...voi veni maine, Monseniore!...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
o frumoasa rozalie, ca niste bujori in obrajori !:)
RăspundețiȘtergere... bucuroasa la zi mare, rozalia!...
Ștergeredaaa...si florile zambesc atunci cand sant fericite...iar frumoasa asta are un zambet superb !rand pe rand ne ofera zambetul lor fermecat, inainte de a-si lua "la revedere" pentru somnicul de frumusete din iarna...
RăspundețiȘtergere