17 dec. 2014

"Tot pământul e frumos,
Că pe el a fost Hristos!"

(dintr-un colind din Basarabia, de pe CD-ul Colinde din Basarabia - Ansamblul etnofolcloric Plăieşii, apărut cu rev. Familia ortodoxă nr. 46)

16 dec. 2014

acum voi citi!

când voi înţelege/ simţi că nu posed nimic, poate că voi începe să fiu în relaţie cu tot ce îmi scoate Domnul în cale... atunci călătoria mea de încuviinţare va începe!... până atunci, sunt plină de frici, of.
.................................
mi-e dor de odihnă! duminică, după vizita mamei şi a fratelui meu, m-am cocoţat preţ de vreo jumătate de oră în patul de sus, suprapusul!, şi am fost fericită! pur şi simplu am gustat starea de "acum voi citi!"
.................................
mi-e dor şi de achimeneşii mei, care acum fac nani!

11 dec. 2014

glisand

atunci am inteles ca fructele acelea ciudate erau imbracate in vesmantul ei. patru erau la numar, atipice, de o forma ca a prunelor alungite. 

in vis, muscam dintr-un fruct neregulat, oarecum uimita, caci nu parea sa ma imbie. surpriza: gustul lui era bun, nemaiintalnit de mine

in viata de zi cu zi, traversam o perioada...de culoarea prunei putrede... iesind din acel-spital, am intrat in acea-prima-zi in biserica avand hramul ei. cu peste 20 de ani in urma, aici intalnisem o icoana adanca pe care o cautam acum din priviri, caci brusc mi-am amitit de ea... am luat fiecare perete al bisericii la rand, fiecare chip de sfant, pana cand... iat-o! 

dupa 20 de ani, Sfanta Parascheva paseste la fel!glisand, despica intunericul, cu o usurinta aparte... e atat de frumoasa incat uit de negurile din suflet, de toate... un singur lucru conteaza: ea-mi-e-aproape! 

(apoi, acel vis...)

9 dec. 2014

să citim limpede

“Când citeşti, să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultima literă a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânti la biserică sau când te rogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, în cuvinte şi în fapte.”

(Preacuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul)

8 dec. 2014

în orice clipă

"În orice clipă fiind căzut, să socoteşti că vei fi ridicat de El. Să înţelegi că eşti căzut şi El este Învierea. Tu vei fi cel ce nu este şi El, Cel ce este. Şi, din mila Lui nemăsurată, te conduce la existenţă; căzut, te învie şi te ridică neîncetat."
-fragment din articolul "Domnul va veni, negreşit..." - Arhim. Vasilie Iviritul, apărut în revista "Familia ortodoxă/ dec. 2014-

5 dec. 2014

Nicoleta

Sunt fericită că port numele unui Sfânt pe care îl iubesc copiii! Şi eu sunt (şi) o fetiţă, pe care un Părinte o cheamă (de)plin, din suflet, pe al doilea ei nume: Nicoleta! nimeni nu îmi mai zice aşa! am început să mă nasc în numele meu întreg, Monica-Nicoleta, prin pomenirea la Sfânta Liturghie şi prin chemarea, faţă către faţă, pe care Părintele meu duhovnic mi-l adresează: Nicoleta! (aşa mă simt strigată, chemată: exclamată!)

În prag de Nicoleta (!), fără să mă împiedic, privesc pe fereastră la crenguţele copacilor împodobite cu tuburi de gheaţă, alerg cu privirea pe câmpul pudrat cu nea şi mi-e bine!

Bine să vă fie tuturor!
 

27 nov. 2014

e aici

atunci am auzit acel glas:
te tii bine?

(si am vazut-o pe ea, mergand inainte -
nimic nu putea opri inaintarea ei!)

si iar am fost intrebata:
unde e Dumnezeul tau, cand anul acesta e mai greu decat vapaia
si mai strans decat inghetul?

(un singur iepure ar fi putut rezista in iglu, printre vulpile ranite)

*

unde e Dumnezeul meu, ma intrebi?

aici
e aici


11 nov. 2014

cine iubeste mai mult floarea?

a lui fie!

lasa-te ghidata de fiecare clipa-ca-cea-de-pe-urma
si de bucuria-cea-mare.

de cea mai mare bucurie lasa-te ghidata,
fata mea...

dar cand voi culege frunze si mainile imi vor fi goale de flori,
incotro?

(acolo, in iarna, Sf. Rita infloreste spinii,
Mik) 


11 sept. 2014

sus, sus, sus, acolo sus

hai sa ne aruncam bogatiile in apa...

imi amintesc un vis de acum doua nopti: se facea ca tineam in palme un balot mic de pamant. era imbibat cu apa, iar eu il storceam... apa se prelingea prin toti porii, dar ce ma uimea era ca...nu stiam care e susul si care josul, totul era amestecat. nu aveam niciun reper! stiam doar ca trebuie sa storc pamantul de apa baltita, de prea multa apa. si, la un moment dat, cautand sa ma dumiresc pe unde ar fi scurgerea naturala, am vazut undeva cateva plantute tinere rasarite! :) erau multe, micute, sigure pe ele! rasarisera, nu era niciun dubiu! acum stiam care e susul... unde e el...

acolo unde plantutele rasar...

9 iun. 2014

Maica Siluana Vlad si reteta ei antifumat

kohleria S u n s h i n e

"Aveti nevoie sa va preparati singuri tigarile. Mai intai expirati pe nas aerul viciat din plamani (folosindu-va diafragma) si faceti loc Celui pe Care-L veti fuma rostind cu atentie in acel gol: "Doamne". Apoi, luati o foita subtire de aer curat din atmosfera si infasurati in ea "Iisuse Hristoase" si trageti usurel pe nas. Retineti Numele in inima si scoateti pe nas, in rotocoale facute din mila lui Dumnezeu, tot pacatul constientizat. Repetati! Puteti fuma un pachet o data! Un pachet mic are 33 de tigari, unul mijlociu 51 si unul mare o suta! Maica, dupa un pachet dintr-asta, zbori!
Apoi, cand bem, cand mancam, cand vorbim, cand iubim, cand dormim, sa-L chemam si sa-L bagam pe Dumnezeu acolo in toate. Si toate devin altfel. Si cel din fata mea, si necazurile, toate devin altfel cand Il chemam pe Dumnezeu. Va rog sa incercati!"

- fragment de la pag. 61 a cartii "Deschide cerul cu lucrul marunt" - Monahia Siluana Vlad, Ed. Doxologia / Iasi, 2013 -

5 iun. 2014

totul este rugaciune

"Acesta este scopul nostru: trebuie sa intelegem ca Biserica este Mama noastra; ea nu este mama noastra vitrega. Si orice ne spune Biserica, Mama noastra, o spune din iubire. Un pom nu aduce roada daca nu este ingrijit. Pomul neroditor nu va aduce roada decat prin altoire, prin taierea ramurilor uscate. Prin urmare, atunci cand traim un necaz, o incercare, un esec, trebuie sa intelegem ca aceasta este fapta Gradinarului, Care face aceasta pentru binele nostru. De obicei, noi incercam sa inaintam prin viata duhovniceasca nu prin ascultarea si acceptarea voii lui Dumnezeu, ci prin urmarea gandurilor noastre. Alegem drumul gresit. Parintii spun intotdeauna: "Faca-se voia Ta" si accepta tot ceea ce se intampla ca fiind voia lui Dumnezeu. Nici macar nu vei reusi sa faci mereu voia ta. In timp ce daca spui "faca-se voia Ta", atunci voia ta este indeplinita intr-un anumit sens, fiindca voia ta este ca voia Lui sa fie implinita. Iar aceasta daruieste libertate autentica omului. Ne daruim in mainile Celui Care ne iubeste si Care ne-a dat viata. El ne insoteste intreaga viata, iar noi ne incredintam pe noi insine si viitorul nostru Lui. Cand suntem siguri in privinta viitorului, atunci putem limpede vedea ce se petrece in viata noastra de zi cu zi."
*
achimenes Daisy Boo

"Asa cum v-am mai spus mai devreme: monahul care cobora in gradina sa sape, fiecare moment - mersul sau, sapatul, tarana, totul era o rugaciune. Prin urmare, stradania pe care o depun pentru a-mi asigura traiul, munca pe care o fac pentru familie este in sine o rugaciune. Atunci cand ajung la o adevarata indreptare a mea, atunci viata mea, fiecare contact cu oamenii devine studiu duhovnicesc."
*
"Daca vom mistui hrana pe care viata ne-o daruieste, vom ajunge la "Slava Tie, Doamne!""
*
"Asadar, cu totii traim impreuna: monahii care se nevoiesc pe munte si mirenii care sunt aici, nevoindu-se in lume. Suntem cu totii impreuna; suntem un intreg. Sa ne insemnam cu semnul Crucii si sa infruntam viata."

- fragmente din carticica "Totul este rugaciune - A trai in lume ca si cum am trai in Sfantul Munte" - Arhimandrit Vasilios Gondikakis, Doxologia, Iasi 2013 -

24 apr. 2014

hai

dintre muntii de perne, rostopasca ma primi cu floricica ei

acolo, preajos, in acel nebagat in seama, ignorat, blamat, respins,
acolo lumea se coaguleaza din cutiutele mici, cele mai mici cutiute
ale fiicei porcarului...

da, totul se multiplica, icoana si cu tine
la ceasul de taina al durerii, cand ochiul se scalda, iar si iar
in apa cea de dinainte de timpuri

hai sa inotam in acest mediu vascos,
hai sa ne tinem de manute,
noi suntem acei copii pe care el ii cauta
chiar daca am ratacit drumul, o insecta ne va purta
pe aripile ei transparente,
si chiar vom gusta serpentinele
pline de sare,

ne vom tavali...


13 mar. 2014

"Deschide cerul cu lucrul mărunt" - Monahia Siluana Vlad

„În jurul nostru întâlnim oameni care nu mai au dorinţă de viaţă pentru că le-a fost rănită viaţa şi nimeni nu le-a uns rănile şi acestea s-au infectat… Eu întâlnesc foarte mulţi oameni care au fost atât de loviţi în viaţă de când au fost copii, încât nu mai au nicio legătură sănătoasă cu nimeni: nici cu ei înşişi, nici cu părinţii, nici cu cei din jur. Dacă atunci când suntem foarte mici suntem foarte răniţi, rău loviţi, noi începem să avem o relaţie falsă cu noi, se creează în noi, cum spun psihologii de astăzi, nişte mecanisme de apărare şi noi ne înstrăinăm de noi înşine şi sigur şi faţă de ceilalţi. Suntem înfăşuraţi în felul de a fi care nu suntem noi, şi din adâncul acestei înfăşurări sufletul strigă: „Nu mai vreau să trăiesc aşa, nu mai pot să trăiesc aşa”. Atunci Dumnezeu trimite în calea acelui suflet un om, un băiat dacă eşti fată, o fată dacă eşti băiat, un părinte pe care îl întâlneşti la o înmormântare, o maică pe care o întâlneşti la o mănăstire sau în tren… Întâlnim aşa pe cineva la un botez, la o nuntă şi deodată se face o crăpătură şi vedem lumina şi zicem: „A, s-ar putea să nu fie asta tot!”. Şi în ziua aceea băgăm de seamă că cerul are nori, că pământul are flori, că pietrele sunt frumoase… Unele sunt atât de frumoase! Nu vorbesc de pietrele preţioase, ci de pietrele de pe drumuri, din râuri…”
(fragment din cartea „Deschide cerul cu lucrul mărunt”Monahia Siluana Vlad, Editura Doxologia)

9 mar. 2014

"Omul in cautarea sensului vietii" - V. Frankl

"De asemenea, in lagar, se prea putea ca unul dintre noi sa-i atraga atentia camaradului care muncea cot la cot cu el asupra unui rasarit de soare stralucind pe deasupra copacilor inalti ai padurilor bavareze (ca in faimoasele acuarele ale lui Durer), aceleasi paduri in care noi construiseram o enorma fabrica de munitii. Intr-o seara, pe cand ne odihneam, obositi morti, pe podeaua baracii noastre, cu gamela de supa in mana, un tovaras de lagar dadu buzna inauntru si ne invita sa dam fuga afara pe platoul de adunare ca sa vedem minunea asfintitului. Stand acolo, am vazut cum norii mirifici se invapaiau inspre apus si cum cerul intreg se insufletea de nori cu contururi si culori mereu schimbatoare, de la albastru metalic pana la sangeriu. Cenusiul insingurat al baracilor mizerabile contrasta intens cu cerul invapaiat, reflectat in baltoacele de pe terenul noroios. Intr-un tarziu, dupa o tacere graitoare, ne-am spus unul altuia:"Cat de frumoasa poate fi lumea!" "
(fragment din capitolul "Experiente din lagarul de concentrare" al cartii "Omul in cautarea sensului vietii" de Victor Frankl, Editura Meteor Press, 2009)

6 feb. 2014

"Eu sunt Adevărul" - Michel Henry

"Învăţătura lui Hristos n-are nimic de-a face cu această cunoaştere sensibilă, nemijlocită, empirică şi practică care constituie fundamentul unei societăţi. Am putea spune mai degrabă că în mod constant ea susţine contrariul acesteia! În universul percepţiei obişnuite, trupurile morţilor puse în pământ se văd mai degrabă descompunându-se decât înviind în "Cer". În universul percepţiei, bogăţiile putrezesc şi veşmintele sunt mâncate de viermi, metalele sunt roase de rugină. În universul percepţiei, sălaşurile sunt construite de mâini omeneşti. Dar Hristos vorbeşte de o bogăţie netrecătoare, Iacob sau Pavel de un metal care nu rugineşte, de sălaşuri nefăcute de mâini omeneşti!
Şi nu numai lucrurile, dar şi oamenii şi acţiunile lor ascultă dintr-o dată de alte legi decât cele ale percepţiei obişnuite. Sub lumina orbitoare a Vieţii, în lumina ei neapropiată, fiinţele vii se împleticesc ca ameţite de băutură, comportamentele lor se inversează. Cine vrea să fie cel dintâi merge să se aşeze pe ultimul loc. Cine strânge comori e lipsit de bunurile sale. Cine n-are nimic posedă totul. Cine însetează nu mai însetează, cine e urât de toţi trebuie să se bucure pentru că suferă, iar cel ce suferă este fericit. Cine nu ştie nimic ştie totul, cine ştie totul nu ştie nimic."

(fragment din cartea "Eu sunt Adevărul. Pentru o filozofie a creştinismului" de Michel Henry, Editura Deisis)

23 ian. 2014

Ingerul inceputurilor de drum

În virtutea unei nostalgii originare, omul tinde să se împământenească, vrea să ajungă acasă, în siguranţă. Acolo unde se simte bine, omul se şi instalează pentru a rămâne pentru totdeauna. În acelaşi timp însă este conştient că nu poate rămâne definitiv în această lume. Trebuie să pornească din nou, mereu, la drum. Trebuie să-şi lase căminul pentru a pleca mai departe, pe drumul său. Pornirea la drum presupune o ruptură. Ceea ce este vechi trebuie părăsit. Lucrurile nu se petrec mereu la fel. Nu putem rămâne pentru totdeauna în acelaşi loc.
Cât timp suntem pe drum, trebuie să ne îndreptăm spre o ţară mereu alta. Fiecare plecare la drum ne inspiră la început teamă. Dar trebuie să renunţăm la ce este vechi şi familiar. Dar când renunţăm, încă nu ştim ce ne aşteaptă. Necunoscutul provoacă în noi anxietate. În acelaşi timp, plecarea la drum este o promisiune a ceva nou, absolut inedit. Fără aceasta, viaţa înseamnă înţepenire. Ceea ce nu se transformă îmbătrâneşte şi sufocă. În viaţă ni se deschid perspective nebănuite, care devin posibile doar renunţând la vechile tipare.
Dorim să fim acolo unde există ceva care ne încântă, ne mişcă. Discipolii de pe muntele Tabor voiau să construiască trei colibe pentru a trăi neîncetat bucuria Schimbării la Faţă. Isus nu le-a îngăduit-o. În clipa imediat următoare lumina de pe Tabor a fost urmată de un nor întunecat. Discipolii nu se pot opri. Trebuie să-şi vadă de drum, să coboare muntele. Le va lipsi, desigur, seninătatea lui.  Orice revelaţie seduce, ne dă sentimentul eternităţii, iar noi am vrea să-l reţinem însuşindu-ne ceea ce nu poate fi cuprins, căci nu aparţine nimănui. Dumnezeu nu se lasă cuprins. Fiind un Dumnezeu al exodului, al pornirii la drum, ne îndeamnă necontenit să nu rămânem pe loc. Lui Moise îi spune: ”De ce strigi la Mine? Spune israeliţilor să pornească la drum” (Ex  14, 15). Israeliţilor le este teamă însă. E adevărat că în Egipt erau sclavi, erau lipsiţi de libertate. Se obişnuiseră însă cu jugul, căci traiul bun nu lipsea. Doreau să plece, dar în acelaşi timp se temeau să o facă. Trăim cu toţii această ambivalenţă. Deşi profund nemulţumiţi de viaţa noastră, ne este totuşi teamă să plecăm, să renunţăm la ceea ce ne este familiar, să ne schimbăm pe dinăuntru şi pe dinafară. Viaţa se rezumă la a fi mereu pregătiţi de drum. Atunci avem nevoie, ca şi israeliţii, de un înger care să ne încurajeze în primii paşi, să ţină toiagul peste Marea Roşie a temerilor noastre pentru ca noi să putem păşi siguri, cu încredere, în noianul ei.
Atmosfera zilelor noastre este mai degrabă cea a resemnării, a autocompătimirii; stă sub semnul deprimării şi al insuportabilităţii durerii. Ne complacem în ideea că totul este atât de greu încât nu ne mai rămâne nimic de făcut.
Iată şi motivul pentru care mai ales astăzi  avem nevoie ca îngerul începuturilor de drum să ne dea speranţă în timpul pe care îl trăim, să ne ajute să pornim spre noi orizonturi.
Pentru aceasta ni se cere să ne desprindem de reprezentările serbede şi de imaginile fără viaţă. 
Şovăim nu de puţine ori neştiind încotro ne poartă drumul. Atunci îngerul începuturilor de drum ne va sta alături să ne încurajeze. „Căci îngerii ne stau alături/ oriunde am porni, mereu” (Emily Dickinson)”
(fragmentul reprezintă cap. 5 al cărţii „50 de îngeri pentru întregul an” de Anselm Grun, Galaxia Gutenberg, 2007 – recomand cartea cu bucurie!)

6 ian. 2014

poezie Irina Mavrodin

eternitatea

si inca o data
sa-mi spun rugaciunea
multumescu-Ti Tie Doamne
ca Esti

fa Doamne ca aceasta zi
sa fie
la fel cu toate celelalte
pe care mi le-ai daruit

4 ian. 2014

cartile mele - colaj 2

"Doamne, bine ne este noua aici!" - p. 140

Incredeti-va in Sfantul Mucenic Efrem! Nu doar pentru a obtine ajutor in privinta unei probleme stringente. Ci si pentru a nu strabate singuri potecile acestei lumi. - p. 266

Vorba lui Nichita Stanescu, care zicea: "Prietene, cum este albastru tau?" Deci, albastrul meu este cu totul si cu totul altfel. Si bucuria intalnirii noastre, daca eu as putea sa-ti impartasesc cum e albastrul meu si tu, cum e albastrul tau, n-am avea de ce sa ne plictisim, nu? Si ar fi inepuizabil, mai sunt si alte culori. De aia avem nevoie de vesnicie - p. 142

Marea nu inghetase decat la tarm/ si spinarea unui delfin spargea din cand in cand/ incremenirea verde a oglinzii de apa - p. 36

Cand intunericul se ridica, noi vom fi in deplina stralucire. - p. 133

Este, asadar, esential sa mergem la Dumnezeu, ca sa ne transforme si sa ne schimbe si, de aceea, sa-i cerem convertirea. Convertire inseamna ca, in loc de a ne petrece vietile privind in toate directiile, trebuie sa urmam una singura. E o deturnare de la multele lucruri pe care le valorizam doar fiindca sunt agreabile sau convenabile pentru noi. - p. 91

Si numai ce atinge mantia, ca se si vindeca.
Isus simte ca a fost atins altfel decat o facea multimea; simte ca a fost atins de credinta unui om care venise la el nu numai cu forta disperarii - care poate ca era a multora dintre cei din jurul sau -, ci si cu forta unei credinte iesite din comun. - p. 57

Omul natural inseteaza si flamanzeste dupa implinire si rascumparare. Aceasta sete si foame este pridvorul Imparatiei: atat inceput, cat si exil. - p. 108

pasaje din cartile:
Calatoria mea cu parintele Alexander - Juliana Schmemann (Editura Theosis)
Minunile Sfantului Efrem cel Nou in viata noastra (Editura Sophia)
Cu Hristos te intalnesti mai intai in iad - convorbiri despre disperare, cautate, durere si mantuire - Maica Siluana (Lumea Credintei)
Starea provizorie - Ion Draganoiu (Cartea Romaneasca)
Gaseste-l pe Dumnezeu pretutindeni - Anthony de Mello (Editura Dao Psi)
Rugaciunea vie - Mitropolitul Antonie de Suroj (Editura Theosis)
Evanghelia cotidianului - Paola Bignardi (Galaxia Gutenberg)
Pentru viata lumii - sacramentele si ortodoxia - Alexander Schmemann (Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane)

cu recunostinta pentru multe dintre aceste carti, prietenelor mele!

3 ian. 2014

cartile mele - colaj 1

Curajul, vitejia se cere nu numai soldatilor, ci oricaruia dintre noi. Toti avem nevoie de curaj pentru a trai viata care ne-a fost harazita. - p. 75

Veneau la ea nu numai saracii, nu numai oamenii care sufereau, nu numai alcoolicii care se vindecau prin rugaciunile ei, dar veneau si multi intelectuali din cercurile inalte, pentru ca multi o cinsteau. - p. 95

Pot, asadar, sa citesc, sa ma rog, sa fac un lucru de mana, sa-mi umplu timpul, ajunge sa nu contenesc sa ma aflu in fata lui Dumnezeu. - p.66

Acum vom parasi visele celor care vegheaza; sa trezesti pe cineva care doarme este usor, dar cel nepasator este ca un om mort. - p. 113

Fetita n-a spus nimic, insa a sarit iarasi de la locul ei si a adus calimara si pensula de scris. I-am multumit si le-am dus la masa. Am gasit o bucata curata de panza si am scris - p. 271

Transforma-ti problemele in provocari. Antreneaza-ti mintea sa cuprinda imaginea in intregul ei, sa priveasca in ansamblu. Viata este mult prea pretioasa si scurta pentru a ne lasa coplesiti de autocompatimire. - p. 63

Nu ne retragem in pustie pentru a scapa de oameni, ci pentru a invata cum sa-i gasim - p.77

- Cand am luptat cu uriasii tai in armura, continua Bastian, a iesit la iveala ca nu sunt alcatuiti decat din platose, iar pe dinauntru sunt goi. Cum se face ca se misca totusi? - p. 312

Cu toata siguranta, Dumnezeu binecuvanteaza. - p. 80

pasaje din cartile:
50 de ingeri pentru intregul an - Anselm Grun (Editura Galaxia Gutenberg)
Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos (Editura Egumenita)
Cuvant despre ascultare si priveghere si rugaciune - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul (Editura Sf. Nectarie)
Gradina tainica a Adevarului - Sana'i (Editura Herald)
Cronicile Tinuturilor din Apus: Puteri, Ursula Le Guin (Corint Junior)
Sfaturi pentru fiica mea (o carte mica despre marile evenimente ale vietii) - Alexandra Stoddard (Editura Humanitas)
Noi seminte ale contemplarii - Thomas Merton (Editura Galaxia Gutenberg)
Povestea fara sfarsit - Michael Ende (Editura Polirom)
Talcuiri la Sfintele Slujbe - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul (Editura Sf. Nectarie)

cu recunostinta pentru multe dintre aceste carti, prietenelor mele!