31 iul. 2009

maria mena/ I Miss You Love

caietul cu scoarţe roşii/ pag. 31

"Modul în care un om îşi acceptă destinul este mai important decât însuşi destinul său."
(W. von Humboldt)

caietul cu scoarţe roşii/ pag. 26

"În fond, există un singur mod de a trăi dragostea: trăind-o."

(din "Viaţa ca o coridă" de O. Paler)

*bucurie mare pour moi: caieţelul roşu al lui Mo e la mine!
ce încântare!

mulţumesc, Mo!*

dintre ţepi

bate şi ţi se va deschide e cel mai frumos dar al ultimelor zile! mulţumesc!

26 iul. 2009

gingăşii

Mih, în seara asta:

- Mami, dintre toate mamele, tu eşti cea mai iubită...

i-a mai trecut febra, dragul... şi el, şi Cosmin sunt bolnăviori... de sâmbătă suntem tot cu termometrul, împachetări cu cămăşuţe ude, spital, limonade, antitermice şi mai nou antibiotic. dar tot tandri, cum ne ştim!...

23 iul. 2009

yoga este Ascultare

am descoperit zilele trecute în calculator un fişier de demult! pe vremea aceea mergeam la sală şi mă uimeam de multe lucruri pe care le auzeam de la Mario şi pe care le simţeam în trupul şi sufletul meu... în picioare, culcat, în picioare, culcat... aceste mişcări de început ale fiinţei mă umpleau de o bucurie de nedescris! cele mai simple mişcări mă săturau în adânc pe mine, cea- flămândă! cum se putea aşa ceva? trăiam acele mişcări ca un copil bucuros la nesfârşit de joaca în praf!... am trăit multe experienţe în sala cu oglinzi şi spaliere şi tot acolo s-a deschis ceva în mine, prin care am privit mult mai intens lumea... cu drag... pentru toate astea, mulţumesc Mario! şi îmi mulţumesc şi mie- cea-care-a-continuat...

iată ce am găsit în acel fişier de demult:

Rãdãcina vedicã a yogãi: din vid – a şti – Vedele / vreau <> cât vreau sã ştiu despre mine?
Yoga este o darshana: din drish – a vedea; vedere clarã, oglindã.

Definiţii ale yogãi:
1. a uni, a reuni
2. a face sã conveargã toate mişcãrile spiritului
3. a atinge un punct care nu a fost încã atins, ca tendinţã şi modalitate de a realiza acest lucru
4. a acţiona pe deplin conştient şi cu o atenţie totalã = a fi prezent = aici, acum, aşa
N.B. Yoga încearcã sã creeze condiţiile prin care sã fim prezenţi în fiecare acţiune şi în fiecare clipã.
Yoga constã în a trece de la a crede cã sunt atent la a fi atent.
5. abandonul în Domnul.
Abandonul în El ne deschide inima şi fiinţa la chemarea şi înţelegerea Lui. Prezenţa Lui este permanentă, noi trebuie să ne deschidem (abandonul), să ne lăsăm în suzeranitatea Lui, să-I ascultam mesajul, să-I acceptăm ajutorul, şi printre altele acestea se numără A FACE TOTUL CÂT MAI BINE. Dincolo de dorinţa de a-I da stări şi acţiuni de tot mai bună calitate, însuşi actul îmbunătăţirii este act de devoţiune şi trezire a noastră.

Suntem cu adevãrat în yoga atunci când vrem sã fim mai fericiţi şi gãsim şi mijlocul de a reuşi acest lucru.

Yoga este Ascultare.

…---…---…---…---…---…---…

Existenţa atâtor definiţii impune o nevoie de orientare şi de direcţionare a practicii – reprezentate de observarea permanentã a fiecãrui pas şi a fiecãrei acţiuni pentru a afla încotro şi cum sã facem pasul urmãtor.
N.B. Faptul cã prin practicã ajungem sã-l înţelegem mai bine pe Dumnezeu sau ne simţim puţin mai bine în viaţã este o chestiune pur personalã.
Din acelaşi motiv, modul în care încep yoga depinde de interesul meu personal.
Cu orice aş începe, aceasta mã va conduce sã descopãr integralitatea fiinţei mele.

Concluzie
Yoga se începe
- de acolo unde mã gãsesc
- în starea în care sunt
şi ce trebuie sã se întâmple se va întâmpla.
Putem începe de oriunde, pentru cã suntem fiinţe complete şi tocmai pentru aceasta trebuie ca prin practica corectã sã descoperim şi sã luãm în considerare toate aspectele fiinţei noastre.

....................................................................................
Vidya = a şti corect
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Avidya = a nu şti corect (ignoranţa)
spune: atenţie ! existã vidya !
(necunoaşterea ce te îndeamnã la cunoaştere)
....................................................................................

AVIDYA
♪ Ontologic,
Avidya reprezintã ruptura şi spaţiul iluzorii dintre eu şi mine sau dintre mine şi sine. El conţine însã dovada existenţei cunoaşterii corecte şi reprezintã chiar motorul întoarcerii la cunoaşterea corectã. El genereazã necesitatea conştientizãrii dimensiunii iluzorii a acestei rupturi. Altfel spus, avidya genereazã yoga şi nevoia de yoga.

♪ Am ajuns la definiţia ontologicã a yogãi:
Yoga este conştientizarea dimensiunii iluzorii a spaţiului ignoranţei, dar şi a adevãrului ascuns în el.

Faptic,
Avidya este o acumulare de acţiuni. Este apogeul nenumãratelor acţiuni inconştiente pe care le-am repetat mecanic, aproape orbeşte, ani şi ani de-a rândul. Am devenit într-atât de condiţionaţi, încât acceptãm acţiunile de ieri ca norme (şabloane, judecãţi, grile) pentru acţiunile de azi.

Cei 4 ,,cavaleri” ai avidyei:
1. asimita – problema lui EU
2. raga – dorinţã şi ataşament
3. dvesha – problema detestãrii
4. abhinivesha – ceea ce genereazã şi împrãştie frica – stare, fenomen.

VIDYA
Diferenţa dintre avidya şi vidya este cã în prima credem cã ştim (cã avem dreptate), pe când în a doua ştim cã ştim (cã avem dreptate).
,, Când ştim cã avem dreptate (cã suntem în Adevãr), existã în noi un sentiment profund de linişte fãrã tensiuni, fãrã perturbare sau excitare (când te ambalezi).”
,, Când comprehensiunea este clarã, resimţim ceva cu adevãrat senin în adâncul fiinţei noastre.”

Pentru yoga,
Orice experienţã este realã şi aparţine realitãţii integrale (tot ce vedem, auzim, simţim, resimţim, experimentãm, inclusiv fanteziile şi iluziile, visele şi imaginaţia – toate sunt reale).
SAT-VADA: tot ce experimentez existã.

Toatã aceastã realitate complexã este într-o permanentã mişcare – cum am simţit ieri nu vom mai simţi azi – şi preschimbare – cum simţim azi nu vom mai simţi la fel mâine.
PARINAM-VADA: ştiinţa necontenitei mişcãri.

¤
unde e sala care apare în această poveste aflaţi de aici

22 iul. 2009

Succesul e o stare de spirit - de Ben Renshaw

"Preţuirea. Fericirea şi preţuirea merg mână în mână. Pe măsură ce îţi dezvolţi capacitatea de a preţui, vei găsi tot mai multe lucruri de preţuit. Unul dintre cele mai eficiente exerciţii este să ţii un jurnal al recunoştinţei, în care să scrii toate lucrurile pentru care eşti recunoscător. Cumpără-ţi un caiet frumos şi începe prin a scrie în fiecare zi 10 lucruri pentru care te simţi recunoscător. În mod ideal, ar trebui să ţii jurnalul 90 de zile. Când repeţi ceva vreme de 12 săptămâni, ţi se întipăreşte în modul de gândire şi reacţie."

*din cărticica Succesul e o stare de spirit, de Ben Renshaw, Humanitas, 2002*

haideţi să începem! săptămâna 1.

21 iul. 2009

caietul cu scoarţe roşii/ pag. 5

"Cerul meu se-mpodobeşte noaptea cu stele, iar pădurile înfloresc dimineaţa, când el este cu mine..."

(din "Dragostea nu moare" de Maytreyi Devi)

nici nu ştiu cum să vă zic de caietul cu scoarţe roşii! el vine din minunata lume a prietenei mele Mo, pe aripi de garofiţe...
Mo-cea-care-alină îmi şi ne face darul minunat de a lăsa pagini din caiet să se scuture în poala blogului... venim şi citim, venim şi ne bucurăm, Mo... venim şi ascultăm!

PS: caietul cu scoarţe roşii e un caiet călător. cel mai adesea îl vom găsi lângă inimă, şoptind...

mulţumesc, Mo!

Yanni


20 iul. 2009

Alison Krauss

versurile le găsiţi aici

îmi place tare mult Alison!

ale soarelui

spune-mi o poveste...

distanţe...

cu spatele...

ea şi el. follow me
poze furate, adică făcute în viteză, în drum spre Rasa. tata-şofer se grăbea... aş fi stat până seara acolo, în lan. cu ele...
o singură dată mi s-a dăruit timp, timp nesfârşit pentru a face poze cu floarea-soarelui. a fost un timp dulce ca mierea!

17 iul. 2009

tuya's marriage

cât mi-aş dori să revăd acest film!

*ai văzut ce scrie la sfârşitul trailerului?*

karate kid

Rachel Barkey

Rachel Barkey

de câteva zile îmi vine în minte imaginea ei. atât de frumoasă, radiind!

"Nu cancerul mă defineşte pe mine, nici măcar a fi soţie sau mamă. Toate aceste lucruri sunt parte din ceea ce sunt, dar nu mă definesc. Ce mă defineşte este relaţia mea cu Isus Cristos."

RELAŢIA...

*
"Realitatea de care este vorba în religii este o realitate a ÎNTÂLNIRII."
(Karlfried Graf Durckheim)

(mulţumesc, Viorica!)

ieri am avut o surpriză super: eram cu Mih şi a lui frumuşică BMX în parc, când am revăzut-o pe Ana, fetiţa cu pianul şi mersul pe bicicletă! o încântare! am stat mult de vorbă cu mămica ei, Angela, pe o bancă în parc... reţete culinare, cărţi citite / necitite de copiii noştri, papagali, pisici şi hamsteri, toate ne-au învăluit încetişor în răcoarea care, în sfârşit, se lăsa...

14 iul. 2009

fiecare zi



2006

Prima zi din vacanţa de vară a lui Cosmin. La duşul de seara, zice entuziasmat:
- Ce zi frumoasă a fost azi!
Apoi continuă, de parcă ar fi făcut o nedreptate:
- Dar... orice zi îşi are rostul de frumuseţe al ei!...

12 iul. 2009

maria mena

recomand un gând

un blog care îmi place, cu citate din biblie şi din alte locuri folositoare,
aici
Gândul zilei se numeşte el

Bogat este acela care ştie să se bucure de ceea ce i s-a dat.
(Talmud)

Karl Barth

"Pur şi simplu, ceea ce el (crestinul) vede îl face să fie de partea realităţii. Şi ca atare el nu face altceva decât să profite de o ofertă, de o invitaţie. El trece printr-o uşă deschisă, dar pe care nu el a deschis-o, şi intră într-o cameră de ospăţ. Acolo el îşi ocupă cu bucurie locul la masă, în compania cârciumarilor, a animalelor, a plantelor şi a pietrelor, acceptând solidaritatea cu ele, fiind prezent acolo la fel ca şi ele, în calitatea de creaturi ale lui Dumnezeu. Simplul fapt că el vede, precum şi ceea ce el este capabil să vadă drept centru şi circumferinţă, adică Creatorul şi creatura, sunt elementele pe baza cărora lui i se face această ofertă, această invitaţie şi i se deschide uşa către această realitate cu totul specială. ..În practică, bineînţeles că el se confruntă în fiecare zi cu necunoscutele lumii, cu câmpiile şi cu prăpăstiile, cu luminile orbitoare şi cu întunecimile, cu toate felurile de eveni­mente ce se produc în lumea căreia îi aparţine cursul pro­priei sale vieţi. Fireşte că el poate continua să se întrebe: De unde?, încotro?, De ce?, Pentru ce? Bineînţeles că el nu po­sedă vreo cheie magică pentru toate misterele marelui pro­ces al existenţei, care-l copleşesc în fiecare clipă sub o formă nouă, şi nici pentru misterele propriei sale existenţe ca o parte constitutivă a procesului istoric al întregii realităţi create. Dimpotrivă, el va şti că niciuna din cheile magice pe care oamenii au crezut că le-au descoperit şi le posedă nu are vreo valoare. El va fi întotdeauna cel mai surprins, cel mai impresionat, cel mai tulburat şi cel mai bucuros în faţa evenimentelor. El nu va fi ca o furnică ce a prevăzut totul dinainte, ci asemenea unui copil într-o pădure sau în Aju­nul Crăciunului, unul mereu uimit de evenimentele, întâl­nirile şi experienţele de care are parte, precum şi de grijile şi de îndatoririle care-i revin. El este cel mereu obligat să înceapă din nou, luptându-se cu posibilităţile care i se des­chid şi cu imposibilităţile care-i stau împotrivă. Dacă ne este îngăduit să spunem astfel, viaţa în lume, cu toate bucuriile şi necazurile ei, cu contemplarea şi activitatea pe care le presupune, va fi întotdeauna pentru el un subiect real­mente interesant; sau, ca să folosim o expresie mai îndrăz­neaţă, va fi o aventură pentru care el nu are, în esenţă şi în ultimă instanţă, nicio aptitudine proprie."
KARL BARTH - de pe www.ceruldinnoi.ro ! daţi fuguţa şi citiţi tot!

9 iul. 2009

poem

rug dormind
de Constanţă Buzea



există în pericolul fiinţei
un rug dormind
un nor de duh topit

în trupul răstignit ca un secret
în sufletul martirizat
iubirea

cu vocea ei nici liberă nici tristă
tu vii duios
pe cât de ghimpi te simţi

ochii tăi ard
în liniştea ardorii
ei au puterea unui dublu sorb

şi este totul dacă vrei acum
în vocea ta şi liberă
şi tristă

totul în mâna ta deschisă
cenuşă speriată pe mâna mea
deschisă


*îţi place, Mo?*

Acum două nopţi, înainte de culcare. Ne făcusem rugăciunea, Mih era în pătuţul lui, lumina stinsă. Îl aud pe Mihnea:
- Mama, Dumnezeu din două motive ne-a dat gura: să zicem "Te iubesc, mama" şi pentru rugăciuni...

8 iul. 2009

Pro Musica


Promusica - Alexandra
Asculta mai multe audio Muzica

îmi place la nebunie melodia asta! îmi plac mult ploaia şi numele tău, Alexandra!

ce nu este practica_Charlotte Joko Beck

Mulţi oameni practică şi au convingeri foarte puternice despre ceea ce este practica. Aş dori să arăt, din punctul meu de vedere, ceea ce nu este practica.
  1. Mai întâi, practica nu este o modalitate de a produce modificări psihologice. Dacă practicăm inteligent, vor apărea modificări psihologice; nu pun aceasta în discuţie - de altfel este minunat când se întâmplă. Spun doar că nu practicăm pentru a produce modificări psihologice.
  2. Practica nu înseamnă să înţelegi intelectual care e natura fizică a realităţii, din ce e compus universul sau cum funcţionează el. Încă o dată, într-o practică serioasă vom ajunge să avem anumite idei despre toate acestea. Dar practica nu este asta.
  3. Practica nu înseamnă atingerea vreunor stări de iluminare. Nu înseamnă a avea viziuni. Nu înseamnă a vedea lumini albe (sau violete, sau albastre). Toate acestea pot apărea şi, dacă şedem suficient de mult, probabil vor apărea. Dar practica nu se referă la asta.
  4. Practica nu înseamnă a avea sau a cultiva puteri speciale. Există multe astfel de puteri şi noi toţi avem unele dintre ele în mod natural; unii oameni le au în măsură mai mare. La Centrul Zen din Los Angeles (ZCLA) aveam uneori capacitatea folositoare de a vedea ce se serveşte la prânzul care se desfăşura două camere mai departe. Dacă aveau ceva ce nu-mi plăcea, nu mă duceam. Astfel de capacităţi oferă mici avantaje dar, încă o dată, ele nu sunt ceea ce este practica.
  5. Practica nu se referă la puterea personală sau joriki, forţa care se dezvoltă în ani de practică. Joriki e un produs natural al zazen-ului. Dar aceasta nu e calea.
  6. Practica nu înseamnă a avea senzaţii de bine sau de fericire. Nu înseamnă a te simţi bine ca opus la a te simţi rău. Nu e o încercare de a fi ceva special sau de a simţi ceva special. Rezultatul practicii, sau esenţa practicii, sau ceea ce este practica nu este faptul de a fi totdeauna calm şi destins. Sigur că vom avea tendinţa de a fi din ce în ce mai calmi şi destinşi după ani de practică, dar nu acesta e ţelul.
  7. Practica nu înseamnă a avea o stare corporală în care nu suntem niciodată bolnavi, niciodată răniţi, o stare în care să nu simţim nici un fel de senzaţii inconfortabile. Actul de a şedea tinde să îmbunătăţească starea de sănătate a multor oameni, dar în decursul practicii pot apărea luni sau ani de dezastre medicale. Scopul practicii nu este căutarea stării de sănătate, deşi, în general şi pe termen lung, starea de sănătate se va îmbunătăţi. Dar nu există garanţii!
  8. Practica nu înseamnă a atinge o stare de omniscienţă, în care persoana ştie totul despre tot, o stare în care persoana este o autoritate în toate problemele lumii. Ar putea să apară un pic mai multă claritate a minţii, dar e ştiut că oameni inteligenţi spun şi fac uneori lucruri prosteşti. Atotştiinţa nu e scopul practicii.
  9. Practica nu înseamnă a fi "spiritual", cel puţin nu în sensul curent al acestui cuvânt. Practica nu are nimic de a face cu a fi ceva sau cineva. Dacă nu înţelegem că nu putem avea "spiritualitatea" ca scop, aceasta ar putea fi un obiectiv aparent seducător, dar cu rezultate amare.
  10. Practica nu înseamnă a dezvolta proprietăţile "bune" şi a scăpa de cele "rele". Nimic nu este "bun" sau "rău". Lupta de a fi bun nu are nimic de a face cu practica. Acest fel de antrenament nu este decât o formă subtilă de atletism.

Putem continua această lista aproape fără sfârşit. De fapt, în fiecare din cei ce practică există câteva iluzii de acest gen. Noi toţi sperăm să ne schimbăm, să ajungem undeva! Şi aceasta este în sine eroarea fundamentală. Dar simpla contemplaţie a aceastei dorinţe tinde să o clarifice, şi aceasta schimbă totodată fundamentul practicii în viaţa noastră. Începem să înţelegem că dorinţa noastră nebună de a fi mai buni, de "a ajunge undeva" este o iluzie şi este sursa suferinţei. Când vaporul nostru plin de dorinţe, iluzii şi ambiţii (să ajungem undeva, să fim spirituali, să fim perfecţi, să ne iluminăm) s-a răsturnat, ce este acest vapor gol? Cine suntem? Ce putem realiza în viaţa noastră? Ce este practica?

[Publicat in Everyday Zen. Life an Work, 1989. Traducerea: George Felix Leu]

Charlotte Joko Beck conduce San Diego Zen Center din 1984. A inceput practica in jurul varstei de 40 de ani, sub indrumare lui Taizen Maezumi Roshi, de la care a primit dreptul de a transmite practica Zen. In anii '60 a studiat cu Hakuun Yasutani Roshi si Soen Nakagawa Roshi in cadrul Zen Center of Los Angeles. Impreuna cu discipolii sai a infiintat in 1995 Ordinary Mind Zen School. Joko Beck este autoarea a doua carti: Everyday Zen: Love and Work (1989) si Nothing Special: Living Zen (1993).

(articol preluat de pe http://www.gnspy.org/)

7 iul. 2009

ce este practica_Charlotte Joko Beck

  1. Practica înseamnă să experimentăm cine suntem cu adevărat.
  2. Practica înseamnă să fim cu viaţa noastră aşa cum este, nu aşa cum am vrea să fie.
  3. Practica înseamnă conflictul dintre ce vrem şi ce este.
  4. Practica înseamnă transformarea suferinţei noastre inutile.
  5. Practica înseamnă să fim prezenţi în, să experimentăm orice lucru ce ne blochează, orice lucru de care ne agăţăm, orice ne blochează accesul la adevarata noastră natură.
  6. Practica înseamnă să întoarcem spatele continuei căutări a confortului şi încercării de a evita durerea.
  7. Practica are de-a face, în cele din urmă, cu un singur lucru: cu frica ce stă la baza existenţei umane – frica de a nu fi.
  8. Practica înseamnă să rămânem cu bunăvoinţă în orice ne oferă viaţa.
  9. Practica înseamnă să vedem prin sistemul nostru de convingeri; astfel încât ele nu ne mai conduc, chiar dacă nu dispar.
  10. Practica înseamnă să trecem de la o optica centrată pe noi înşine la o optică centrată pe viaţă.
  11. Practica înseamnă să învăţăm să fim nimeni; să nu oferim soliditate nici unui sistem de convingeri – ci pur şi simplu să fim.
  12. Practica înseamnă să învăţăm să fim fericiţi; dar niciodată nu vom fi fericiţi până când nu vom trăi cu adevărat nefericirea noastră.
  13. Practica înseamnă să creştem treptat conştienţa de noi înşine şi a modului în care ne relaţionăm cu viaţa.
  14. Practica înseamnă să trecem de la o viaţă dramatică la o viaţă lipsită de dramă.
  15. Practica înseamnă întotdeauna reîntoarcerea la adevaratul sine.
  16. Practica înseamnă să înţelegem odată paradoxul faptului că, deşi totul este haotic, totul e bine aşa cum este.
  17. Practica înseamnă să învăţăm să spunem “Da” la orice, chiar şi când urâm asta.
  18. Practica se întoarce întotdeauna la simpla bunăvoinţă de a fi.

Charlotte Joko Beck conduce San Diego Zen Center din 1984. A inceput practica in jurul varstei de 40 de ani, sub indrumare lui Taizen Maezumi Roshi, de la care a primit dreptul de a transmite practica Zen. In anii '60 a studiat cu Hakuun Yasutani Roshi si Soen Nakagawa Roshi in cadrul Zen Center of Los Angeles. Impreuna cu discipolii sai a infiintat in 1995 Ordinary Mind Zen School. Joko Beck este autoarea a doua carti: Everyday Zen: Love and Work (1989) si Nothing Special: Living Zen (1993).

(preluat de pe site-ul http://www.gnspy.org/)

Între Dumnezeu şi cosmos - de Raimon Panikar

citesc Raimon Panikar, Între Dumnezeu şi cosmos, apărută la Editura Herald. drumul spre această carte mi l-a arătat Viorica pe http://www.ceruldinnoi.ro/, şi îi mulţumesc din suflet!

se zice în carte:

Forma normală a rugăciunii este să ne adresăm lui Dumnezeu ca unui tu. (...)
... doar atunci când mă descopăr pe mine ca tu-ul unui eu care mă cheamă - "Tu eşti Fiul meu" - mă înalţ până la relaţia veritabilă. cheamă astfel încât eu mă simt chemat să fiu. Libertatea mea este posibilitatea pe care o am de a răspunde la această chemare a Eu-lui lui Dumnezeu, iar rugăciunea mea constă în a mă descoperi ca un tu care poate dialoga cu Eu-l, ştiind că iniţiativa vine de la acest Eu şi nu de la acest tu care sunt eu. - pag. 156
¤
Când spun că rugăciunea este mai mult un răspuns decât o cerere, mai mult o ascultare decât un strigăt, o spun pentru că am această experienţă de a fi un tu suscitat de Eu. - pag. 157

5 iul. 2009

lângă blocul nostru e unul cu 4 etaje în care mi-ar fi plăcut de când mă ştiu să locuiesc. poate pentru fumul care ieşea iarna pe hornul lui, semănând a poveste. e aşa de aproape de al nostru, că uneori privirea îmi mai scapă în câte un apartament luminat. aşa s-a întâmplat aseară. la etajul 2 s-au tot mutat în timp diverse familii. acum am zărit nişte picioare zvelte în pantaloni scurţi, lunecând uşor pe parchet. parchetul abia se pune, e nou şi lucios, i-am simţit de la distanţă oglinda. mi se pare aşa frumos spaţiul acela: casa goală încă, cu parchet mirosind frumos... iar ei, tineri şi îndrăgostiţi... îmmmm
*
azi moţul Cosmin a plecat în tabără în Maramu! era aşa fericit. şmecher şi fericit!
după ce l-am condus, moi et Mih am mers în parc. părculeţul de vizavi de Secţia 2 de Poliţie (noi îi zicem Doina, după benzinărie). ei bine, mi-e atât de bine acolo, atât de bine, iar la prima oră era dumnezeiesc!
după-amiază vrem să mergem la ikea, un alt loc drag! plimbăreţi aşadar!

3 iul. 2009

tocmai ea

Ceaşca de cafea
de Constantin Nisipeanu

Cafeaua aceasta are ceva miraculos în ea. Nici nu-ţi dai seama
ce film captivant se desfăşoară în ceaşca ta.

Priveşte:
Nu ţi se pare că parcurgi o sală dintr-un salon de pictură?
A trecut pe aici vreo mână de meşter iscusit
care pe albul imaculat al ceştii a închipuit în pripă
aceste desene fantastice, absurde, demente,
acest portret de bărbat din ai cărui ochi ies fluturi?

Uite, unul din fluturi seamănă cu o icoană de înger bizantin.

Puţin mai departe, iată şi un portret de femeie.
În loc de păr are pe cap o palmă cu degetele răsfirate
din care ţâşnesc copaci parcă bătuţi de vânt
iar dintre ramurile neliniştiţilor copaci se înalţă agale
un vultur care poartă în cioc un pantof cu tocul înalt.

Priveşte acolo, pădurea aceea fantastică, unde dintre brazii
care plutesc în aer cu vârful în jos iese un picior
delicat de femeie şi un braţ atât de gingaş că nu
îndrăzneşte să înlăture mărăcinişul ce îi stă în cale.

Nu simţi şi tu că dintre ramuri acum, acum, poate într-o clipă,
ar putea să-şi facă vânt spre luminişul din faţă şi
încântătorul trup pe care în spatele acestor membre îl bănuim
zbătându-se să-şi urmeze piciorul măcar până la luminiş.

Dar să mai zăbovim un pic în faţa pădurii.
Mai ştii, s-ar putea să izbucnească dintre ramuri
tocmai fata pe care o aştepţi,
tocmai ea,
fata pe care o aştepţi de mii de ani.

2 iul. 2009

Constanţa Buzea

material despre Constanţa Buzea aici.

Constanţa Buzea e poeta mea preferată! m-am scăldat în poeziile ei cu atâta drag... e lipită de pielea mea, pur şi simplu!

iată:


numele răpit
de Constanţa Buzea

o doamne cât de frumos este cerul
cât de frumoasă topirea
cât de albastră iarna

îţi culci tâmpla pe unul din umerii mei
ca pe o treaptă
pe cea mai înaltă înainte ca fiinţa
să mi se sfârşească de durere de vedere
de plâns

ca pe una din terasele verii ce nu se îndură
să treacă

te iubesc poate
sfidând clipa zărind ziua visând un timp
inexistent
te iubesc poate
sfios şi grav cum uiţi tâmpla ta pe unul
numai pe unul din umerii mei ea
îngropată definitiv în mine ca o plantă

te iubesc acum
ieri mâine nu există
sufletul meu doarme treaz

te iubesc şi te port cu ochii închişi
prin ceea ce sunt fiinţă absenţă uimire
fără a înţelege totul nimicul puţinul
trecătorul dulce cu numele meu răpit de clipă
când numele singur
numai numele topit acum
împodobeşte o peşteră sub gheţar

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (11)


Părintele:
- Bucuria se comunică. Ea este desăvârşita hrană a sufletelor noastre. Ce bine e să stăm în comuniune de dragoste curată la aceeaşi masă a bucuriei. Dumnezeiesc şi binecuvântat ospăţ. Ce bine este atunci când bucuria unuia devine şi bucuria celorlalţi. Ce bine este să fim vasele comunicante ale bucuriei curate. Harul Duhului Sfânt se varsă acolo unde găseşte vasul curat. Singura noastră grijă este aceea ca vasul să fie mereu curat. Doamne ajută-ne!

Mulţumesc!

1 iul. 2009

nu ştiu cum sună cântecelul de mai jos, dar mi-au plăcut mult versurile! mulţumesc pentru ele!

ÎMPREUNÃ
Mircea Florin C.

1.Dac-aş fi un brad cu aripi
Tu sã fii un vânt de searã
M-aş lãsa purtat prin aer
Ca o pasãre bizarã.

Dac-ai fi un colţ de casã
Eu sã fiu iederã verde
M-aş urca pânã ce timpul
Printre noi nu s-ar mai cerne.

R:Împreunã totu-i prea frumos
Împreunã vântul e pufos
Împreunã suntem de-acum
Pe lungul drum.

2.Dac-am fi pe-un ţãrm cu soare
Pe când marea te cuprinde
Eu voi sta pe-un val cãlare
Aşteptându-te cuminte.

Şi vom fi un zâmbet suplu
Plutitori ca o aripã
Peste anotimpul dublu
Dintre zbor şi dintre clipã.

în adâncul mărilor

*Prada tigrului
Ce poate să prindă tigrul în colţurile întunecate ale propriei vizuini?

*În siguranţă sau bogat
În adâncul mărilor sunt bogăţii fără pereche,
Dar dacă siguranţă vrei, pe ţărm o afli.

*Arca
Cu Noe căpitan, ce e de temut?

*Ziua bătăliei
În ziua bătăliei, calul zvelt şi iute - nu boul cel greoi - îţi va fi de folos.

(Saadi din Shiraz - din cartea Calea sufită, de Idries Shah, Editura Herald)