22 aug. 2007


care îmi place!

dulapuri şi stări

acum câteva zile, am pornit la serviciu cu Octav operaţiunea-monstru a golirii biroului nostru! cum mobila nouă ne aştepta de ceva vreme pe hol, iată că venise gloriosul moment să trecem la fapte. aşadar trebuiau golite dulapurile vechi - dar chiar vechi, bătrâne, depăşite, şi aduse înăuntru celelalte, sprintene, care trebuiau umplute la loc cu toată opera ştiinţifică a lui Octav. şi golind noi dulapurile acelea, mi s-a făcut milă privindu-le la final prăfuite pe dinăuntru, cu uşile glisante deplasate, fără rost. mi-am amintit brazii de Crăciun, fervoarea cu care sunt întâmpinaţi, iar mai apoi, când se usucă... hm... am luat o cârpă şi le-am şters frumos rafturile goale, şi chiar am simţit ceva special: că există o demnitate a lucrurilor cum există şi o demnitate a oamenilor. iar dacă peste ani, când voi fi bătrână, uscată şi fără rost cineva se va apleca asupra mea cu un gest de blândeţe ori de bucurie stergându-mă de praful anilor, va fi bine! chiar aşa simt, că va fi bine!
sunt cu Janine! incearca sa ma ajute sa fac o rubricuta cu Dialogurile duhovnicesti!!

20 aug. 2007

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (4)


primesc pe mail de la un prieten o desfăşurare de imagini ale Pământului văzut de sus... le trimit mai departe

ascult...

Părintele:
- Da, de sus toate se văd altfel. Şi Dumnezeul nostru cel de sus ne vede altfel, şi sfinţii - fraţii noştri mai mari, cei care au terminat alergarea în arenă şi acum s-au urcat în tribună şi ne privesc, ei care au biruit respectând regulie "jocului" şi s-au încununat cu cununi de biruinţă -, ne văd altfel, ne văd aşa cum noi înşine nu ne vedem încă, căci această vedere panoramică pe de-o parte şi detaliată pe de alta o vom avea atunci când şi noi, asemenea lor, ne vom fi săvârşit călătoria. De sus toate se văd altfel...

17 aug. 2007

Urciorul - de Boris Nikolaevici Sergunenkov

sunt în mare criză de timp! pe fugă, vă zic aşa: în harababura din casa noastră, am regăsit o cărticică de poveşti pe care o iubeam mult cândva Urciorul, de Boris Nikolaevici Sergunenkov. iată o povestioară din ea

Soldatul şi cele 3 drumuri

Un soldat se întorcea de pe front, când deodată îi ieşiră în cale 3 drumuri. Pe care să apuce? A ales drumul din dreapta. A mers cât a mers, şi s-a trezit în satul lui natal. Ajuns aici, s-a gândit soldatul: unde duc oare celelalte două drumuri? S-a întors la răscruce şi a apucat-o pe drumul din stânga. Şi acest drum îl aduse în sat. A apucat-o pe cel de al treilea drum. Şi iarăşi se trezi acasă, în sat. Atunci a înţeles soldatul că toate drumurile de întoarcere din razboi duc spre casă. Aflând acest lucru, se linişti...



între timp, am pierdut cărţile cu Mica Prinţesă! Vreau la Mica Prinţesă!!!

15 aug. 2007

sărbătoare mare

nici nu ştiu să spun cât de dragă mi-e Maica Domnului. mi-e dragă nespus!
azi-noapte le spuneam copiilor, înainte culcare, poveşti. pilde din biblie, pe un ton vesel. Mihnea spunea: mai vreau! Cosmin adormise. aşa le-am vorbit despre episodul când Iisus era împreună cu ucenicii pe marea agitată, şi a liniştit valurile. şi despre nunta din Caana Galileii, când la rugămintea Maicii sale Fiul a preschimbat apa în vin. şi despre înmulţirea pâinii şi a celor cinci peşti pe care a săvârşit-o Iisus, pentru mulţimea obosită... la sfârşit le-am spus despre dragostea tatălui pentru mezinul rătăcit şi iubit! cum am început? cu Fiat-ul Mariei spus Îngerului... aşa mi se pare mie că începe povestea!...

9 aug. 2007

Ma e plecat departe!
de două zile merg cu Mih în parcul Herăstrău, el pe bicicletă... petuniile miros grozav, nisipul e plin de copii. ieri am cunoscut o fetiţă, un bobocel de fetiţă de numai două luni şi jumătate! o cheamă Ilinca şi mi-a zâmbit!

Biblia pentru cei mici


iată încă o cărticică pe care eu şi copiii mei o adorăm! (s-ar putea ca eu mai mult decât ei!). de la Editura Rao, ţin să precizez, pentru că am mai văzut şi alte cărţi tematic asemănătoare, dar care nu sunt ca ea! e poetică până la Dumnezeu şi are poze vesele! să vedeţi cum a început lumea:
Închide bine ochii. Ce întuneric e!
Astupă-ţi urechile. Câtă linişte!
Cândva, demult de tot, înainte de începutul lumii, pretutindeni era întuneric, pretutindeni era linişte.
Nu existau oameni.
Nu existau păsări.
Nu existau animale.
Pe urmă Dumnezeu a rostit:
- Să fie lumină! Să fie ziuă!
Să fie soare strălucitor!
Şi lumină s-a făcut!
Cât de bună a fost lumina!
într-adevăr! cât de bună este lumina!

7 aug. 2007

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (3)


Părintele:
- Frumosul stă în ochiul care îl priveşte. Dacă frumosul din tine nu există, atunci tu nu vei vedea nimic frumos. Frumosul exterior este arcuşul, iar cel interior însăşi vioara. Calitatea ei va da şi calitatea sunetului. Cu Dumnezeul din mine îl voi cunoaşte pe Dumnezeul din ceruri. Pentru că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui, pe El îl avem în noi. În Dumnezeul din noi se oglindeşte Dumnezeul din ceruri. Noi trebuie să avem o singură grijă: să nu lăsăm să se opacizeze(să se mătuiască) această oglindă a sufletului nostru...

Mulţumesc!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (2)

Eu:
- Ce plouă! Îmi place!

Părintele:
- Şi eu iubesc ploaia, după atâta arşiţă pustiitoare. M-am gândit odată că ploaia ar trebui să cadă invers, dinspre pământ spre cer. De ce să fie ea lacrimile cerului pentru noi şi nu lacrimile noastre plânse pentru păcatele săvârşite?Dar cred că, aşa cum e, e firesc. Cel care iubeşte mai tare, acela plânge mai mult. Cerul iubeşte mai mult decât pământul. Ce ştim noi despre dragostea lui Dumnezeu?

Mica Prinţesă!


I'm happy! blogul şi-a revenit, pot începe o viaţă nouă!

plouă, desigur! cum n-a mai plouat de mult...

vă recomand o cărticică dulce rău, e cu Mica Prinţesă. o ştiţi pe Mica Prinţesă? copiii mi-au zis că sunt nişte desene animate pe Minimax cu ea. de fapt nu e o singură carte, ci un ciclu de cărticele cu o ilustraţie plină de farmec şi text frumos, apărute la Humanitas Educaţional. Vreau la mama! Nu vreau la culcare! Nu vreau la spital! (nici eu!) Vreau să am prieteni! (şi eu!) Hai la joacă prin castel! Roată-roată prin grădina toată.


"Mica Prinţesă e tare nerăbdătoare azi! A mâncat dis-de-dimineaţă, ca să se poată juca prin parcul castelului. Dar mai întâi vrea să facă pleosc prin toate băltoacele noroioase..."

Regina-mamă are băsmăluţă bleu şi coroana e pusă deasupra!

o altă carte, pe care a primit-o Cosmin de la prietenul lui Andrei, Andrei cel mare, este Lumea pe care mi-o doresc, apărută în urma unei campanii Coca-Cola pentru o lume mai bună. aşadar e scrisă de copii, sub formă de scurte compuneri. una mi-a plăcut în mod deosebit! iat-o:


"Lumea pe care mi-o doresc are vrăjitori buni şi vrăjitoare bune.

Un vrăjitor a ajutat o bătrână care nu putea să meargă. Bătrâna i-a mulţumit foarte mult şi l-a întrebat dacă vrea să bea un ceai. El a zis că vrea.

Vrăjitorul şi-a găsit o prietenă pe care o chema Ana. Ana era vrăjitoare. Şi au trăit fericiţi"

3 aug. 2007

nu, pe tine


(soarele,
pe culoarele lunii)


în grădina cu portocali senili, mă reînveţi să respir




prinţesa înoată

o frunză adoarme pe aripi de vânt




(da,
pe tine)

2 aug. 2007

m-am întors! cu multe trăiri, poze, Apuseni, mare, ţară... floare de soare, căpriţe, lumini. cu Mih, Cos şi Ma! cu săculeţul de budo-zen pudrat cu nisip. am poze multe, dar iată că blogul îmi face fiţe! nu mai am nici culori, nici insert foto! heeei! vreau să-mi vărs minunile în poala ta, blog zălud!

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea