15 dec. 2006

....
să nu crezi că floarea de regina-nopţii peste care
a căzut promoroaca nu va mai înflori

.............
val peste val, sticloasă blana, fulg încălzi

.................................
cărări de beteală ca mieii turmei, lupului tundere zi după zi
în gene îngerii ridică-ne pleoapa
de-a ne uimi

.........................................................................................

14 dec. 2006

scrisorică de la Dalles

Cioc-cioc! aseară te-am aşteptaaat, şi n-ai veniiit... (mai ştii cântecul ăsta de la Cenaclu?)

S-a zis aşa: să facem curat în debara! Că subconştientul e opresat când e brambureală în debara. Putem ajunge să punem kg în plus din motive de dezordine cronică, de anarhie acolo. Şi se poate slăbi între 3-6 kg când lăsăm libera circulaţie între rafturi (plus şifoniere).

Şi la 2-3 ore să facem 3 respiraţii profunde, care să înceapă cu expir lent şi profund, apoi relaxăm, şi abia apoi inspirăm, şi nu tot aerul dintr-o dată, ci lent... Asta e tot ceva de genul: goliiim, ca să facem loc pentru inspir.

Zicea să ne dăruim simplificarea ca aranjare de Sărbători... Să facem loc pentru lumina Naşterii de Crăciun...

Te pup cu dor!

PS Am mai aflat că Mario are şi o emisiune la radio, marţea, de la 10 seara, pe Radio Bucureşti.

Moni

14 nov. 2006

jurnal despre... obişnuit

Cosmin a primit ca temă de la şcoală să ţină, timp de o lună, un jurnal. Doamna le-a zis ca în zilele în care nu au ceva special de relatat să scrie: A fost o zi obişnuită. Ei bine, acest: A fost o zi obişnuită nu-mi dă pace. Deşi de un milion de ori am trăit senzaţia de zile obişnuite, tocmai de aceea cred că o zi obişnuită nu e deloc obişnuită, în sensul domestic şi domesticit. NOI devenim obişnuiţi, pentru că ne pierdem uimirea. Fiorul! Ar trebui să ne scriem în jurnal: Încă o zi în care am fost obişnuiţi... opaci...

31 oct. 2006

tapiserie/ the Offering of the Heart
azi-noapte eram în bucătărie, vedeam copacii îndoindu-se în vânt şi trăiam bucuria clară că sunt înăuntru. eram copilul interior al camerei. ca un bob de mazăre într-o păstaie...


27 oct. 2006

IATĂ!!!

by Marino Balestreri


by Jim McNitt





by Sigfrid Lopez

by Marino Balestreri


by Andey Vahrushew

by Marino Balestreri

by Andrey Vahrushew

25 oct. 2006

Rosu ucigas - de Jeroen Brouwers


"nimic nu există care să nu atingă ceva"
~ din cartea "Roşu ucigaş" de Jeroen Brouwers, colecţia Cotidianul, Editura Univers * caut-o! ~

23 oct. 2006

18 oct. 2006

4 oct. 2006


am visat azi-noapte o fetiţă tare talentată! desena!
****

chiot


nici nu ştiu ce văd mai întâi: fereastra CAP-ului? cărămizile lui, tencuiala căzută, întunecimea unei încăperi fără rost acum?
sau pâlcul de copăcei înfloriţi, albi şi verzi în bucuria primăverii?
mă gândesc că lucrurile astea coexistă: uneori mă simt blocată în rama vieţii mele prăbuşite, ca apoi să zăresc floarea întreagă şi să scot un chiot!

28 sept. 2006





Minunea minunilor! Găina cu oul ei, pisica şi puiul ei... O comuniune de început de lume, într-o cămară de la ţară unde mai găseai: saci cu făină, butoaie cu vin, borcane cu murături şi sticle pline cu borş!

Rasa, 2005


... copac de Rasa, din curtea lui tanti Dumitra. corcoduş... atâta grijă am întâlnit aici: caprele făceau câte trei iezi, porcii aveau nume, pisicile erau răsfăţate, puii chemaţii cu biiiii biiiii. porumbul mai ales îmi plăcea, cu fundele lui verzi, răsucite. şi vorba de duminică...
toate acestea au rămas spuse de crengi, de praf. mi-e dor

25 sept. 2006

povestea mea

se făcea că nu mai eram cu faţa spre cimitir (aşa sunt la serviciu!), ultima sămânţă fusese îngropată. venea primăvara de departe, seva, seva, îmi ziceam - şi-o simţeam. eram toată spaţiu, ştii? un spaţiu ca un sânge de care nu mă mai temeam. nefesh, ai zice.
~
se făcea că intram în viaţa mea înşurubându-mă toată, ca o balerină care nu ea dansează, ci e una cu dansul. nu mai şchiopătam, ajunsesem în vârful copacului, fără chei. aveam gura ca o floare. cenuşiul - altădată. acum mă scăldam, eram o făptură frumoasă. şi era bine!
~
se făcea că eram odată ca niciodată...
~
eram eu...

bună vestire


ţi-am zis? cred în minuni!

21 sept. 2006


Dragul meu blog,

Mi-a fost aşa dor de tine! Nu ţi-am mai scris de 6 zile! Maia, nepoţica albinelor, a împlinit 1 an, Mih a devenit bobocel de clasa I, iar Cos aşteaptă pacheţelul de la tatăl lui, unde îl va găsi pe Sonic. M-am tăiat ieri la deget, pentru o clipă am fost Degeţica, toata lumea s-a purtat frumos cu mine. Ieri dimineaţă Cosmin mi-a zis că vrea să fiu mama veche! M-am uitat la el întrebător. Cu partea asta luminoasă, mi-a zis arătând cu mâna spre obrazul stâng, nu cu asta mai întunecată, şi mi-a atins obrazul drept.
Aşadar viaţa merge mai departe, trebuie să iubesc.

13 sept. 2006




ştii că ziarul Cotidianul apare, începând de azi, miercurea, cu o carte? au inaugurat o colecţie, "colecţia Cotidianul", cu cărţi. îţi dai seama că n-am rezistat şi... iată cartea: se numeşte
Ai toată viaţa înainte,de Romain Gary.
premiul Goncourt
e un pasaj splendid la jumătatea paginii 8!!
dă fuga şi citeşte!


ameţitor, nu? ţine-te bine!

12 sept. 2006


darul zilei/ mail

dragă moni, sunt atât de bucuros că pot întreba de tine şi de verişorii mei, precum şi de naşu şi naşa. mami m-a învăţat să dau mail şi vreau să te întreb ce fac cosmin şi mihnea. s-au pregătit pentru începerea şcolii? eu încă nu. mâine după-amiază mă duc cu mami să-mi cumpere pentru şcoală una-alta. tati vine târziu pentru că recoltează la floarea soarelui.
peste două săptămâni tăiem un porc la ţară şi tati şi mami zic c-o să venim la bucureşti (dacă nu vreţi cumva să veniţi voi la ţară).



sărut mâna,

alex

7 sept. 2006

6 sept. 2006



ar putea semăna cu mine, cum e cu o aripă lipsă. şi cum răsare din verdele ierbii
prea aprins, prea fragil

fluture, fluture mic, încotro s-o apuc?


am nevoie de tine

...

1 sept. 2006

Viaţa secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd


CARTE/3
Viaţa secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd/ Editura Rao

Cartea arată super bine: un format mititel şi o copertă care te îmbie. Am mirosit-o. Am intrat în librărie (ador tot ce ţine de o librărie!), am văzut-o, am răsfoit-o. "Doar pădurea după ploaie şi soarele la răsărit", zice undeva. Are nişte imagini atât de sugestive şi de simple! Ador simplitatea lucrurilor mici. Şi carţile! Ştii, niciodată nu-mi vine să dau 200 de mii pe un obiect vestimentar, pur şi simplu nu-mi vine. Dar când îmi place o carte, e cu totul altceva! E ceva fabulos care îmi mişcă inima! Aşa cartea asta... Bineînţeles, când am văzut-o şi m-a mişcat, m-am gândit la tine. Dacă nu ar fi fost albinele tale, poate nu m-aş fi oprit lângă ea...

17 aug. 2006



îmi amintesc cum cu nişte ani în urmă la sală am făcut din lut un omuleţ. omuleţul-eu. sau poate nu era făcut din lut, ci doar desenat. ieşise ceva amorf, neclarificat, nedezvăluit nici măcar mie. anul acesta la moeciu am fost aşa de încântată de plastilina veselă-moni! nici nu ştii: avea gene lungi până la cer, pomeţii obrajilor, năsuc, gură, ochi cu pupile, nimic nu era schematizat, ci funcţional aş zice. avea sâni şi sfârcuri albe, buric şi burta un pic lăsată ca a mea. avea pubis roşu, rotunjor. avea coapse şi genunchi, şi coate. şi labe ale picioarelor cu degete. apoi spatele: avea omoplaţi măi, şi coloană, un fir albastru, care se putea cerceta sub părul lung, din două culori. avea fese. mâinile se terminau cu palme cu degete, roşii. gâtul era portocaliu. umerii galbeni. acum ştiu ce nu am făcut: urechile: dar n-am uitat - părul venea aşa frumos, părul pe care l-am tuns la 10 ani şi cred că m-a durut cam mult. era luuung, până aproape de fund. îmi plăcea să îmi bag vârfurile lui în gură, să le molfăi puţin.

9 aug. 2006



avertisment:
pentru fiecare cuvânt de iubire, întreabă-te ce aştepţi în schimb

poate că timpul se îndoaie pe alocuri,
în mlaştină rinocerul alb scoate la iveală un vas,
lăcomia de-a te avea coexistă cu mine cea-care-nu-am-nimic

zazen, locul în care nu aştepţi
mi-a întors mănuşa cu faţa la piele. muchiile unghiilor erau
mai moi decât vântul

am să-ţi arăt cine sunt eu: acest spate ca o genune,
nicio scamă nu se poate numi nor pe cerul fără scântei.

aşadar, continuă. începutul e printre noi

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea