9 iul. 2009

poem

rug dormind
de Constanţă Buzea



există în pericolul fiinţei
un rug dormind
un nor de duh topit

în trupul răstignit ca un secret
în sufletul martirizat
iubirea

cu vocea ei nici liberă nici tristă
tu vii duios
pe cât de ghimpi te simţi

ochii tăi ard
în liniştea ardorii
ei au puterea unui dublu sorb

şi este totul dacă vrei acum
în vocea ta şi liberă
şi tristă

totul în mâna ta deschisă
cenuşă speriată pe mâna mea
deschisă


*îţi place, Mo?*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu