joi la sală am avut la un moment dat senzaţia că fac parte dintr-un tablou de Goya. se făcea exerciţiul roabei. ştii care: cineva îţi ţine picioarele, iar tu mergi cu palmele, ca o roabă. era ceva care ieşea la iveală, aşa mi s-a părut. nu mai erau măşti, înţelegi? iar ce se ivea... trebuia acceptat, pentru că erau esenţe tari. foarte tari esenţele
¤
la sfârşitul şedinţei, din nou săculeţul s-a oprit în palmele mele, înainte ca Mario să dea finish-ul exerciţiului! el mă găseşte!
¤
apoi salutul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu