18 iul. 2012

Linie străină - şi totuşi nu

Balans. Linia aceea străină pare un dragon bidimensional, presat. Cum de s-a infiltrat aici?
În stânga jos, un mecanism de ceas, gravat cu graţie. Arabesc uşor tremurat, în care disting UN FEL DE FREAMĂT. Aşadar, nu s-a stins? Freamătul... Nu, e bine mersi! Chiar dacă dragonul străveziu şi-a băgat coada unde nu îi fierbe viaţa şi chiar dacă el frânează ceva, CORABIA-FRUNZĂ se balansează pe o mare invizibilă. Da, se balansează şi are pânzele-frunze PLINE de vânt. CEVA gâlgâie în forma umflată a frunzelor: belşugul poate? Articularea? Timpul de sub corabie, CEL PREŢIOS, îi imprimă navei BALANSUL. Balansul înseamnă MIŞCARE, CURIOZITATE, LĂSARE în voia transparentă a curenţilor vieţii.
Citesc o frumuseţe care îşi urmează cursul, dincolo de sau poate împreună cu acel dragon care cred că nu întâmplător face parte din peisaj...

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea