19 iul. 2010

atunci, în Biserica Italiană, vântul mi-a suflat în pene! vântul mi-a vorbit de iubire!
am văzut vizuina şi frica în care trăiam. a fost ceva care a răsturnat în mine căruţa grea şi obosită a fatalităţii...

18 iul. 2010

de obicei nu mă uit la TV. dar azi mi s-a întâmplat să lenevesc, cu telecomanda în braţe! zone reality este postul meu preferat, aşadar l-am vizitat la diverse ore, şi nu-mi pare rău, pentru secvenţa pe care am surprins-o la un moment dat la emisiunea În culisele Spitalului de urgenţă. era prezentat cazul unei femei care venise în vizită la soţul ei internat în spital, şi acolo a făcut stop cardiac (ea, soţia). echilibrul femeii era extrem de instabil, medicii simţind la un moment dat că o pierd. se încearcă o ultimă intervenţie, un cateter i se introduce prin gât, urmând să ajungă la inimă, si acolo nu ştiu ce să se întâmple. ei bine, nu fu să fie, ţiuitul specific de pe aparatele de comandă s-a auzit dezarmant, medicii arătându-se neputincioşi. şi în momentul acesta de maximă deznădejde, îşi face apariţia în pragul sălii de intervenţie soţul femeii. medicul principal care şi făcuse intervenţia pe inimă îl priveşte îngrozit, spunându-i că nu e cel mai potrivit moment pentru o vizită. soţul îi spune medicului, cu blândeţe, că vrea doar să o atingă pe soţia lui, atât... ceea ce a şi făcut. s-a apropiat încetişor de ea, a privit-o cu compasiune şi şi-a pus palmele pe capul ei, rămânând câteva secunde aşa, într-o tandreţe nespusă... apoi s-a întors la fel de încet şi s-a îndreptat spre ieşirea din cameră. ei bine, inima femeii a reînceput să bată! nu mint!...

11 iul. 2010

The Troggs

ştiu că ţara arde şi baba se piaptănă, ştiu! eu sunt băbuţa şi sunt în faţa unui geam... prin geamul ăsta văd o clasă de copii... sunt micuţi şi gureşi, plini de viaţă... îi văd şi zâmbesc! vreau să ne jucăm împreună cu cifre, litere, cuvinte, vreau să ne punem întrebări despre lume, curaj, prietenie şi să le trăim...

aţi înţeles ceva?
vreau să fiu învăţătoare!

(...în ziua aceea, în Biserica Italiană, a fost aşa, pur şi simplu... o chemare... poate ca atunci când Iisus şi-a ales prietenii pescari... fiind chemaţi, fiind strigaţi pe nume, ei s-au simţit atinşi...)

aud cântecul acesta de multă vreme în mine - dorinţa de a fi învăţătoare! aud freamătul acesta care face să nu mă gândesc la dificultăţi, ci să fiu crinul din biblie care doar înfloreşte! nădăjduiesc că Domnul o să aibă grijă de restul: de soare, sol bun, apă la timpul potrivit. eu răspund la o chemare a inimii cum n-am mai făcut de mult!...

doar înfloresc!...

9 iul. 2010

Despre Duhul Sfânt

"Duhul Sfânt este acela care ne ajută să distingem adevărul de fals şi binele de rău. Duhul Sfânt este asemenea lentilelor care măresc obiectele: ne face să vedem binele şi răul mărite. Cu ajutorul Duhului Sfânt, totul este mărit: atât acţiunile aparent nesemnificative făcute din iubire faţă de Dumnezeu, cât şi cele mai mici greşeli. Cu lentilele sale, un ceasornicar distinge mecanismele cele mai mici ale unui ceas: în acelaşi mod noi, iluminaţi de Duhul Sfânt, putem distinge toate detaliile bietei noastre vieţi.

Bunul Dumnezeu, trimiţându-ne Duhul Sfânt, s-a comportat cu noi ca un mare rege care şi-a însărcinat ministrul să-i calauzească supuşii, spunându-i: "Vei însoţi acest om pretutindeni şi-l vei aduce la mine viu şi nevătămat"."

Ioan-Maria Vianney - fragment din publicaţia lunară a Parohiei Romano-Catolice Sacre Coeur De la inimă la inimă, nr.74, mai 2010

6 iul. 2010

azi am auzit în biserică câteva cuvinte care îmi vorbeau. la modul personal, mie. eu, Monica-Nicoleta, am auzit nişte cuvinte, şi ele în mine aveau sens, înţeles. ele răsunau - izvorau, iar eu eram la întâlnirea cu ele, ca Rebecca la fântână...

iată-le:

" Pentru aceasta, iată Eu o voi atrage şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei;
Şi îi voi da viile ei de acolo, şi valea Acor o voi preface în poartă de nădejde; şi ea va fi voioasă ca în vremea tinereţii ei, ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului.

Şi va fi în vremea aceea - zice Domnul - că ea Mă va numi: "Bărbatul meu" şi nu-Mi va mai zice: "Stăpânul meu". "