31 mar. 2008

Maica Tereza:

"Voi trece prin această viaţă o singură dată,
orice lucru bun pe care îl pot face
sau orice ajutor pe care îl pot da unei fiinţe umane
trebuie să îl fac acum,
deoarece nu voi mai trece niciodată pe aici..."

(din cartea Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 7,
de Humberto A. Agudelo C.,
librăria Pauline)

30 mar. 2008

Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită - de Marshall Rosenberg

Vezi-mă frumoasă,
Caută ce-i mai frumos în mine,
Asta sunt eu, cea reală,
Acum nu pot să fiu mai bine.
Poate va dura o vreme,
Poate va fi greu,
Dar vezi-mă frumoasă!

Vezi-mă frumoasă
În fiecare zi,
Crezi că poţi risca,
Crezi că o cale vei găsi
Ca să mă vezi strălucitoare
Prin tot ce fac eu
Şi să mă vezi frumoasă?

/din cartea Adevărata educaţie pentru o viaţă împlinită,
de Marshall Rosenberg/

24 mar. 2008

Monica Molina

cândva

în ultima vreme săculeţul e mai prezent în viaţa mea. l-am luat la serviciu, la librăria Pauline, am intrat împreună în Biserica Italiană. îl uit mai puţin în cămară... nu aş putea să-l las la sală, încuiat departe!...
am stat cândva la cămin, când eram fetiţă, o săptămână întreagă departe... grădiniţă cu program săptămânal... a fost o săptămână grea ca un pietroi. genunchii îmi erau juliţi în toate pietricelele din curte. plângeam ziua şi plângeam noaptea, până nu mai puteam. ştiu că o dată, în întunericul gol, o îngrijitoare m-a luat în braţe!

ea
m-a luat
în braţele
ei...

21 mar. 2008

scrisoare către săculeţ

de data asta am avut percepţia unui animal marin fantastic (în matricea de apă poate?), şi nicidecum terestru... noi toţi formam acest organism, îmbinaţi ca urzeala într-un gherghef. când am păşit, la început eram mai calmă, mai echilibrată aş zice, până când piciorul stâng mi-a alunecat pe palma cuiva, de parcă aş fi strivit un fluture. a fost începutul căderilor. am început să aud mici gemete de durere, şi n-am mai fost atentă şi la glasul din mine, am început să oscilez, să merg grăbită şi nesigură, mai mult dând bir cu fugiţii. revelaţia zilei de ieri a fost un scurt fragment duios. trecuse cineva mai cu greutate, şi nu ştiu cum ţineam degetele în palma stângă, că pur şi simplu mi-a trosnit prima falangă de la un deget! am tras un ţipăt scurt, am avut senzaţia că mi s-a rupt ceva. după ce m-am mai liniştit, mi-am încolonat pumnii iar, printre ceilalţi pumni fraţi. băiatul din faţa mea mi-a flancat pumnii uşor, ca şi cum ar fi zis: sunt aici, cu tine. la următoarea trecere nu vei mai fi singură! chiar am simşit ceva aşa protector, ca un balsam...
îţ dai seama? când ne plimbăm prin sală şi părem risipiţi, fără niciun liant vizibil, când suntem unii lângă alţii, îmbinaţi perfect şi formând acel şir viu, functionând ca un tot... ca solve et coagule...
şi totuşi, nu ştiu de ce pumnii aşa strânşi m-au dus cu gândul la un animal marin...
tu ştii?

19 mar. 2008

Scrisori autentice ale copiilor către Dumnezeu

¤Dragă Dumnezeu! Dacă eşti atent duminică în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.
¤Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.
¤Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, asta până când am văzut apusul de soare pe care l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto...
¤Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeală a ieşit aşa?
¤Tu ştii despre lucruri înainte ca ele să fie inventate?
¤Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel!
¤Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.
¤Pun pariu că este foarte greu să îi iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie, şi nu merge!

(primite pe mail de la Cristinica!)

Cosmin's tree


ce vervă pe noi! cu blogul lui Cos! am senzaţia că parcă ne-am cocoţat cu toţii acolo, în frunzişul copacului! şi e aşa primitor!
aseară înainte de culcare Cosmin ne vorbea despre blog. cu înflăcărarea pe care i-o ştiu, care face uneori ca el înşuşi să devină cuvânt, torent, bucurie...

17 mar. 2008

scrisoare către săculeţ

am şi acum în minte imaginea de joi de la sală, cu şirul de mâini în faţă, întinse pe podea, peste care trebuia să păşesc. trebuia să trec, să încep. priveam prima mână care era întinsă jos, mai disparată cumva de celelalte. mi s-a părut fragilă, aşa separată de celelalte palme. îmi amintesc verigheta şi expresia ei. trebuia să trec, acea mână era prima dintr-un şir de mâini care duceau departe. mi-a fost greu

erau moi. fiecare mână ducea la cineva

o senzaţie ca atunci când mergeam pe câmp la ţară, pe câmpul arat. acolo erau bolovanii mei dragi. aici erau mâini.
oare ce semănam? le durea? avea să răsara ceva după ce treceam? şi ce răsărea chiar în clipa în care treceam?


am simţit mai pe la mijloc că pot călca fără să doară, aşa mi s-a părut... în rest, cred că am trecut speriată, să nu strivesc

PS şi mai e ceva: un fel de cadenţă, de ritm... nici prea repede, nici prea încet... de măsură, de metrică... aşa am simţit că pot trece cu cât mai puţină suferinţă în jur şi în mine

(rămâne deschis)

13 mar. 2008

săculeţi şi fluturi

îmi amintesc exerciţiul de la sală când păşim pe săculeţi, în grupuri de câte 5-6. din săculeţ în săculeţ, în cerc, unii în spatele celorlalţi. condiţia e să nu cazi de pe saci! la început, câţi oameni, atâţia saci. apoi se scoate un sac. şi trebuie să te mişti în continuare, găsind soluţii să înaintezi şi să îţi menţii echilibrul. şi să simţi că nu eşti singur!, mai ales că e din ce în ce mai greu să te strecori, să pui şi piciorul tău pe săculeţ, dar să laşi loc şi celorlalţi, să ai grijă de tine şi de tine-el sau ea, pentru că îmi pare că suntem o singură celulă - blocajul unuia e şi blocajul celuilalt, pasul lui e şi pasul tău, iar graţia ta poate fi şi graţia ei! şi se mai poate scoate un sac! uneori am senzaţia că echilibrul e aşa de fragil, încât parcă mă sprijin pe miros! tare bogat exerciţiul ăsta!
/////_______ /////
ieri am păşit din blog în blog, ghidată de polen de fluturi! am ajuns într-un loc frumos, care m-a luminat nespus! am găsit multe scrisori către fluturi! vrei să vezi cum e acolo?

12 mar. 2008

Dormi! - de Annelies Verbeke,

scrie la pagina 99 a cărţii Dormi!, de Annelies Verbeke, apărută azi cu ziarul Cotidianul:
Viaţa asta, trebuie să înveţi să o strângi în braţe.

iar la sfârşitul ei (care poate fi un început), zice aşa:
Poate mergem chiar acum afară să privim cum ne îmbrăţişează oraşul, cu vapoare şi autobuze şi arbori. Cu respiraţie şi voci şi sânge. Cu zi şi noapte. Cu oameni şi eu şi noi împreună.
Poate.

¤
tot azi, a apărut cu Evenimentul zilei filmul Arnie (What's Eating Gilbert Grape), cu Leonard DiCaprio şi Johnny Depp!

11 mar. 2008

heidi şi clara!



am fost aşa bucuroasă azi când Clara, Heidi şi Peter au venit cu pajiştea lor pe pajiştea mea!


mi-a plăcut atmosfera...
el, după ea, pe un gazon curbat şi clar... dacă m-ar fi chemat Clara, Heidi, ai fi venit până la mine?
(foto Ron Jones)

4 mar. 2008

domnul Internet


de ieri avem şi acasă internet! iuhuuu!

mi se pare super! să pot scrie pe blog de acasă! blogul, amestecat cu: noi, ferestre, cărţi, săculeţ de budozen, iconiţe, cd-uri, paturi suprapuse şi creioane colorate!

bine ai venit în casa noastră, domnule Internet!

3 mar. 2008

la sală

joi la sală am avut la un moment dat senzaţia că fac parte dintr-un tablou de Goya. se făcea exerciţiul roabei. ştii care: cineva îţi ţine picioarele, iar tu mergi cu palmele, ca o roabă. era ceva care ieşea la iveală, aşa mi s-a părut. nu mai erau măşti, înţelegi? iar ce se ivea... trebuia acceptat, pentru că erau esenţe tari. foarte tari esenţele
¤

la sfârşitul şedinţei, din nou săculeţul s-a oprit în palmele mele, înainte ca Mario să dea finish-ul exerciţiului! el mă găseşte!

¤
apoi salutul