27 nov. 2007

! Jacques Salome

~ Povestea micii fericiri~ Povestea puiului de vulpe căruia îi era atât de teamă că mama lui va pleca, încât îl dureau mereu urechile~ Povestea suspinului
~ Povestea micii nevăstuici care îşi punea întrebări foarte serioase
~ O poveste despre cum am găsit în mine ceea ce căutam în exterior
~ Povestea fetiţei care era atât de sensibilă încât se închidea zile în şir într-un sac de tăcere~ Povestea bărbatului foarte îndrăgostit ...
...sunt numai câteva dintre titlurile unor povestioare adorabile, terapeutice şi gingaşe! de Jacques Salome, desigur! din cărticica apărută la Editura Ascendent Poveşti pentru a ne vindeca. Poveşti pentru a creşte

22 nov. 2007

cadouri personalizate şi spiriduşi

cum ar fi să primeşti o carte poştală de la Moş Crăciun, acoperită cu fulgi de nea şi arome ale depărtării? să auzi sania trasă de reni, spiriduşii chiuind uneori, din înalt, de bucurie?
.... ei, uite-aşa m-am trezit visând vizitând site-ul www.games4u.go.ro şi recunosc că mi-am dorit! şi felicitare că am fost fetiţă cuminte, şi jocuri vesele cu cei dragi, şi puzzle cu Japonia şi florile de cireş!

21 nov. 2007

jurnal cu puii mei/ decembrie 2004

Cosmin (are 7 ani) îşi face lecţiile. Privesc pe geam: o zi cam mohorâtă!
- E o zi cam urâtă azi..., zic.
Apoi mă corectez:
- ...Nu urâtă... mai întunecată...
Cosmin m-a apostrofat imediat:
-... că n-ai voie să zici aşa, că Dumnezeu a făcut-o!

blogul Alinei

mi-a plăcut ce am găsit pe blogul
Alina C's Blog

19 nov. 2007

orbul şi ziaristul

~ turnul Eiffel! ~

Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu cretă albă:
"Vă rog, ajutaţi-mă, sunt orb".
Un ziarist trecu şi văzu foarte puţini bani în pălărie. Fără să ceară voie, luă plăcuţa, o întoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului şi plecă.
Spre seară, ziaristul se întoarse pe acelaşi drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerşea. Acum pălăria lui era plină de bancnote şi monede.
Orbul recunoscu paşii ziaristului şi îl întrebă dacă el este cel care i-a rescris plăcuţa şi ce anume scrisese.
Ziaristul răspunse:
"Nimic care să fie în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că exprimat cu alte cuvinte" -
şi surâzând îşi continuă drumul.
Orbul nu a aflat niciodată ce scrisese ziaristul, însă noul lui anunţ spunea:
"Astăzi e primăvară în Paris, şi eu nu o pot vedea".

De multe ori când lucrurile nu ne reuşesc aşa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia!

(primit pe mail de la doamna Mirela, căreia îi mulţumesc!)

15 nov. 2007

dă mai departe!

am descoperit un site care mi-a plăcut foarte mult, pe care vi-l recomand cu căldură!
www.DaMaiDeparte.ro
îl puteţi găsi şi pe bara din dreapta a blogului meu.

îi mulţumesc doamnei Mirela pentru acest dar!

împreună-rugăciunea

~ o îmbrăţişare fără margini! ~

  • pornind de la o iconiţă pe care draga mea Miru mi-a arătat-o în dimineaţa asta - Pruncul topit-tot în îmbrăţişarea Maicii sale, cu mânuţele larg deschise şi protectoare, am căutat o frântură de material pe care îl găsisem pe net mai demult, despre împreună-pătimire şi împreună-rugăciune. iată-l:

Nici o rugăciune nu este trecută cu vederea de Dumnezeu. Nici cea mai mică faptă de dragoste.

~ O femeie din Cluj, grav bolnavă, s-a internat în spital. Trebuia urgent operată.
Dar doctorii, văzând-o foarte slăbită, nu s-au încumetat s-o opereze. Noaptea însă, s-a arătat în vis doctorului un om necunoscut, care i-a spus:
- Du-te acum la spital şi operează femeia aceea, că altfel moare!
- Dar dumneata cine eşti? întrebă doctorul.
- Eu sunt cutare.
În clipa aceea, doctorul s-a sculat din somn, a plecat la spital şi a operat femeia bolnavă. Ea scăpă cu bine.
După câteva zile, doctorul întrebă pe bolnavă:
- Cunoşti pe cutare?
- Nu, nu cunosc, domnule doctor.
Dar peste un timp, femeia vindecată s-a dus la cimitir, ca de obicei, la mormântul rudelor sale. La urmă, aprinse o lumânare şi la un mormânt de alături. Când se uită atent, observă că numele de pe cruce era identic cu al celui ce se arătase doctorului.
Ce se întâmplase? Femeia obişnuia să aprindă mereu câte o lumânare la mormintele învecinate celor ale rudelor sale, căci îşi zicea: „Să aprind o lumânare şi la sufletul acesta. Cine ştie dacă are cineva grijă de el!“

întreg materialul aici

14 nov. 2007

carte

nu rata cartea de azi de la Cotidianul, Golem, de Gustav Meyrink! ador cartea asta pentru Miriam, care mi-a rămas în suflet peste ani cu gingăşia ei... miracolele, Miriam, culcuşite în pânza clipelor noastre
o carte misterioasă, vie, pe care abia aştept să o recitesc!

9 nov. 2007

mesaje

mesajele pe care ultima perioadă mi le-a lăsat în suflet:

- nu te drămui
- culege o plantă strivită şi pune-o în apă, mai ales în apa dragostei tale
- când tu nu mai găseşti, vei fi găsit - EŞTI găsit!
- salută cu faţa
- fă un lego frumos, un avion, o maşină de pompieri, o navă spaţială, în care să călătoreşti
- apoi şterge praful, spală, fă lecţiile cu copiii, citeşte biografia foamei, cu Amelie Nothomb.

hai!

5 nov. 2007

jurnal cu puii mei/ septembrie 2001

~ ~ ~ ~
E 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului. Ne întoarcem de la plimbare cu tricicletele. Îi zic lui Cosmin (are 4 ani!):
- Cosmin, ar trebui să ne rugăm la Doamne-Doamne înainte de culcare, să aibă grijă de noi.
- Hai să ne rugăm acum! îmi zice.
O mică pauză, apoi spune:
- Doamne-Doamne, ai grijă de noi să nu ne pierdem!
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~