se făcea că nu mai eram cu faţa spre cimitir (aşa sunt la serviciu!), ultima sămânţă fusese îngropată. venea primăvara de departe, seva, seva, îmi ziceam - şi-o simţeam. eram toată spaţiu, ştii? un spaţiu ca un sânge de care nu mă mai temeam. nefesh, ai zice.
~
se făcea că intram în viaţa mea înşurubându-mă toată, ca o balerină care nu ea dansează, ci e una cu dansul. nu mai şchiopătam, ajunsesem în vârful copacului, fără chei. aveam gura ca o floare. cenuşiul - altădată. acum mă scăldam, eram o făptură frumoasă. şi era bine!
~
se făcea că eram odată ca niciodată...
~
eram eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu