279… frunza uscată, în tăcerea dimineţii…
280 … luna, rotundă ca o burtică de graviduţă!...
281… îmi ud plantele pe pipăite. e întuneric încă…
282… algele AFA, fericite în vulcanul lor!...
283… îmi privesc orhideea reprezentare simbolică. la momentul prezent, mă întreb care este extraordinarul din viaţa ei… păi, extraordinarul e această moleşeală, care îşi are ritmul ei, refacerea ei…într-o altă perioadă, de început, extraordinarul s-a numit floare, frunze suculente, rădăcini vânjoase… în fiecare etapă, ceva extraordinare se petrece…
284… puişorul de vrabie, explorator!...
285... în dimineaţa asta, "Lumea monahilor"!
286... şi o bucurie de îndemn:
dintr-o cărticică minunată:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu