23 ian. 2014

Ingerul inceputurilor de drum

În virtutea unei nostalgii originare, omul tinde să se împământenească, vrea să ajungă acasă, în siguranţă. Acolo unde se simte bine, omul se şi instalează pentru a rămâne pentru totdeauna. În acelaşi timp însă este conştient că nu poate rămâne definitiv în această lume. Trebuie să pornească din nou, mereu, la drum. Trebuie să-şi lase căminul pentru a pleca mai departe, pe drumul său. Pornirea la drum presupune o ruptură. Ceea ce este vechi trebuie părăsit. Lucrurile nu se petrec mereu la fel. Nu putem rămâne pentru totdeauna în acelaşi loc.
Cât timp suntem pe drum, trebuie să ne îndreptăm spre o ţară mereu alta. Fiecare plecare la drum ne inspiră la început teamă. Dar trebuie să renunţăm la ce este vechi şi familiar. Dar când renunţăm, încă nu ştim ce ne aşteaptă. Necunoscutul provoacă în noi anxietate. În acelaşi timp, plecarea la drum este o promisiune a ceva nou, absolut inedit. Fără aceasta, viaţa înseamnă înţepenire. Ceea ce nu se transformă îmbătrâneşte şi sufocă. În viaţă ni se deschid perspective nebănuite, care devin posibile doar renunţând la vechile tipare.
Dorim să fim acolo unde există ceva care ne încântă, ne mişcă. Discipolii de pe muntele Tabor voiau să construiască trei colibe pentru a trăi neîncetat bucuria Schimbării la Faţă. Isus nu le-a îngăduit-o. În clipa imediat următoare lumina de pe Tabor a fost urmată de un nor întunecat. Discipolii nu se pot opri. Trebuie să-şi vadă de drum, să coboare muntele. Le va lipsi, desigur, seninătatea lui.  Orice revelaţie seduce, ne dă sentimentul eternităţii, iar noi am vrea să-l reţinem însuşindu-ne ceea ce nu poate fi cuprins, căci nu aparţine nimănui. Dumnezeu nu se lasă cuprins. Fiind un Dumnezeu al exodului, al pornirii la drum, ne îndeamnă necontenit să nu rămânem pe loc. Lui Moise îi spune: ”De ce strigi la Mine? Spune israeliţilor să pornească la drum” (Ex  14, 15). Israeliţilor le este teamă însă. E adevărat că în Egipt erau sclavi, erau lipsiţi de libertate. Se obişnuiseră însă cu jugul, căci traiul bun nu lipsea. Doreau să plece, dar în acelaşi timp se temeau să o facă. Trăim cu toţii această ambivalenţă. Deşi profund nemulţumiţi de viaţa noastră, ne este totuşi teamă să plecăm, să renunţăm la ceea ce ne este familiar, să ne schimbăm pe dinăuntru şi pe dinafară. Viaţa se rezumă la a fi mereu pregătiţi de drum. Atunci avem nevoie, ca şi israeliţii, de un înger care să ne încurajeze în primii paşi, să ţină toiagul peste Marea Roşie a temerilor noastre pentru ca noi să putem păşi siguri, cu încredere, în noianul ei.
Atmosfera zilelor noastre este mai degrabă cea a resemnării, a autocompătimirii; stă sub semnul deprimării şi al insuportabilităţii durerii. Ne complacem în ideea că totul este atât de greu încât nu ne mai rămâne nimic de făcut.
Iată şi motivul pentru care mai ales astăzi  avem nevoie ca îngerul începuturilor de drum să ne dea speranţă în timpul pe care îl trăim, să ne ajute să pornim spre noi orizonturi.
Pentru aceasta ni se cere să ne desprindem de reprezentările serbede şi de imaginile fără viaţă. 
Şovăim nu de puţine ori neştiind încotro ne poartă drumul. Atunci îngerul începuturilor de drum ne va sta alături să ne încurajeze. „Căci îngerii ne stau alături/ oriunde am porni, mereu” (Emily Dickinson)”
(fragmentul reprezintă cap. 5 al cărţii „50 de îngeri pentru întregul an” de Anselm Grun, Galaxia Gutenberg, 2007 – recomand cartea cu bucurie!)

6 ian. 2014

poezie Irina Mavrodin

eternitatea

si inca o data
sa-mi spun rugaciunea
multumescu-Ti Tie Doamne
ca Esti

fa Doamne ca aceasta zi
sa fie
la fel cu toate celelalte
pe care mi le-ai daruit

4 ian. 2014

cartile mele - colaj 2

"Doamne, bine ne este noua aici!" - p. 140

Incredeti-va in Sfantul Mucenic Efrem! Nu doar pentru a obtine ajutor in privinta unei probleme stringente. Ci si pentru a nu strabate singuri potecile acestei lumi. - p. 266

Vorba lui Nichita Stanescu, care zicea: "Prietene, cum este albastru tau?" Deci, albastrul meu este cu totul si cu totul altfel. Si bucuria intalnirii noastre, daca eu as putea sa-ti impartasesc cum e albastrul meu si tu, cum e albastrul tau, n-am avea de ce sa ne plictisim, nu? Si ar fi inepuizabil, mai sunt si alte culori. De aia avem nevoie de vesnicie - p. 142

Marea nu inghetase decat la tarm/ si spinarea unui delfin spargea din cand in cand/ incremenirea verde a oglinzii de apa - p. 36

Cand intunericul se ridica, noi vom fi in deplina stralucire. - p. 133

Este, asadar, esential sa mergem la Dumnezeu, ca sa ne transforme si sa ne schimbe si, de aceea, sa-i cerem convertirea. Convertire inseamna ca, in loc de a ne petrece vietile privind in toate directiile, trebuie sa urmam una singura. E o deturnare de la multele lucruri pe care le valorizam doar fiindca sunt agreabile sau convenabile pentru noi. - p. 91

Si numai ce atinge mantia, ca se si vindeca.
Isus simte ca a fost atins altfel decat o facea multimea; simte ca a fost atins de credinta unui om care venise la el nu numai cu forta disperarii - care poate ca era a multora dintre cei din jurul sau -, ci si cu forta unei credinte iesite din comun. - p. 57

Omul natural inseteaza si flamanzeste dupa implinire si rascumparare. Aceasta sete si foame este pridvorul Imparatiei: atat inceput, cat si exil. - p. 108

pasaje din cartile:
Calatoria mea cu parintele Alexander - Juliana Schmemann (Editura Theosis)
Minunile Sfantului Efrem cel Nou in viata noastra (Editura Sophia)
Cu Hristos te intalnesti mai intai in iad - convorbiri despre disperare, cautate, durere si mantuire - Maica Siluana (Lumea Credintei)
Starea provizorie - Ion Draganoiu (Cartea Romaneasca)
Gaseste-l pe Dumnezeu pretutindeni - Anthony de Mello (Editura Dao Psi)
Rugaciunea vie - Mitropolitul Antonie de Suroj (Editura Theosis)
Evanghelia cotidianului - Paola Bignardi (Galaxia Gutenberg)
Pentru viata lumii - sacramentele si ortodoxia - Alexander Schmemann (Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane)

cu recunostinta pentru multe dintre aceste carti, prietenelor mele!

3 ian. 2014

cartile mele - colaj 1

Curajul, vitejia se cere nu numai soldatilor, ci oricaruia dintre noi. Toti avem nevoie de curaj pentru a trai viata care ne-a fost harazita. - p. 75

Veneau la ea nu numai saracii, nu numai oamenii care sufereau, nu numai alcoolicii care se vindecau prin rugaciunile ei, dar veneau si multi intelectuali din cercurile inalte, pentru ca multi o cinsteau. - p. 95

Pot, asadar, sa citesc, sa ma rog, sa fac un lucru de mana, sa-mi umplu timpul, ajunge sa nu contenesc sa ma aflu in fata lui Dumnezeu. - p.66

Acum vom parasi visele celor care vegheaza; sa trezesti pe cineva care doarme este usor, dar cel nepasator este ca un om mort. - p. 113

Fetita n-a spus nimic, insa a sarit iarasi de la locul ei si a adus calimara si pensula de scris. I-am multumit si le-am dus la masa. Am gasit o bucata curata de panza si am scris - p. 271

Transforma-ti problemele in provocari. Antreneaza-ti mintea sa cuprinda imaginea in intregul ei, sa priveasca in ansamblu. Viata este mult prea pretioasa si scurta pentru a ne lasa coplesiti de autocompatimire. - p. 63

Nu ne retragem in pustie pentru a scapa de oameni, ci pentru a invata cum sa-i gasim - p.77

- Cand am luptat cu uriasii tai in armura, continua Bastian, a iesit la iveala ca nu sunt alcatuiti decat din platose, iar pe dinauntru sunt goi. Cum se face ca se misca totusi? - p. 312

Cu toata siguranta, Dumnezeu binecuvanteaza. - p. 80

pasaje din cartile:
50 de ingeri pentru intregul an - Anselm Grun (Editura Galaxia Gutenberg)
Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos (Editura Egumenita)
Cuvant despre ascultare si priveghere si rugaciune - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul (Editura Sf. Nectarie)
Gradina tainica a Adevarului - Sana'i (Editura Herald)
Cronicile Tinuturilor din Apus: Puteri, Ursula Le Guin (Corint Junior)
Sfaturi pentru fiica mea (o carte mica despre marile evenimente ale vietii) - Alexandra Stoddard (Editura Humanitas)
Noi seminte ale contemplarii - Thomas Merton (Editura Galaxia Gutenberg)
Povestea fara sfarsit - Michael Ende (Editura Polirom)
Talcuiri la Sfintele Slujbe - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul (Editura Sf. Nectarie)

cu recunostinta pentru multe dintre aceste carti, prietenelor mele!

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea