8 iul. 2009

ce nu este practica_Charlotte Joko Beck

Mulţi oameni practică şi au convingeri foarte puternice despre ceea ce este practica. Aş dori să arăt, din punctul meu de vedere, ceea ce nu este practica.
  1. Mai întâi, practica nu este o modalitate de a produce modificări psihologice. Dacă practicăm inteligent, vor apărea modificări psihologice; nu pun aceasta în discuţie - de altfel este minunat când se întâmplă. Spun doar că nu practicăm pentru a produce modificări psihologice.
  2. Practica nu înseamnă să înţelegi intelectual care e natura fizică a realităţii, din ce e compus universul sau cum funcţionează el. Încă o dată, într-o practică serioasă vom ajunge să avem anumite idei despre toate acestea. Dar practica nu este asta.
  3. Practica nu înseamnă atingerea vreunor stări de iluminare. Nu înseamnă a avea viziuni. Nu înseamnă a vedea lumini albe (sau violete, sau albastre). Toate acestea pot apărea şi, dacă şedem suficient de mult, probabil vor apărea. Dar practica nu se referă la asta.
  4. Practica nu înseamnă a avea sau a cultiva puteri speciale. Există multe astfel de puteri şi noi toţi avem unele dintre ele în mod natural; unii oameni le au în măsură mai mare. La Centrul Zen din Los Angeles (ZCLA) aveam uneori capacitatea folositoare de a vedea ce se serveşte la prânzul care se desfăşura două camere mai departe. Dacă aveau ceva ce nu-mi plăcea, nu mă duceam. Astfel de capacităţi oferă mici avantaje dar, încă o dată, ele nu sunt ceea ce este practica.
  5. Practica nu se referă la puterea personală sau joriki, forţa care se dezvoltă în ani de practică. Joriki e un produs natural al zazen-ului. Dar aceasta nu e calea.
  6. Practica nu înseamnă a avea senzaţii de bine sau de fericire. Nu înseamnă a te simţi bine ca opus la a te simţi rău. Nu e o încercare de a fi ceva special sau de a simţi ceva special. Rezultatul practicii, sau esenţa practicii, sau ceea ce este practica nu este faptul de a fi totdeauna calm şi destins. Sigur că vom avea tendinţa de a fi din ce în ce mai calmi şi destinşi după ani de practică, dar nu acesta e ţelul.
  7. Practica nu înseamnă a avea o stare corporală în care nu suntem niciodată bolnavi, niciodată răniţi, o stare în care să nu simţim nici un fel de senzaţii inconfortabile. Actul de a şedea tinde să îmbunătăţească starea de sănătate a multor oameni, dar în decursul practicii pot apărea luni sau ani de dezastre medicale. Scopul practicii nu este căutarea stării de sănătate, deşi, în general şi pe termen lung, starea de sănătate se va îmbunătăţi. Dar nu există garanţii!
  8. Practica nu înseamnă a atinge o stare de omniscienţă, în care persoana ştie totul despre tot, o stare în care persoana este o autoritate în toate problemele lumii. Ar putea să apară un pic mai multă claritate a minţii, dar e ştiut că oameni inteligenţi spun şi fac uneori lucruri prosteşti. Atotştiinţa nu e scopul practicii.
  9. Practica nu înseamnă a fi "spiritual", cel puţin nu în sensul curent al acestui cuvânt. Practica nu are nimic de a face cu a fi ceva sau cineva. Dacă nu înţelegem că nu putem avea "spiritualitatea" ca scop, aceasta ar putea fi un obiectiv aparent seducător, dar cu rezultate amare.
  10. Practica nu înseamnă a dezvolta proprietăţile "bune" şi a scăpa de cele "rele". Nimic nu este "bun" sau "rău". Lupta de a fi bun nu are nimic de a face cu practica. Acest fel de antrenament nu este decât o formă subtilă de atletism.

Putem continua această lista aproape fără sfârşit. De fapt, în fiecare din cei ce practică există câteva iluzii de acest gen. Noi toţi sperăm să ne schimbăm, să ajungem undeva! Şi aceasta este în sine eroarea fundamentală. Dar simpla contemplaţie a aceastei dorinţe tinde să o clarifice, şi aceasta schimbă totodată fundamentul practicii în viaţa noastră. Începem să înţelegem că dorinţa noastră nebună de a fi mai buni, de "a ajunge undeva" este o iluzie şi este sursa suferinţei. Când vaporul nostru plin de dorinţe, iluzii şi ambiţii (să ajungem undeva, să fim spirituali, să fim perfecţi, să ne iluminăm) s-a răsturnat, ce este acest vapor gol? Cine suntem? Ce putem realiza în viaţa noastră? Ce este practica?

[Publicat in Everyday Zen. Life an Work, 1989. Traducerea: George Felix Leu]

Charlotte Joko Beck conduce San Diego Zen Center din 1984. A inceput practica in jurul varstei de 40 de ani, sub indrumare lui Taizen Maezumi Roshi, de la care a primit dreptul de a transmite practica Zen. In anii '60 a studiat cu Hakuun Yasutani Roshi si Soen Nakagawa Roshi in cadrul Zen Center of Los Angeles. Impreuna cu discipolii sai a infiintat in 1995 Ordinary Mind Zen School. Joko Beck este autoarea a doua carti: Everyday Zen: Love and Work (1989) si Nothing Special: Living Zen (1993).

(articol preluat de pe http://www.gnspy.org/)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu