30 nov. 2015

Sina Danciulescu: Morfologia zborului (poezie)

Ma bucur ca oricare substantiv
de stare atribute
inceput si sfarsit


Singura libertatea
este cum

(volumul de poeme "Cum" - Sina Danciulescu, Ed. Scrisul Romanesc, 1984)

Simona Popescu: II - Xilofonul (poezie)

V
Rugaciuni nu mai stiu sa fac
doar cand e noapte si nu ma gandesc la nimic
si e liniste si nimeni in jurul meu
strang tare tare ochii
(un camp verde plin de romanita)
si spun
   iarta-ma pentru tot ce am facut
   si pentru tot ce nu am facut
   si pentru tot ce nu voi face
   si da-mi puterea sa rezist
   si fa-i pe oameni sa fie mai buni
   si fa-ma pe mine sa fiu buna si sa-i iubesc
   si fa-ma sa nu-mi amintesc
   si fa-ma sa-mi amintesc si sa iert
   si obrazul meu mai lasa-l inca mai lasa-l curat si neted
   si fa-i pe prietenii mei sa ramana prietenii mei
   si fa-ma sa inteleg

(camp verde plin de romanita
puf de papadie spulberat)

(un sunet de xilofon
ghiocei rasfirati pe pamantul inghetat)

("Xilofonul si alte poeme" - de Simona Popescu, Editura Litera, 1990)

24 nov. 2015

20 nov. 2015

recomand: Libraria si Editura Deisis

...pentru că sunt minunate!...
Căutam de multă vreme două cărţi, editate în 2003 şi 2005 (da, mi se întâmplă adesea să descopăr ceva care îmi place la nebunie exact în clipa în care nu se mai găseşte pe piaţă!), şi pe care nu le-am mai găsit nicăieri: nici în librării, nici la anticariate, ni-că-ieri! Autorul celor două cărţi negăsite ("Cuvintele lui Hristos" şi "Întrupare. O filozofie a trupului") este Michel Henry şi mi-a cucerit inima :) cu a sa "Eu sunt Adevărul"! Deci dumnealui este de vină :) pentru mailul pe care l-am trimis Librăriei şi Editurii Deisis - la care au apărut toate cele trei frumoase cărţi ale lui Michel Henry, prin care îi imploram să mă ajute!! Aveam senzaţia că sunt în mijlocul unei mări în care Dorinţa Mea de a Citi cele Două Cărţi trimite un SOS către CINEVA palpabil, viu, care poate să o salveze! :)
Povestea e cu happy-end! Oameni inimoşi de la Librăria Deisis mi-au făcut BUCURIA FĂRĂ MARGINI de a pune cele două cărticele într-un plic...care a ajuns la mine ieri! Ştiţi cum e să nu mai ai răbdare până acasă ca să ajungi la cărticele? În tramvaiul 41 am rupt putin câte puţin plicul, mai mult pe pipăite, până am dat de FOI!... Atunci mi-am dat seama că pot mângâia o carte aşa cum aş mângâia un om!

...mulţumesc!...

18 nov. 2015

Sub aceeaşi stea - J. Green

"Îmi plăcea Augustus Waters. Îmi plăcea tare, tare, tare mult. Îmi plăcea felul în care povestea lui se încheia cu altcineva. Îmi plăcea vocea lui. Îmi plăcea că făcuse aruncări de agitaţie existenţială. Îmi plăcea că era titular la Catedra de Zâmbete Vag Strâmbe, cu ore şi la Catedra de a Avea O Voce Care Făcea Ca Pielea Mea Să Semene Mai Tare Cu Pielea. Şi îmi plăcea că avea două nume."


"- Ne mai vedem? m-a întrebat.
Din glasul lui răzbătea o emoţie fermecătoare. I-am zâmbit.
- Sigur că da.
- Mâine? m-a întrebat.
- Răbdare, greieraş, l-am sfătuit. Nu vrei să pari prea nerăbdător.
- Corect, de-aia am spus mâine, a zis el. Vreau să te revăd în seara asta, dar sunt dispus să aştept toată noaptea şi o bună parte din ziua de mâine."

- fragment din cărticica fermecătoare "Sub aceeasi stea", de John Green, apărută la Editura Trei în anul 2013 -

2 nov. 2015

colectiv


fiecare literă în flăcări
e o surioară de-a mea

Tată,

sunt plină de apă
te implor,
salvează fiecare cuvânt
care nu s-a mai întors acasă...

30 oct. 2015

Inceputul - de Irina Mavrodin


Începe Ziua
Începe Cartea
Începe Lumea
şi Fericită Scriu
Binecuvântată Fie
Această Dimineaţă
Această Lumină
Sunt Vie

19 oct. 2015

ezitare...

şi mâlul înfloreşte, ştiu!

iar rotula, fragilă prin mişcarea ei în ax, e aşteptată în Paschimottanasana.

uneori, steluţa respiraţiei aprinde totul!

13 oct. 2015

nostalgia...

pentru mine, fericirea are gustul unei aşezări perfecte sub stele! am dormit toată vara pe balcon, pe o salteluţă, şi am fost fericită! ferestrele larg deschise m-au făcut părtaşă cerului... cerul era viu şi bogat! norii glisau surprinzător, stelele păreau liniştite... greierii torceau :) în felul lor, de neoprit! am dormit noapte de noapte atât de fericită! mi-am dat seama de cât de puţine lucruri am nevoie pentru a trăi fericirea... mi-am dat seama cât de simplu e să fiu părtaşă fericirii de a fi!

10 sept. 2015

cartea de la biblioteca: "Calugarul din mine - experientele unui pelerin la Muntele Athos"

"(...) când un călugăr porneşte la drum, el îşi ia o bucată de pâine, un măr şi apă. Atât e de ajuns. Impresionantă - şi tulburătoare - diferenţa dintre noi, pelerinii, şi acei bătrâni călugări cu care ne întâlnim pe cărările Muntelui Athos: cât de multe cărăm cu noi în numele "supravieţuirii" - şi cât de uşoară este traista lor! "Cu cât ai mai multe, cu atât eşti mai împovărat", mi-a spus odată un prieten călugăr. Acest lucru este valabil pentru tot ce strângem în jurul nostru. Un gând ce poate că trebuie păstrat." (pag. 69)

- fragment din cărticica adorabilă "Călugărul din mine - experienţele unui pelerin la Muntele Athos", de Heinz Nussbaumer, împrumutată de la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, filiala "Dimitrie Bolintineanu" - 

5 sept. 2015

arta de a calatori impreuna

aerul din jur e plin de expiratii!... asa cum suntem, fiecare amprentam aerul, lumea,... ne regasim aici si aiurea, dusi de vant ori de gand peste mari si tari ori in intimitate, chiar la o distanta de un cot ori de pleoape... respiram laolalta cu viul de dincolo de hambar ori de dincoace de dealuri...expiram daruind sau desertand? inspiram primind recunostinta sau indesand in saci inca ceva...si inca...

"poate in noaptea asta va adia vantul un pic. norii albi vor calatori departe, doar din miscarile discrete ale omoplatilor. ca noi in sala..."

respiram si invatam sa fim, ciocniti ca valurile de tarmurile vietii... uneori, cate o asana ne arata ca nu ne putem vindeca decat impreuna... iata, nu pot sa ma las in fata nu din pricina spatelui ori a articulatiilor bazinului, ci, ca sa vezi, "piedica" sunt picioarele! acolo, in spatele lor, e o coarda intinsa a neputinta, a nerv strivit. asa ca elanul ma poarta cu un milimetru nu inainte, ci inapoi... explorez milimetrul acesta tot ca pe o inaintare, caci este inaintarea spre mine insami...o inaintare in sens invers, si totusi minunat inainte! ai  mai intalnit asa ceva? trebuie sa mestesugesc aceasta mergere-impreuna din piesele componente ale vietii mele, sa o dibuiesc. adica sa vad care e limita de la care o piesa o pierde pe cealalta si inainteaza disparat, pierzandu-si rabdarea cu neputintele celorlalte parti...

27 aug. 2015

picatura cu picatura...

daca nu mi-ai fi umplut Tu burdufurile cu apa,
de unde as mai fi avut

de unde as mai fi avut balenele si rochita-randunicii,
vulpile si puiul de gandac,
macul si misterioasa zona zoster,

pe toate sa le iubesc,
in diversitatea lor coplesitoare,

eu, cea neinteleapta si risipitoare

picatura de langa picatura,
alaturi de picatura,
insotind picatura
cealalta,
aceasta,
iat-o
via,
sora mea,
fratele meu,
langa care ma scurg neincetat...

26 aug. 2015

These Girls Are So Groovy

Posted by Gongobonk on 14 August 2015

18 aug. 2015

saculetul de budo-zen, minunatul!

*iunie 2004*
Joi, la budozen, am avut un moment in care am crezut ca mi se taie rasuflarea,
la exercitiul cu arunatul saculetului dintr-o mana in alta...
Cata distanta! - mi-am zis, privind dansul saculetilor colegilor mei.
Ca atunci cand am trecut
de la mandala mea micuta la mandala generoasa si vasta, m-am
oprit. Mi s-a parut nesfarsita distanta aceea si am avut
senzatia ca nu voi avea puterea s-o traversez nicicand.
Silentios, intr-o curgere plina de gratie. Eu nu simteam
decat bolovanii grei dintr-o parte si cealalta a fluviului,
bolovanii din sarea lacrimilor, bolovanii absentelor, ai
oboselii... Nu ma mai vedeam intorcandu-ma, iar de ajuns
dincolo nici nu putea fi vorba. Saltul acela poate ca e lung
si adanc ca distanta dintre hematiile mele ori ca o tindere
spre imbratisare, ramasa suspendata pe drum. Unde e
constructorul din mine, mi-am zis, sa vina sa faca un pod...
Unde e balerina din mine, sa pluteasca pe un fir intre
maluri si sa-mi spuna: Ca un porumbel alb ma intorc, cu firul de
maslin in cioc, sa-ti spun: Apele au scazut, am gasit
pamant bun, mo-ni... Am gasit pamant bun si neumblat...
Ridica-te si
mergi..............................
multumesc, Mario!

6 iul. 2015

~~Adi si Aleea Livezilor~~

senin,
peretele de peste drum imi zice:

incredinteaza-mi mie ce ai vrea sa spui si nu ai cui.

timid,
eu ma gandesc la Adi-a-mea-cea-de-peste-drum.
(Aleea Livezilor ne impodobea copilaria cu dumneaei poezia lui cobor acum.)

in clipa aceasta, alt bloc decat al ei  isi deschide in vant perdelele,
stelele... cu nimic mai departe de o intindere de maini si de un strigat: vii?

recomand carte: The Dude si maestrul zen

 "Vâsleşte, vâsleşte
uşor în jos pe râu,
cu bucurie, multă bucurie.
Viaţa e doar un vis."

3 iul. 2015

25 mai 2015

~~v~~

... şi pentru că atât de des, ca dintr-un strat de ceaţă, mă prelingeam pe pământ din zborul meu jos, m-am gândit că dacă aş zbura mai înalt, avântându-mă fără frică spre soare, nu aş mai cădea înapoi. şi poate, aş descoperi libertatea, pur şi simplu libertatea şi frumuseţea lui zburând!...

11 mai 2015

revărsare

... atunci am înţeles că trebuie să îi dau voie să fie Iubire!... atât gândesc în numele Lui şi mă perpelesc, atât cred că El o să judece lucruri şi situaţii aşa sau aşa, atât îi pun în cârcâ judecăţile mele, ca şi cum, vezi Doamne, aşa ar judeca El...şi pierd din vedere esenţialul... El este Grădinarul, este Mielul, este Izvorul! în toate există gingăşia Iubirii Lui... 


mulţumesc!

3 mai 2015

"Eu sunt Adevarul" - Michel Henry

"Daca oamenii sunt acesti Fii ai lui Dumnezeu in Hristos, cum anume se explica faptul ca atat de putini dintre ei stiu si isi aduc aminte de aceasta? Daca poarta in ei aceasta Viata divina si imensitatea ei, pentru ca nu exista alta Viata decat aceea si viii nu pot decat sa se plece sub revarsarea ei, cum anume trebuie inteles faptul ca ei sunt atat de nefericiti? Fiindca, la urma urmei, nu necazurile care le vin de la lume ii mahnesc. In realitate, de ei insisi sunt atat de nemultumiti. Propria lor incapacitate de a-si realiza dorintele si proiectele, sovaielile lor, slabiciunea lor, lipsa lor de curaj provoaca in adancul lor insisi raul de a fi care-i insoteste de-a lungul lugubrei lor existente. Daca nu inceteaza sa atribuie imprejurarilor sau altora cauza esecului lor, e numai pentru a se amagi pe ei insisi si a uita ca aceasta cauza e in ei insisi. Asa cum spune Kierkegaard, nu disperam atat de faptul ca n-am ajuns Cezar, ci de faptul ca n-am ajuns acest eu. Dar cum sa disperam de acest eu, daca el nu e nimic mai putin decat venirea in noi a lui Dumnezeu in Hristos? O astfel de disperare nu e cu putinta decat daca, intr-un fel sau altul, omul a uitat stralucirea conditiei sale initiale, a conditiei sale de Fiu al lui Dumnezeu - a conditiei sale de "Fiu in Fiul" "

*pasaj din cartea "Eu sunt Adevarul", de Michel Henry - Editura Deisis, 2007*

23 apr. 2015

fragii

...şi am înţeles că fragii trebuie găsiţi,
simţiţi,
culeşi
nu când greul va trece sau întorcând capul de la greu şi atunci zărindu-i pe ei,
ci în-chiar-miezul-greului,
al încercării,
al plânsului...
dacă nu-i voi găsi acolo, nu-i voi gusta nicăieri...

21 apr. 2015

respiratia

am simtit-o in albia ei, despicand in doua pamantul inert. culoarea lui mai ales ma durea: nu avea stralucire..., ca si cum in adanc focul se stinsese de mult.

ea traversa dus-intors aceste tinuturi opace. oare unde sunt ascunse potentialele seminte care sa faca aceste neinventate pamanturi sa se bucure, sa sclipeasca?... intr-o zi, pentru ca ea nu a obosit sa calatoreasca, voi afla.

17 apr. 2015

~*~

ma imprietenesc cu ziua de azi, observand-o. 
vai, cat de gospodara este!
ea deretica si impodobeste pomii,
ea linisteste campia...
ea bucura ce e de bucurat
si insoteste ce e de inotat.
aproape ca imi amintesc ca respir de dragul ei!

6 apr. 2015

^^^

nu mi-e frică de rai, nu mi-e frică de iad,
dar mă tem că voi fi întrebată:

ai trăit din plin? 

1 apr. 2015

(^)

drojdiei, ca sa creasca, ii trebuie caldura si putin dulce... si apa...
oare noi suntem altfel? fermentul e aproape, chiar daca uneori bajbaim dupa el ca orbii... iar de lacrimile ori apa proaspata de izvor ne voi insoti, sa ne dam voie sa fim fragili,...umani,... ne vom frange ca painea si vom rasari ca bobul de grau...


27 mar. 2015

<>

desprăfuită, sunt părtaşă prospeţimii lumii.
sunt la fel ca apa ce se scurge sub jgheab,
ca tufa de forsithia,
ca oraşul gri.
sunt plină de lumină

23 feb. 2015

mima si Sf. Nectarie

stiu, sunt atat de nebuna incat sa cred mai degraba in intimitatea mesajului ei...

am vazut, am fost binecuvantata sa fiu martora legaturii, apropierii tainice a femeii careia acum ii spun mima, mami in oglinda, care a consfintit sa se nasca din nou prin promisiunea facuta de ea Sfantului Nectarie... citindu-i acatistul zi de zi, ea a calatorit prin acele pagini ajungand pana la treptele bisericii, unde ceva i-a fost refuzat, iar altceva i-a fost daruit din plin...

stiu, sunt atat de nebuna incat maine, cu picioarele mele neinventate, voi alerga la Sfantul ei si la Sfantul Antonie cel Mare, fara sa mai stiu altceva... doar purtand-o pe ea, cum ea ma purta pe mine altcandva...

17 feb. 2015

jurnalul recunostintei condensat

fiecare zi
care vine cu tine
si pleaca
lasandu-mi-te

e un dar

iar peste noapte,
ascult rasuflarea...

dintre zecile de rasuflari ale orasului,
a ta imi aduce
singura buna vestire
prin ea insasi de ajuns mie
prin ea insasi stralucind pentru inca o intreaga zi...


29 ian. 2015

Viaţa în Duh - arhim. Emilianos Simonopetritul

"Aşadar, ce înseamnă rai sau paradis? "Paradessa" înseamnă grădină împrejmuită, un spaţiu sigur, un loc al desfătărilor. Ce lucru mai frumos în ochii unui om din lume decât o grădină plină de graţie. O grădină.  Prin urmare, un rai: desfătare, siguranţă, împrejmuire, lucrurile de-a gata, o grădină sădită. Toate, florile, roadele, toate sunt la dispoziţie. Toate le-a pregătit Dumnezeu, e de ajuns să intri înăuntru. Aceasta e renaşterea la care ne cheamă Domnul."

(fragment din cărticica adorabilă "Viaţa în Duh - cateheze şi cuvântări" - Arhim. Emilianos Simonopetritul; Ed. Deisis, 2011)

7 ian. 2015

orhideea reprezentare simbolica

îmi face aşa bine să ştiu că pot alerga la tine!... de mult nu te mai privisem şi de mult nu te mai întâlnisem,... zilele trecute însă am văzut că o frunzuliţă nouă ţi s-a ivit... apoi, o rădăcină expresionistă (!), atât de rebelă, a ţâşnit din ghiveci, plină de sevă! e atât de uimitor, nu? cu un an-doi în urmă porneai la drum cu toate rădăcinile necrozate - mai puţin una! - şi călătoreai în necunoscut cu un bagaj incert... şi uite că, peste timp, te regăsesc cu rădăcini suculente, avântate! eşti vie-vie-vie!

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea