19 dec. 2008


Mai ştii, Nicoleta, ce bună e zăpada?!!
Am un demachiant care chiar pare făcut din zăpadă... Şi-mi place!

16 dec. 2008

Maica Tereza

Există un episod în viaţa Maicii Tereza ce răscoleşte multe inimi şi ne pune pe gânduri.

"În timpul unei nopţi petrecute în staţia Howrah, la Calcutta, spre miezul nopţii când toate trenurile sunt oprite pentru câteva ore, a sosit o familie foarte săracă ce venea, ca de obicei, să doarmă în staţie. Erau o mamă şi 4 copii având de la 5 la 10 ani. Mama era o fiinţă mică, înfăşurată într-un sari de bumbac, subţire pentru acea noapte de noiembrie, cu părul tuns la zero, lucru foarte ciudat pentru o femeie. Avea cu sine două vase de tinichea, câteva flenduri şi bucăţi de pâine, tot ceea ce poseda pentru sine şi copiii săi. Erau cerşetori. Staţia era casa lor. Copiii, trei fete şi un băieţaş, erau ca şi mama lor plini de voioşie. La acea oră, în puterea nopţii, s-au aşezat cu toţii pe un peron al staţiei şi şi-au luat cina constând din pâine uscată, probabil procurată de la cineva care a vândut pâinea spre seară cu un preţ foarte mic. Dar nu era o cină tristă! Ei vorbeau, râdeau şi glumeau. Ar fi greu de găsit o reuniune de familie mai fericită decât aceea!
Când cina scurtă s-a sfârşit, au mers cu toţii la o pompă de apă, foarte veseli, s-au spălat, au băut apă şi au spălat vasele de tinichea. Apoi şi-au întins cu grijă catrafusele spre a dormi alături şi au pregătit o bucată de pătură spre a se acoperi cu toţii.
Şi atunci băieţelul a făcut ceva cu totul minunat: a început să danseze! Sărea şi râdea printre linii, cuprins de o bucurie de nestăpânit.
Un astfel de dans,
la o astfel de oră
şi într-o săracie aşa cumplită ca aceea!"
Naşterea minunată!

locuri pe care mi-aş dori să le ating - Praga


minunată Praga, Miriam!
(Miriam locuieşte într-o pagină de carte. e vorba despre Golem, a lui Gustav Meyrink)

13 dec. 2008

raţele-mandarin

5 sept. 2008

Azi mi s-a întâmplat o chestie ciudată. Uite cum:

Eram la Piaţa Domenii, la etajul unui complex de magazine. Încărcată ca o albinuţă cu multe sacoşe, mi s-a rupt una! Disperată, întreb o vânzătoare dintr-un magazin de suveniruri dacă n-are să-mi vândă o sacoşă. Foarte săritoare, mi-a dat una "cu burtă", încăpătoare. N-a vrut să-mi ia bani. Mişcată de gestul în sine şi de căldura cu care femeia a rezonat cu mine, am început să "răsfoiesc" magazinul mititel cu podoabe şi alte obiecte. Într-un colţ, pe o etajeră, zăresc 2 raţe mandarin! Zilele trecute, pe internet, citeam că sunt chemătoarele iubirii. Dragostea le gâlgâie în guşă! De 5 zile am inaugurat în sufragerie colţul feng-shui al dragostei, pe care îl îngrijesc. Îmi doream să pun acolo şi două răţuşte-mandarin!
Iar azi! Iată-le!
Vorbesc cu vânzătoarea, atmosfera dintre noi se animă, ea scoate de sub un raft - o să crezi? - o ladă secretă plină cu răţuşte-mandarin, trei modele! Am făcut ochii mari, ceva aşa frumos nu mai văzusem de mult! Parcă eram în povestea cu fata babei şi a moşului, la faza cu lăzile... Vorbea tare misterios doamna asta, de parcă ar fi avut un corn fermecat cu care ar fi chemat o poveste a dragostei!

/././././

Eu cred că atunci ceva chiar s-a întâmplat!

11 dec. 2008

Tărâmul minunilor - de Elizabeth White

"A păşi pe tărâmul minunilor înseamnă a ne opri, a privi şi a observa cu atenţie tot ce e frumos în lumea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu şi a şti că, făcând acest lucru, vom percepe o fărâmă din frumuseţea divină. Înseamnă a ne găsi timp să atingem, să ascultăm, să simţim şi să gustăm "că bun este Domnul"."

"(...) Luther-Ursul-Care-Stă-Drept, un şef de trib Oglala Sioux:
"Educaţia începea cu copiii, cărora li se explica să stea liniştiţi, apoi erau învăţaţi să se bucure de linişte. Erau învăţaţi să-şi folosească simţul mirosului, dar şi să privească în locuri în care, în aparenţă, nu era nimic de văzut şi să asculte acolo unde totul părea învăluit în tăcere...""

*din cărticica Tărâmul minunilor, de Elizabeth White, luată ieri de la librăria Pauline *

8 dec. 2008

Ostaşii luminii colindă



Larg deschideti poarta sufletelor toate
N-am venit sa cerem, ci-am venit sa dam.

Refren:
Dalbe si iar dalbe flori adevarate
Ca si vestea buna ce v-o colindam
Dalbe si iar dalbe flori adevarate
Dalbe si iar dalbe florile de mar.

Dincolo de muntii vietii si-ai himerei
Le-am cules azi noapte florile de mar
Le-am cules din muntii unde vesnic merii
Roditori de aur cresc intr-adevar.

Florile pe care le-am cules azi noapte
Vor rodi in brazda sufletelor toate
Merele de aur, merele visate
De colindatorii veacurïlor toate.

colind cu Narcisa Suciu



Ce-aţi văzut, păstori?

Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Am vazut pe Prunc Isusul
Sfant Isus din cer venitul,
Fiu Dumnezeiesc.

Ce palat avea?
Unde domnul sta?
Ce palat era,
Unde Domnul sta?
Pestera straina, rece,
Pestera de dobitoace,
Palatul era.

Ce-avea de-asternut,
Micul Nou-nascut?
Ce-avea de-asternut,
Micul Nou-nascut?
Ieslea Ii era culcusul,
Fan si paie asternutul,
Micului Isus.

Cine sta cu El,
Domnul mititel?
Cine sta cu El,
Domnul mititel?
Sta Maria Maica Sfanta,
Sta Iosif cu fata-i blanda
Stau si se-nchinau.

Cine Ii canta?
Cine-L premarea?
Cine Ii canta?
Cine-L premarea?
Ingerii din cer venira,
Vesele cantari doinira,
Micului Stapan.

Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zorï?...

5 dec. 2008

nu uita la noapte!


"Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace care, neavând zestre, nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de către tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat pe geam într-o noapte câte un săculeţ de bani pentru fiecare. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetuţe. De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe."
nu uita, la noapte,
să îţi încolonezi frumos
ghetuţe şi papucei,
ca Moşul să îţi lase în ei
dulciurile iubirii sale
de tine, de mine, de noi
şi fructe
fructe acrişoare,
fructe rotunde şi moi
din pomişori coloraţi
vii şi curaţi!

3 dec. 2008

"Viaţa este o curgere, un fluviu, este o mişcare continuă. Viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă."

"Dar... cine nu se teme de întunecimile mele

găsi-va sub chiparoşi

poteci de trandafiri înfloriţi."

(Friedrich Nietzsche)

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea