28 aug. 2008

Yana Klink

The Park

Book Crossing

Masters


adorabile, nu? alt dar al zilei de azi: Yanna Klink !
mulţumesc mult, Cos! pentru redimensionarea post-urilor şi pentru toate sfaturile cu care ajuţi acest blog în călatoria lui internautică!

Claire Robertson Illustration

Vanessa

Holiday Blam



Mother's Group


am descoperit-o azi pe Claire! Claire Robertson şi ilustraţiile ei, minunat de zâmbitoare!

aşa să îţi fie ziua! veselă şi plină de culoare!

22 aug. 2008


"Să iubeşti implică riscul de a nu fi iubit. Să speri implică riscul de a fi rănit. Să încerci înseamnă să rişti să dai greş, dar riscurile trebuie asumate, deoarece în viaţă cel mai mare risc e să nu-ţi asumi niciun risc. "

(Anonim)

"Nu te întreba de ce are nevoie lumea. Întreabă-te ce te face viu, şi fă acel lucru. Pentru că lucrul de care are nevoie lumea sunt oamenii vii."
(Howard Thurman)

21 aug. 2008

dar din dar

blogul meu a primit acest colaj în dar. trance music!

mulţumesc cu grai de blog!

follow me

poezie Nichita Stănescu

Cântec de iarnă

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde eşti, în ce gând?

Crengile zvelte şi goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sânii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
şi crengile zvelte, şi goale, cu luna
lunecă negre şi-aiurea, întruna
dansează întruna

Tu unde eşti?
În ce gând?
frunzele negre-ţi căzură
cu toatele, oarbe-n căutătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav şi urât
doar o creangă cu roadele pline,
să m-adun, să mă-ntorc şi să vin iar la tine:
- Na un măr!... şi atât.
"Oamenii nu se nasc o dată pentru totdeauna în ziua în care vin pe lume, viaţa obligându-i să se nască din nou, chiar de mai multe ori."
("Dragostea în vremea holerei "- Gabriel Garcia Marquez)

20 aug. 2008

Simone White



The Beep Beep Song

gladiole in my room

azi mi-am cumpărat gladiole! gladiole mici, roz şi albe. rozul e strălucitor şi mi-a picat cu tronc! tanti-soaţa-de-agronom căuta în găleată să îmi găsească gladiole drepte. o, nu, vă rog, eu le vreau strâmbe! dar cum, uitaţi-vă ce frumoase sunt aşa pe linie! mie îmi plac alea într-o dungă, îi zic mai hotărâtă ca niciodată şi afişez un zâmbet fermecător. până am plecat, femeia se justifica de ce au ieşit florile strâmbe: că bulbii au fost prea deşi, plantele au crescut unele în altele, înghesuite... necajită rău!
iar eu sunt topită după deviaţiile lor standard, cam la 30 de grade, împungându-mi inima!...

19 aug. 2008

recomand blog

azi am descoperit un blog care mi-a plăcut mult! e ascuns printre căpşuni şi e aromat ca o primăvară. e blogul Aliei!

Mănâncă, roagă-te, iubeşte - de Elizabeth Gilbert

- Ce te-a întors pe dos? mă întreabă el tărăgănat, ca de obicei, cu o scobitoare care-i atârnă din gură.
- Nu întreba, îi răspund, dar încep imediat să-i turui totul în amănunt, după care conchid: Şi cel mai rău e că nu mă pot opri să mă gândesc încontinuu la David. Credeam că mi-a trecut, dar acum îmi revin toate în minte.
- Mai dă-ţi şase luni, o să te simţi mai bine.
- Mi-am dat deja douăsprezece, Richard.
- Atunci mai dă-ţi şase. Dă-ţi câte şase luni până-ţi trece. Chestiile astea durează.
Expir înflăcărată pe nas, ca un taur.
- Măi Provizii, reia Richard, ascultă aici la mine. Într-o zi ai să-ţi aduci aminte de perioada asta ca de una de doliu. Ai să vezi că jeleai şi că erai distrusă, dar că viaţa ta se schimba în momentele alea şi că te aflai în cel mai potrivit loc din lume pentru aşa ceva (…).
- Dar eu chiar l-am iubit.
- Mare brânză. Te-ai îndragostit. Nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat? Tipu’ ăsta a atins ceva în inima ta, mai adânc decât îţi închipuiai tu că se poate, te-ai fript, fătuco. Dragostea aia pe care ai simţit-o atunci a fost doar începutul. Abia i-ai prins gustul. Ce-ai păţit tu e doar o chestie dureroasă, dar limitată. Ai răbdare şi-ai să vezi că poţi să iubeşti mai mult de-atât. La naiba, măi Provizii, tu ai puterea să ajungi într-o zi să iubeşti lumea întreagă. Ăsta-i destinul tău. Nu râde.
- Nu râd. (De fapt plângeam.) Şi te rog să nu râzi nici tu de mine la chestia asta care urmează, dar cred că îmi vine aşa greu să îl uit pentru că am crezut cu adevărat că David e sufletul meu pereche.
- Poate chiar aşa o fi. Problema ta e că nu înţelegi ce înseamnă asta. Lumea crede că sufletul pereche e cineva cu care te potriveşti la fix, toţi îşi doresc să fie aşa. Dar sufletul pereche e o oglindă, e ăla care îţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care-ţi atrage atenţia asupra ta însuţi, ca tu să-ţi poţi schimba viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ţi-e dat s-o întâlneşti în viaţă, pentru că-ţi dărâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti. Da' când e vorba să trăieşti toată viaţa cu respectivu’? Nţ. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar în viaţă tocmai pentru ca noi să putem descoperi alte feţe ale propriei noastre persoane. După care pleacă. Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că se-ntâmplă aşa. Problema ta e că nu poţi să te desprinzi de treaba asta. Gata, măi Provizii. Scopul lui David a fost să te scuture din amorţeală, să te scoată din căsnicia din care trebuia să ieşi, să-ţi ciufulească niţel orgoliul, să-ţi arate care-ţi sunt limitările şi viciile, să-ţi rupă inima ca să intre lumină înăuntru, să te facă să ajungi atât de disperată şi de fără control , încât să fii obligată să-ţi schimbi viaţa (…). Problema e că tu nu poţi să accepţi că a durat atât de puţin. Eşti ca un căţel la groapa de gunoi – lingi întruna o conservă goală şi speri să te saturi. Şi dacă n-ai grijă, conserva aia o să ţi se înfigă în bot şi n-are să fie deloc bine de tine. Aşa că las-o baltă. (...) Ţi-e frică să dai drumul ultimelor bucăţele din David, pentru că dacă ai face-o ai rămâne singură, şi Liz Gilbert e moartă de frică dacă se gândeşte la ce o să i se întâmple dacă rămâne singură. Da’ iote ce tre’be să-ţi intre în cap, măi Provizii: dac-ai goli tot spaţiu’ din capu’ tău pe care-l ocupă obsesia ta cu tipul ăsta, ai avea acolo un gol, un loc deschis – o uşă. Şi ghici ce-ar face universul cu uşa aia. Ar intra pe ea – Dumnezeu ar intra, şi te-ar umple cu mai multă dragoste decât ai visat vreodată. Aşa că nu-l mai folosi pe David ca să blochezi uşa aia. Gata.

(fragment din delicioasa carte Mănâncă, roagă-te, iubeşte a lui Elizabeth Gilbert, apărută la Ed. Humanitas)

17 aug. 2008

poezie Nichita Stănescu

Lecţia de anatomie

Vino cu mine să-ţi arăt
cât mai repede cu putinţă
o nuntă de fluturi, pictaţi
pe roţile locomotivei...

Să ne agăţăm de fum
ca să privim lecţia de anatomie.
Astăzi se va diseca un cuvânt
deşi nu e voie.

Vrei să învii? Nimic mai simplu!
Vino cu mine
şi repetă, repetă întruna în gând:
suntem un fluture
suntem un fluture!

11 aug. 2008

luna pătrată

Alina Manole

şi o poezie a ei!:


ploaie dulce


evident! am un iubit cofetar
cum altfel m-aş putea gândi la mâinile lui
fără să simt dulcele curgându-mi pe pleoape
şi îmbrăcându-mi vertebrele
ca pe neconvenţionale
beţe de acadea?