, e mică lumea. Dumnezeu are grijă ca ea să fie din când în când mică, să o adune din risipirea ei. Când lumea are nevoie de intimitate, ea se roagă la Dumnezeu pentru aceasta, iar Dumnezeu o face mică...

26 feb. 2007

filmele mele



astăzi sărbătoresc ceva. ceva ce s-ar putea să aflu că nu mai are rost, şi totuşi a trecut jumătate de an din

*

ieri dimineaţă Cos mi-a cântat un cântecel care suna aşa:

Hei, micuţule Pinky/Închide ochişorii/Stinge lumina/ Mâine ne vom juca din nou

*

în week-end am văzut filme pe rupte, BABEL mi-a plăcut cel mai mult. şi am tânjit din nou după PIANUL!! şi după FOLLOW ME, preferatul meu, cu Mia Farrow.

am fost cu puii după mărţişoare, am îngheţat sloi. mi-a plăcut grija lui Cos de-a alege mărţişoare pentru colegele lui. nu a vrut să ia pentru toate fetele la fel. mi-a zis:

- Fiecare e altfel, nu, mama?

23 feb. 2007

dungi de budozen



dacă ea, C., ar fi fost săculeţul meu, m-ar fi uimit lipsa lui de tonus. ştii? voiam să ţin săculeţul între noi şi, ca să nu cadă, cumva o tot împingeam. iar ea SE FEREA. aveam un soi de disperare că nu venea echilibrat să ţinem săculeţul împreună. mă consumam că nu găsesc modalitatea de-a o invita să participe. când săculeţii erau între spatele nostru, aveam senzaţia că se grăbeşte foarte mult. CA SĂ FUGĂ, SĂ SCAPE. îmi venea să-i spun: sunt aici, nu-ţi vreau răul, linişteşte-te, mă simţi?

acordarea e un lucru preţios, mi-am zis în drumul spre casă. îmi aminteam cât am cusut şi am descusut la săculeţul meu. de câte ori. oare el cum m-o simţi? cât de într-o dungă oi merge şi eu, iar el ţipând după mine...


21 feb. 2007

camera preferată

ieri, Ma mi-a zis să nu îl mai privesc ca pe camera mare (pentru musafiri, oficială), ci ca pe camera de zi cu zi!

Ma e o cameră pe care o iubesc.

20 feb. 2007

"În L.A., nimeni nu te atinge. Cred că ne lipseşte atât de mult atingerea, încât ne izbim unii de alţii, doar pentru a putea simţi ceva"

(prezentare la filmul CRASH - POVEŞTI DIN L.A. din TV mania apărută ieri)

19 feb. 2007

aseară m-am uitat pe zone reality, era o emisiune cu un medic chirurg traumatolog cubanez, refugiat în State. a spus o chestie care îmi răsună şi acum în minte: sângele e o substanţă poetică. poate că talasemia mea are nevoie în compensare de poezie, poate de aceea văd viaţa ca pe o poezie, o continuare a unui sânge care curge şi aduce oxigen, vibraţie, lumină... vine şi pleacă, în circuitul lui neobosit...
¤
Mih mi-a zis aseară, după masă:

- Sărut mâna pentru masă, domniţo!


16 feb. 2007

Christina Moni's world

de Andrew Wyeth

aseară la budozen a fost un moment când parcă m-am întâlnit cu miezul furtunii! trebuia să fiu pe picioarele mele, să o înfrunt, dar mie îmi plăcea să o privesc cum îşi umflă pânzele şi să mă las dusă de curenţii ei... era un soi de frumuseţe sălbatică, să privesc în ochii furtunii, era ceva, cum să zic, foarte personal... parcă eram Alice dusă departe, cu căsuţă cu tot (şi cu căţel!). furtuna era un coleg, cu care lucram pe perechi de câte 3. eu şi o altă colegă îl ţineam de câte o mână. în prima etapă, el îşi lăsa mâinile moi, libere în mişcări, prietenoase, iar noi două doar le simţeam în palmele noastre, neîngrădite. în faza a doua încercam să îi blocăm mişcările, iar el ni se împotrivea. el fiind el, iar doi fiind doua muieri micuţe, cam fugea cu noi prin sală, însă, crede-mă, deşi avea ceva în el care părea că ne spulberă, nu simţeam răutate. cred că de aia mă simţeam foarte liberă, deşi scuturată şi dusă de colo colo... şi a mai fost un fragment. tot în acest grup de 3 persoane, fiecare dintre noi, cu sprijinul colegilor, trebuia cu o mână să mângâie un săculeţ, cu gingăşie şi blândeţe, iar cu cealaltă mână, simultan, să împingă-respingă alt săculeţ, cu o notă destul de agresivă. ce sacadate erau mişcările de mângâiere! şi ce-am mai remarcat la mine: nu-mi venea să-i privesc în ochi pe colegii care ţineau săculeţii, suporturile blândeţii şi ale agresivităţii, dacă pot zice aşa. mă simţeam prinsă în mrejele mângâierii ori ale luptei, care parcă se întreţineau dintr-un automatism. m-am surprins când, privindu-l în ochi pe colegul care mă "împungea", m-am întrebat: stai aşa, tu de ce te baţi? şi mi-a fost milă, m-am înduioşat...

12 feb. 2007


O bună dimineaţa duioasă! Cum a fost week-end-ul tău? Al meu a fost ca primăvara! Am fost în parc with my children, pe care îi iubesc tot mai mult! Adică... parcă mi-am lăsat jos un scut şi simt atinsă... e ceva ca o curgere frumoasă... Ei cu bicicletele, eu cu paginile unei cărţi. Hai, întreabă-mă ce carte! Regina de gheaţă, de la Cotidianul, mă grăbesc să îţi spun!
Erau frunzuliţe în copăcei, iar magnoliile aveau muguri maaari, gata să facă buuum! stop, le-am zis, nu se ştie!... dar dragostea poate fi stăvilită, soarele, elanul? mă rog să le fie bine!

Mi-a lipsit scrisul pe blog! ador să scriu, să îţi scriu!...

Vrei să afli ce e budo-zen?

9 feb. 2007

amestecate pentru week-end

am fost aseară la budozen! yes!! şi am întârziat, bineînţeles.
exerciţiul cu datul şi luatul săculeţului nu mă oboseşte niciodată, sau mai bine zis nu mă plictiseşte. a da - a primi... înţelegi că nu simt când dau ori primesc săculeţul? cât de amorţită pot fi, de roboţel, de automat? măi, măi...

e a cincea zi de săculeţ dimineaţa! dar m-am trezit muuult mai târziu... aşa că mi-au mai rămas doar vreo 10 minute. dar preţioase, să ştii!

¤

FILM azi: Pro Tv, ora 20.30: Million Dollar Baby, cu 4 premii Oscar!

DUMINICĂ: National Geographic Channel, ora 22.00: În pântec. Sarcină multiplă! cu tehnologia 4D; din suplimentul de joi al României Libere despre acest documentar: imagini uimitor de detaliate arată cum gemenii identici monoamniotici se ţin de mână, îşi ating picioarele şi se trag reciproc de cordonul ombilical! (ce trebuie să fie acolo!!)

¤

cu ce mă mai încântă Cosmin:

- Ştiai că am ochii mari şi deşi?

¤

sâmbătă şi duminică nu am cum să scriu pe blog, ştii...



8 feb. 2007

despre săculeţ

azi-dimineaţă am auzit mierla!!! îmi venea s-o caut printre copaci şi s-o pup! dar s-ar fi speriat, aşa că... am lăsat geamul larg deschis şi
am lucrat cu săculeţul! ţi-am zis? iar am cusut la el, mi se părea prea fără tonus. îi simt cusăturile la pipăit, de parcă ar fi ale mele... acum e tonic, ferm şi hotărât! şi nu mai e dreptunghiular! e ca o căsuţă, noaptea... (când doar presimţi lucrurile şi te bucuri că te înconjoară!).
e a patra zi când mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme, ca să am timpul meu de lucru... (copiii dorm şi casa e încă somnoroasă! e o senzaţie de duioşie...)
întrebare: voi ajunge azi la sală? de trei săptămâni n-am mai fost! ce uşor e să dai înapoi... fiecare pas înainte are în spate muuulte balansuri între noapte şi zi!
ţine-mi pumnii!

2 feb. 2007


Întâmpinarea Domnului azi!


scrisoare

când intru în casa Domnului şi văd rândunelele,
inima îmi tresaltă!

căprioara nu a trebuit să-şi sacrifice inima
în iarba înaltă

un curcubeu cu aripi de prinţese trezite la viaţă
plimbă cu roaba ghirlanda de ceaţă

sunt nişte oameni cu haine exact până-n pământ –
plutirea lor în cuvânt
mă face să clipesc
rar
şi cald

o,
iubesc
secundele înşirate ca furnicile pe de-a-ntregul ruginind
la soare

lianele cântă
nespus de viu!

casa Domnului e aşa de mare
şi de plină de multe făpturi, mai multe decât în arcă

şi e cineva care udă izvorul din mijlocul somnului
toţi îi zic Domnul

teii din piaţă îşi scutură pietrele mici
totul încape aici!
uite peştii
pe deasupra apelor înverzind
şi albinele cubic sădind
acul mirării
rinocerii şi-au rotunjit colţul
spre mlaştinile serii
urechile înşirate pe labirintice trompe
torc fildeşul zilei


mamaie Victoria,
am găsit casa milei...



a fost odată ca niciodată a treia zi de joi în care nu am mers la sală. am stat cu capul pe săculeţ, şi atât. Cosmin mi-a citit povestea cu cei trei pisoi jucăuşi.

n-am găsit telecomanda de la video. ne-am uitat la Ocolul Pământului în 80 de zile pe playstation, ne-am amuzat. am privit narcisele ca nişte mici bulgăraşi. miroseau!

ne-am jucat cu zarurile cu litere. Mih întorcea clepsidra. Cos a ochit cuvântul Z-E-N. valoare numerică bună. sunt amorţită

am adormit răsunându-mi în minte: lebedele vor sparge gheaţa în curând... lebedele vor sparge gheaţa în curând...


1 feb. 2007

Miriam şi Cosmin

acum 2 zile am cumpărat o floare la ghiveci, de fapt câţiva bulbi de narcise - se văd cepele, generos ieşind din pământ. am vrut ca de ziua lui Mih să înflorească o floare! narcisele aveau tije cu nişte boboci în faza de mici gâlme verzi. azi-dimineaţă am observat că unul dintre boboci spărsese coaja protectoare, pregătindu-se să înflorească. am sunat de la serviciu, îmi răspunde mama, cer cu Cos. îl întreb dacă a înflorit bobocul. îmi zice:
- stai puţin, mă duc să văd...
îmi spune că mai are puţin!
apoi:
- aaa, tu de aia ai sunat!... (cu un glas înduioşat). vrei să ţi-o dau?, continuă
- pe bunica? zic
- nu, floarea! vrei să ţi-o dau la telefon?
m-am blocat puţin, apoi fâstâcită spun:
- nu, Cos, lasă...
- hai, mama... nu închide, mă duc s-o aduc
şi aşa a făcut!
- ai legătura în direct cu floarea!
poate e o nebunie, dar am ciulit urechile. era sfioasă.
- ţi-a plăcut să vorbeşti cu ea?, îmi zice. cum o cheamă?
glasul lui era aşa de firesc!
- Miriam, i-am răspuns...

31 ianuarie!



Ai împlinit
8
anişori,
Mihnea!
La mulţi ani, copile drag!