4 oct. 2006

chiot


nici nu ştiu ce văd mai întâi: fereastra CAP-ului? cărămizile lui, tencuiala căzută, întunecimea unei încăperi fără rost acum?
sau pâlcul de copăcei înfloriţi, albi şi verzi în bucuria primăverii?
mă gândesc că lucrurile astea coexistă: uneori mă simt blocată în rama vieţii mele prăbuşite, ca apoi să zăresc floarea întreagă şi să scot un chiot!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea