31 dec. 2013

Noul An! 2014

Anul Nou iese din mainile Domnului ca un Ghiocel!
Sa il intampinam ca si cum Primavara ar bate la usa! Si, orice anotimp ar veni, bulbul, si frunzele, si tulpinita, si floricelele, si tacerea, si vapaia lui sa miste in noi Viata! Viata, cel mai gingas Dar!

La Multi Ani, Prietenii mei calatori!



22 dec. 2013

un copac si o sinningie!

 ... alaturi de Copacul iubirii, in Pasajul de la Universitate!...
... iar ea e sinningia Amanda's Penny x Playful Porpoise, a treia mea sinningie, 
pentru care ii multumesc din suflet lui Mery!...

17 dec. 2013

Copilul Ei...

am adunat in mine o oboseala de zile mari... ieri nu mai stiam ce sa fac mai intai, era o frenezie a facerii!
si deodata ochii mi-au cazut pe o iconita, care nu stiu cum ajunsese la caietele si cartile de scoala ale lui Mih. era o iconita cu Nasterea Mantuitorului! atunci a fost ca o rupere de ritm, mai bine zis ca o suspendare! si am simtit asa:

Copilul Ei se naşte!

ce dar, ce taina, cata bucurie! slava Tie, Marie!

1 dec. 2013

Sf. Liturghie

ma bucur atat
ca lumea e colorata,
si sonora, si gustoasa,
si ca izvoraste neincetat din inima Imparatiei!

binecuvantata este Imparatia Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh sunt cuvintele care ma linistesc mereu! totul este in ordine, ce ar mai trebui adaugat?

19 oct. 2013

mesaj pentru blogul meu!

Universul imi sopteste:
masinuta s-a pus pur si simplu in calea mea! eram in drum spre oficiul postal de pe Calea Grivitei, unde ma asteptau doua pachetele cu rizomii Lady in Black si Serge Fantasy! multumesc, Maria! multumesc, Simona!

si... multumesc, domnule Univers!

noapte si zi...

unele lucruri se spun in plina zi, iar altele in plina noapte...

cele din urma mi-i amintesc pe mama si pe tata, la tara. eram copil, iar vacantele mi le petreceam la Rasa. camaruta mea era foarte aproape de a lor, ne despartea o usa. uneori, ma trezeau cu mult inaintea zorilor cuvintele dintre ei... vorbeau incet, sa nu ma trezeasca, dar puneau cumva tara la cale... tara vietii lor... niciodata nu m-a interesat ce vorbeau, ci ca vorbeau si ca glasurile lor se impleteau, se completau, ca o urzeala a firelor la razboiul de tesut. dintotdeauna mi-am dorit sa invat sa tes! mama si tata o faceau atat de des!...

10 oct. 2013

kohleria Rongo si gloxinia Jolly Rain

kohleria Rongo

gloxinia Jolly Rain

ce descopar alaturi de orhideea reprezentare simbolica


kohleria Birgitta
... observ că nu mai sunt împrăştiată aşa obsesiv printre particulele norului-mama... ceva din mine gravita în jurul acestei depărtări, niciodată îmbrăţişată îndeajuns... era ceva rămas în aer, ceva nelămurit, dar suficient de puternic încât să mă ţină blocată, fixată...
acum sunt mai mult cu ea,... cu orhiduţa... avem micile noastre clipe de bucurit împreună, mă îndrept spre ea cu acea curiozitate uimită că este,... că sunt... şi mă bucur de această nouă tendinţă ca de o îngheţată delicioasă!
pe mama o simt acum ca pe un merişor pe o creangă a copăcelului meu... înainte, ea era copacul, iar eu aerul din jurul ei...

9 oct. 2013

viata!

kohleria Sunshine

uneori viata isi arata gingasia acolo unde nu te astepti... pretutindeni viata are rabdare cu noi, viata aceasta care curge si prin noi!... e o onoare aceasta: ca ea trece si prin noi, si cu noi, ea, cea inteleapta, care nu se dezminte de noi nicicand...

8 oct. 2013

"Indumnezeirea maidanului" - Preot Constantin Necula

 
"Nu cred în cultura făcută în afara credinţei în Dumnezeu, pentru că este o cultură lipsită de logos! Tot cuvântul trebuie să te ducă spre Cuvânt, spre întruparea Cuvântului în tine şi spre desăvârşita împlinire în El. Orice fel de altă căutare, pe lângă cuvinte, printre pagini, printre rânduri, te lasă acolo, printre. Fără să-ţi ofere soluţia cea mai de preţ, care este schimbarea vieţii în Iisus Hristos."
(fragment din cartea "Îndumnezeirea maidanului" a preotului Constantin Necula - Editura Agnos)

1 oct. 2013

ind + substantiv = gerunziu curgand

ziua imi arata calea

nava

o aceeasi comoara, alta

miros expirand si o descopar pe Monicaind Monicaind Monicaind... universul meu in expansiune


in final, scriu cele mai frumoase randuri, privind-o pe mama... mamaind mamaind mamaind.......... undele noastre imbratisandu-se.......................................

29 sept. 2013

rugaciune - Mitropolitul Antonie de Suroj

"O, Doamne, nu stiu ce sa-Ti cer. Tu singur stii ce-mi este de folos. Tu ma iubesti mai mult decat stiu eu sa ma iubesc. Ajuta-ma sa-mi vad trebuintele cele adevarate care-mi sunt ascunse! Nu indraznesc sa-ti cer nici cruce, nici mangaiere. Pot doar sa Te astept. Inima mea Ti-e deschisa. Vino si ajuta-ma prin marea Ta milostivire, atinge-ma, curateste-ma si ma tamaduieste, smereste-ma si ma ridica! Cinstesc in tacere voia Ta cea sfanta si caile Tale de nepatruns. Tie ma aduc jertfa. Toata nadejdea in Tine mi-o pun. Nu am alta dorinta decat sa implinesc voia Ta. Invata-ma cum sa ma rog, roaga-Te Tu Insuti in mine!
AMIN"
*asa se incheie carticica "Rugaciunea vie" a Mitropolitului Antonie de Suroj, aparuta la Editura Theosis*

19 sept. 2013

"Iubire in tacere. Ganduri pentru fiecare zi" - de Carlo Carretto

27 iulie
LOCUL ÎNTÂLNIRII
Calea aleasă de Dumnezeu pentru a ne face fii, şi deci fiinţe capabile de relaţii şi de iubire reciprocă, este calea evoluţiei, calea experienţei, a căutării, a dialogului, a istoriei.
Şi ca să fie o astfel de cale, trebuie să fie calea libertăţii. Fără libertate nu ar exista căutare, fără libertate nu ar exista dialog, fără libertate nu ar exista iubire.
Totul ar fi condiţionat, instrumentat, decis dinainte.
Totul ar dobândi sensul fatal al unei combinaţii chimice sau ar apărea ca o plictisitoare manifestare folclorică a unui oarecare regim totalitar.
Cu siguranţă Dumnezeu are alte gusturi, şi cum El a ales pământul ca loc al întâlnirii cu noi, l-a făcut ca pe un loc al întâlnirii dintre haos şi armonie, dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte, dintre ură şi iubire, dintre cer şi pământ.
În acest mediu al contrastelor, omul îşi joacă liber mântuirea.
Îşi creează cetatea.
Îşi realizează planul.
Dar în crearea cetăţii şi în realizarea planului său, mâinile lui de om se confundă cu mâna creatoare a lui Dumnezeu, vârful plugului său taie acelaşi pământ care este şi pământul lui Dumnezeu, fiinţa fiului său are aceeaşi formă ca şi cea a Fiului lui Dumnezeu.
Cât de greu e să distingi cele două provenienţe!
Cine poate înţelege misterul acestei cununii?

/fragment din cartea Iubire în tăcere. Gânduri pentru fiecare zi, de Carlo Carretto, Editura ARCB/

17 sept. 2013

antenele florii

nicio floare nu poate fi blocată!

oricât de adânc ar fi îngropată
în inima deşertului
ori jos, în iglu

ea va detecta:
stropii de ploaie,
soarele,
curgerea

ieşirea de a înflori...

16 sept. 2013

Povestile pe care vi le spuneti...

...va mentin blocati.
Un motiv principal pentru care nu obtineti ceea ce va doriti este acela ca va spuneti povesti care va consolideaza rezistenta. Exista putine alte lucruri pe care fiintele umane le considera mai convingatoare decat o poveste. Folosim povestile nu doar pentru divertisment, ci si pentru a da un sens lumii si locului nostru in ea. Ne transformam vietile in naratiuni si pe noi insine in eroi. Acest lucru nu ar fi o problema, insa ganditi-va cum e atunci cand va transformati in eroi si construiti un basm despre locul vostru in lume - un fapt care va permite sa reinterpretati tot ceea ce este in neregula in viata voastra ca fiind "in regula", admirabil sau scapat de sub controlul vostru.
S-ar putea sa nu va placa faptul ca sunteti supraponderali, dar va spuneti o poveste in care vina nu este a voastra - nu puteti merge la sala de sport si nici sa tineti regim, pentru ca trebuie sa faceti curatenie in casa si sa fie masa gata la timp pentru copii, adica sunteti prea ocupati. Lipsa antrenamentului fizic nu este un defect de caracter; arata cat de nobili si gata de sacrificiu de sine sunteti. Sau poate va detestati locul de munca, dar nu aveti curajul sa cautati unul nou. Va spuneti insa o poveste despre modul in care parasirea actualului loc de munca ar insemna sa va pierdeti casa, sa va trimiteti copiii in strada si sa ajungeti fara niciun ban. Disponibilitatea voastra de a pierde timp in fiecare zi facand ceva care nu va place nu este un defect personal; ea arata cat sunteti de prudenti si de atenti sau ce parinti buni sunteti. Poate casnicia voastra este lipsita de iubire, dar va spuneti ca sunteti "in regula" asa, ca doar oamenii egoisti ajung la divort si ca voi niciodata nu ati putea fi asa. Lipsa pasiunii autentite va face, credeti voi, mai buni. 
Cand va spuneti un basm si va transformati in eroi, faceti ca ideea ca sunteti blocati sa para un lucru bun. Va negati dorintele reale, pentru ca va autoconvingeti de faptul ca a nu obtine ceea ce va doriti va transforma intr-o persoana buna sau ca a obtine ceea ce va doriti este imposibil, deci numai oamenii nesabuiti si-ar pierde timpul gandindu-se la asa ceva. 
Aceste povesti pot fi foarte diverse. Poate nu stiti cu adevarat ce va doriti, dar in loc sa luati acest lucru drept un imbold pentru a cauta noi posibilitati de a va largi orizontul, va convingeti, pur si simplu, ca nu doriti absolut nimic. Poate va este teama de ceea ce ar putea crede alti oameni; in loc sa aveti curajul sa nu va pese de judecata celorlalti, va spuneti in sinea voastra ca opiniile lor sunt mult mai importante decat ale voastre sau ca ei stiu mai multe decat voi despre viata voastra. Poate ca pur si simplu va impotmoliti si cedati fricii, dar va spuneti ca sunteti doar "precauti". 
Poate ca exista motive logice pentru care nu puteti obtine imediat ceea ce va doriti, dar, in loc sa va ganditi cum sa le depasiti, voi va convingeti ca "asa stau lucrurile" si ca nu puteti face nimic pentru a le schimba. Acest tip de poveste se numeste "gandire cu obstacole", iar semnul esential ca i-ati cazut prada este acela ca incetati sa mai vedeti barierele din calea succesului ca fiind probleme care trebuie rezolvate si incepeti sa le considerati fapte incontestabile de viata.
Una dintre cele mai populare povestiri este cea de tipul "sau/sau" Acest lucru se intampla atunci cand cadeti in capcana de a crede ca trebuie sa va delimitati viata secvential. Va spuneti ca a obtine ceea ce va doriti este ceva atat de maret, incat n-aveti cum sa nu va distrugeti viata incercand sa realizati acest lucru. Cand sunteti blocati pe acest tip de povestire, va organizati existenta ca pe un vas umplut pana la refuz - in care, daca mai adaugati ceva, se va revarsa si va fi un dezastru. Va vedeti probabil zilele pline cu tot felul de lucruri. Asa incat, atunci cand apare o oportunitate la care nu v-ati asteptat, raspunsul vostru implicit devine "nu", deoarece nu corespunde in mod evident cu obiectivele voastre. 
Dar a avea o latura puternica inseamna mult mai mult decat doar sa bifati lucrurile de pe ista voastra si sa va tineti de un plan de viata rigid. Inseamna sa va largiti orizontul, iesind in mod constant in afara zonei voastre de confort si incercand lucruri noi. 

*fragment din carticica adorabila "Viata nu e mereu roz" de Mel Robbins, Editura Curtea Veche*

12 sept. 2013

Viaţa nu e mereu roz - de Mel Robbins

„Prea ne autoexcludem des din jocul vieţii, gândindu-ne că există un moment oportun pentru a face un lucru sau pregătindu-ne atât de minuţios pentru acest moment, încât nu mai vine niciodată.”
(fragment din cartea Viaţa nu e mereu roz – de Mel Robbins, Editura Curtea Veche)

11 sept. 2013

Carlo Carretto - "Iubire in tacere. Ganduri pentru fiecare zi"

"16 iulie
Nu piatră în loc de pâine
Găsim în Evanghelia după Luca o parabolă foarte scurtă, dar abisală în adevărul pe care îl propune: "Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul său pâine, îi va da oare piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?"
Priviţi cu atenţie asemănarea dintre piatră şi pâine, dintre peşte şi şarpe, dintre ou şi scorpion.
Mai ales în locurile deşertice, cu nopţi friguroase, se observă un fenomen: scorpionul se face ghem şi se acoperă cu un puf alb care la prima vedere are aspectul unui ou.
Parcă Dumnezeu ar vrea să ne spună: Fiul meu, Eu sunt Tată şi nu-ţi voi da piatră în loc de pâine, scorpion dacă ai nevoie de un ou.
Poate să-ţi pară ceva o piatră, dar, atenţie: nu e o piatră, e o pâine.
Poate că o boală ţi s-a părut un şarpe, dar era un peşte care te-a hrănit şi te-a corectat.
O nenorocire a căzut peste tine ca un scorpion, dar a fost un ou care ţi-a făcut bine şi te-a hrănit.
"Toate sunt spre binele celui care crede în Dumnezeu", pentru cine are speranţă, pentru cine iubeşte; Dumnezeu nu poate permite "ca răul să se apropie de cortul tău" decât ca să-l transforme în har şi să-l facă să intre în planul mântuirii.
Ştim de la psalmist: "Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare şi cetatea mea; Dumnezeul meu în care mă încred!" (Ps 90, 1-2)"

10 sept. 2013

lista carti dorite

cum pana la Craciun nu mai e chiar asa mult timp :), m-am gandit sa imi fac o lista cu anumite carti pe care mi le doresc deja si pe care o vor actualiza, ca oferte sunt destule, slava Cerului! asadar, sa inceapa lista!
1. Iubirea ca o teapa - Alan H. Cohen (am citit de el Viata ca o teapa, si mi-a placut mult!)
2. Noi seminte ale contemplarii - Thomas Merton
3. Calatoria mea cu parintele Alexander - Juliana Schmemann.
4. Sfaturi pentru fiica mea - Alexandra Stoddard (pierduta uitucei Moni!)

... in curand o sa deschid o listuta si cu ceva rizomi de achimenesi (cum ar fi Sora Theresa si Himalayan Angel!)

deocamdata, cam atat!

6 sept. 2013

fericit fara motiv

Conduc maşina, linii galbene ţâşnesc pe lângă mine
Iarnă la New York, sub un cer newyorkez,
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

Apa fierbinte şi înspumată se scurge când spăl vasele.
Privesc la nori şi îmi pun o dorinţă
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

Fericirea din suflet înfloreşte ca un trandafir
Ceva dulce şi cald creşte în mine
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.


! fragment-cântecel din cartea pe care o recomand cu bucurie: Fericit fără motiv - 7 paşi pentru a obţine fericirea interioară, de Marci Shimoff şi Carol Kline, Editura Curtea Veche Publishing

gest

in dimineata asta am simtit un gest! ma aplecasem sa ma incalt cu cel de-al doilea pantof si am facut-o flectand piciorul, lasandu-ma pe verticala... mi-au venit in minte cuvintele: Intru Numele lui Iisus, tot genunchiul sa se plece!
si mi-am amintit, vag, un exercitiu de la sala de pe vremuri, care avea o noblete aparte! o sa-l caut in caietele mele vechi...

3 sept. 2013

ea s-a mutat!

o, da. mi se pare minunat inceputul ei din seara asta! un fel de mica furtuna afara, iar ea s-a mutat in alt ghiveci. atat de normal si de transparent! a coborat din turnul expresionist direct in substratul un pic pufos, amestecat cu scoarta! ma simt asa bine! radacina batrana era neagra, mumificata, pe bune. asa ca am taiat-o. au ramas acum doua radacini noi. cu viata frageda...
o, da...

orhideea reprezentare simbolica

i-am văzut lacrimile strânse la baza construcţiei futuriste şi am ştiut că ceva e stătut acolo. apa aceea captivă, fără aerisire, e încapsulată şi pasivă.

azi-noapte mi-a venit gândul că picioarele mă dor mai puţin când urc scările şi senzaţia de epuizare e mai pală pentru că i-am văzut rădăcinile cum urcă! şi rădăcinile ei funcţionează, îşi fac treaba!

simplul fapt CĂ O VĂD (pe ea, pe orhideea mea reprezentare simbolică), că nu e rămasă pe nicăieri în gând, că o pot pipăi e ceva preţios! aşadar ce simţeam risipit NICIUNDE devine palpabil. chiar ofilirea ei e mult mai preţioasă decât ceva abstract, rătăcind în eter... mârţoaga din poveste e aici! nu e o iapă imaginară trupeşă, plină de forţe, e această fragilitate care alege să mi se dezvăluie... asta e realitatea şi nu alta!...

totul e un proces. 

2 sept. 2013

respirand adanc

orhideea mea respira adanc in intimitatea ofilirii supreme...
alaturi, pe tablia galvanizata a balconului, gugustiucul cantaret ciuguleste miezul crem al unei banane...
un pic mai departe, nucul maiestuos dinspre sud are parte de nucile lui verzi si amare, pentru el perfect de dulci...
si mai departe si in inalt, o pasare isi lasa gainatul sa plonjeze...
un nor isi va scutura maine in zori racoarea peste omida fericita infruptandu-se din achimenesul galben-pal Himalayan Sunrise...

in orice respiratie e o sansa.

22 aug. 2013

Jurnalul recunoştinţei - 58


279… frunza uscată, în tăcerea dimineţii…

280 … luna, rotundă ca o burtică de graviduţă!...

281… îmi ud plantele pe pipăite. e întuneric încă…

282… algele AFA, fericite în vulcanul lor!...

283… îmi privesc orhideea reprezentare simbolică. la momentul prezent, mă întreb care este extraordinarul din viaţa ei… păi, extraordinarul e această moleşeală, care îşi are ritmul ei, refacerea ei…într-o altă perioadă, de început, extraordinarul s-a numit floare, frunze suculente, rădăcini vânjoase… în fiecare etapă, ceva extraordinare se petrece…

284… puişorul de vrabie, explorator!...

285... în dimineaţa asta, "Lumea monahilor"!
mi-a plăcut mult articolul de mai jos, din care am spicuit câteva fragmente. vă invit să îl lecturaţi în întregime din cuprinsul revistei!


286... şi o bucurie de îndemn:

dintr-o cărticică minunată:

21 aug. 2013

ofilirea nu e o floare rară

azi mi s-a facut dor de Jurnalul recunostintei! in prezent, il scriu traindu-l! 

ieri la Biserica Italiana mi-a venit gandul ca sunt din coasta cuiva. oare a cui? port atata dor de ceva uman...viu... palpabil... 

citesc, citesc pe rupte!! si subliniez cu creioane colorate. 

mi-am facut vreo 3 carnetele, in care imi mai notez una alta. pe 5 august scriam:
"Apoi mi-am dat seama ca o viata intreaga am calarit 3 frunze ofilite...
... si că râul de foc e în altă parte... Inspiraţia, porumbelul, viaţa vin în fiecare dimineaţă şi aşteaptă ca eu să le pun boabe... Ele cântă şi guguie ca eu să mă ridic sub înaltul cerului şi să întind mâna cu boabe galbene răsfirându-se.
De fapt, aici se vorbeşte, adica aici vorbesc despre VIAŢA VIE care nu conteneşte să îmi zguduie obiceiurile, tabieturile, morţile..."

vino


fragment din cartea:

6 aug. 2013

Schimbarea la Faţă

azi e Schimbarea la Faţă a Domnului...

cred ca întreaga noastră faţă se poate schimba... ca pe un munte, ca un munte în lumina Dimineţii, când Viaţa te atinge şi străluceşte în tine… Viaţa - Lumina Dintâi...

cred că schimbarea noastră la faţă e posibilă, si stii de ce? pentru că El a traversat-o,
a strălucit,
şi ei ucenicii L-au iubit, chiar dacă nu au înţeles cum... cum e cu putinţă ca Lumina să vină Dinlăuntru, din Mijlocul lor...

3 aug. 2013

daca...

... daca solutiile n-ar veni 
la pachet cu dificultatile, 
ingerii n-ar zbura asa de sus 
si 
atat de aproape de 
noi, cei cazuti!...

 gloxinia Jolly Rain
multumesc, Lucica!

1 aug. 2013

muscate

ei, si e vremea muscatelor...ciufulite!
o sa va prezint doua care imi plac tare mult!
este vorba despre aceasta:

pentru care ii multumesc din suflet d-lui Petre - un uimitor pasionat de plante cu totul si cu totul speciale!
si despre aceasta: 
 muscata Richard Hodgson

voiosie

... picioarele mele sunt facute sa alerge in gradina! ...


31 iul. 2013

sfintii...

Sfintii sunt ca petalele unui trandafir! 
Ale Aceluiasi trandafir...

asteptand ploaia!

 ce nu am putut surprinde: tunetele!

Povestea unui psoriazis istet si incapatanat - Jacques Salome

Cred ca nu ascultati in fiecare zi povestea unui psoriazis smecher, asa ca nu ma pot abtine sa nu v-o spun. Mai intai, stiti ce este un psoriazis?Este o boala a pielii care apare la unii oameni, fara sa se stie cauza. In anumite parti ale corpului, pe faţă, pe gat, pe coate, pe pielea capului, pe genunchi sau in locuri si mai sensibile, apar niste pete rosiatice care apoi se acopera cu mici solzi de piele albicioasa, insotite de mancarimi si iritatii.Era odata un psoriazis foarte abil, care, in loc sa apara, cum e normal, pe fata unui baiat, ca un soi de semn, de sigla, se arata sau se ascundea intr-o alta parte a corpului, mai intima. (...)
Eu cred ca acel psoriazis voia sa se faca auzit, nu voia doar sa fie ingrijit cu alifii, medicamente, granule de tot soiul, ci voia sa vorbeasca de fapt despre ceva foarte vechi, care se intamplase in copilaria acelui tanar. Astfel, prin acele mancarimi, usturimi, arsuri era felul lui de a exprima ceva ce nu fusese spus la timp, ceva ce il macina de foarte mult timp, ca si cum nu ar fi vrut sa fie redus la tacere, atata timp cat nu era inteles. Nu stiu daca voi ati avut vreodata aceasta maladie. E incapatanata ca un catar, va asigur!Tanarul care suferea de psoriazis ar fi vrut mult sa scape de el, prin orice mijloace. Nu mai voia sa traiasca cu el si, daca ar fi putut, l-ar fi ucis fara mila.O lupta fara sfarsit, o lupta pierduta dinainte, pentru ca probabil stiti ca un catar incapatanat este mai putin incapatanat decat un psoriazis!
De fapt, de ce v-am vorbit despre catar? Daca am cunoaste caile subconstientului! Sa vedem cum putem gasi in trecutul unui tanar de 25 de ani un eveniment, o circumstanta, vorbele, atitudinea unui parinte sau a unui profesor care l-au facut sa simta umilire, revolta, furie ingrozitoare. O furie cu atat mai violenta cu cat nu a putut fi exprimata, care a fost imediat cenzurata, sufocata, blocata in corpul plin de teama al unui copil..
Este nevoie sa fii tu insuti perseverent, incapatanat pentru a face aceasta munca de sapaturi arheologice, pentru a incerca sa gasesti sensul pe care il poate avea un psoriazis, mai ales atunci cand e incapatanat precum catarul papei! Iar vorbesc despre catar!

Sa continuam sa ne imaginam ca tanarul va gasi in trecutul său sau in cel al parintilor lui ceea ce a pastrat memoria corpului său. Sa ne imaginam ca isi va aminti unele lucruri pe care a vrut sa le uite mai demult. Ce credeti ca va face apoi?
Poate va gasi un obiect simbolic pentru a reprezenta violenta primita si va face un pachet cu acel obiect, pe care il va restitui. Unii oameni, pentru ca sufera mult, ar vrea sa restituie suferinta acumulata ani de zile, fara sa inteleaga insa ca acea suferinta nu poate fi restituita, deoarece, intr-un fel, noi suntem cei care o cream. Plecand de la violenta primita, ajungem sa producem acea suferinta. Iar pentru a nu mai intretine suferinta, putem restitui acea violenta. O putem restitui celui sau celei care a depus in noi, in corpul nostru, acea violenta pe care noi am pastrat-o, am purtat-o cu noi ani de zile.In cazul acelui fost copil, violenta primita deschisese o rana care "vorbea" astazi prin acel psoriazis, prost plasat sau, dimpotriva, foarte bine plasat pentru a indica exact locul in care fusese depusa acea violenta, cu mult timp in urma, in copilaria acelui tanar.

Toate acestea pot parea putin confuze, dar e suficient sa urmam firul povestii, nu de la un punct de plecare, ci de la un punct de sosire: boala (durerea, suferinta) care este un limbaj al ranii (al starii de rau, al unei disfunctii), care reprezinta locul in care s-a inscris o violenta verbala, fizica, morala, psihologica in copilaria cuiva.Poate acel barbat, inca tanar, isi va putea oferi mijloacele de a regasi acea persoana care i-a produs violenta din copilarie sau mormantul ei, daca acea persoana a murit...
Poate isi va asuma riscul sa vorbeasca despre el, sa se afirme, sa se pozitioneze, sa se defineasca si sa faca restituirea simbolica a violentei pe care a primit-o cu mult timp in urma, in copilaria lui, printr-un obiect simbolic...
Cred ca cel mai dificil este sa indraznesti sa restitui violenta celuilalt, atunci cand acea persoana este cineva apropiat, ceva ce nu a fost spus niciodata, dar care a gasit astazi mijlocul de a se exprima prin acel psoriazis smecher si incapatanat!
(Jacques Salome: "Povesti despre rataciri. Povesti despre sperante", Editura Ascendent)

28 iul. 2013

stabilitate versus ceea ce conteaza

achimenes Peach Blossom

"Uneori te lasi pacalit pentru ca iti dai seama ca, daca ai reusi sa faci ceea ce intr-adevar conteaza, viata ti se va schimba, iar pentru majoritatea oamenilor obisnuitul, familiarul, chiar daca e imputit, pare mai sigur decat necunoscutul. Viata pe care o cunosti poate fi trista si lipsita de generozitate, dar, cel putin, te poti baza pe ea. Stii cine te poate rani, cat de tare, pentru cat timp. Prizonierii fricii prefera sa ramana ascunsi in temnita pe care si-au construit-o decat sa se aventureze intr-o vila despre care nu stiu nimic. "

*Alan C. Cohen, "Viata ca o teapa" - Editura Nemira*

24 iul. 2013

6 sfinti si o icoana

am fost ieri la Biserica Italiana, cu mare dor! fiind o zi de marti, a fost celebrata Sf. Liturghie in cinstea Sf. Anton de Padova, un sfant care m-a ajutat de atatea ori! sunt ortodoxa, dar alerg cu nadejde si la prietenii lui Iisus din Biserica Catolica, pe care ii simt foarte aproape! cand merg la Biserica Italiana, imi place sa aprind 6 lumanarele, pentru:

 Sf. Tereza de Lisieux
Sf. Rita
Sf. Anton de Padova
Sf. Iosif
Padre Pio
si 
Sf. Fecioara Maria

azi m-am intors in Biserica Italiana, pentru ca mi-a ramas gandul la o icoana pe care am vazut-o ieri, care il reprezinta pe Iisus Hristos Pantocrator. ieri nu mi-am putut dezlipi ochii de la ea! in mod deosebit m-au atras parul si barba Lui! descalcite si bogate ca niste lanuri... ca niste carari fara impiedicare... si m-am gandit cat de incalcite sunt firele noastre si drumurile... cate inghesuim in viata noastra, pierzand sensul si rostul! 
cred cu bucurie ca in El si prin El vietile noastre se descalcesc, se piaptana frumos, in curenti maiastri... cu o liniste aparte!...
iata icoana care m-a fermecat!

(multumesc Parintelui din Biserica Italiana pentru ingaduinta pe care mi-a acordat-o de a surprinde in biserica aceste cadre!)

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea