15 nov. 2007

împreună-rugăciunea

~ o îmbrăţişare fără margini! ~

  • pornind de la o iconiţă pe care draga mea Miru mi-a arătat-o în dimineaţa asta - Pruncul topit-tot în îmbrăţişarea Maicii sale, cu mânuţele larg deschise şi protectoare, am căutat o frântură de material pe care îl găsisem pe net mai demult, despre împreună-pătimire şi împreună-rugăciune. iată-l:

Nici o rugăciune nu este trecută cu vederea de Dumnezeu. Nici cea mai mică faptă de dragoste.

~ O femeie din Cluj, grav bolnavă, s-a internat în spital. Trebuia urgent operată.
Dar doctorii, văzând-o foarte slăbită, nu s-au încumetat s-o opereze. Noaptea însă, s-a arătat în vis doctorului un om necunoscut, care i-a spus:
- Du-te acum la spital şi operează femeia aceea, că altfel moare!
- Dar dumneata cine eşti? întrebă doctorul.
- Eu sunt cutare.
În clipa aceea, doctorul s-a sculat din somn, a plecat la spital şi a operat femeia bolnavă. Ea scăpă cu bine.
După câteva zile, doctorul întrebă pe bolnavă:
- Cunoşti pe cutare?
- Nu, nu cunosc, domnule doctor.
Dar peste un timp, femeia vindecată s-a dus la cimitir, ca de obicei, la mormântul rudelor sale. La urmă, aprinse o lumânare şi la un mormânt de alături. Când se uită atent, observă că numele de pe cruce era identic cu al celui ce se arătase doctorului.
Ce se întâmplase? Femeia obişnuia să aprindă mereu câte o lumânare la mormintele învecinate celor ale rudelor sale, căci îşi zicea: „Să aprind o lumânare şi la sufletul acesta. Cine ştie dacă are cineva grijă de el!“

întreg materialul aici

2 comentarii: