21 aug. 2008

poezie Nichita Stănescu

Cântec de iarnă

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde eşti, în ce gând?

Crengile zvelte şi goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sânii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
şi crengile zvelte, şi goale, cu luna
lunecă negre şi-aiurea, întruna
dansează întruna

Tu unde eşti?
În ce gând?
frunzele negre-ţi căzură
cu toatele, oarbe-n căutătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav şi urât
doar o creangă cu roadele pline,
să m-adun, să mă-ntorc şi să vin iar la tine:
- Na un măr!... şi atât.

2 comentarii: