ce descopar alaturi de orhideea reprezentare simbolica

kohleria Birgitta

... observ că nu mai sunt împrăştiată aşa obsesiv printre particulele norului-mama... ceva din mine gravita în jurul acestei depărtări, niciodată îmbrăţişată îndeajuns... era ceva rămas în aer, ceva nelămurit, dar suficient de puternic încât să mă ţină blocată, fixată...

acum sunt mai mult cu ea,... cu orhiduţa... avem micile noastre clipe de bucurit împreună, mă îndrept spre ea cu acea curiozitate uimită că este,... că sunt... şi mă bucur de această nouă tendinţă ca de o îngheţată delicioasă!

pe mama o simt acum ca pe un merişor pe o creangă a copăcelului meu... înainte, ea era copacul, iar eu aerul din jurul ei...