7 aug. 2007

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (2)

Eu:
- Ce plouă! Îmi place!

Părintele:
- Şi eu iubesc ploaia, după atâta arşiţă pustiitoare. M-am gândit odată că ploaia ar trebui să cadă invers, dinspre pământ spre cer. De ce să fie ea lacrimile cerului pentru noi şi nu lacrimile noastre plânse pentru păcatele săvârşite?Dar cred că, aşa cum e, e firesc. Cel care iubeşte mai tare, acela plânge mai mult. Cerul iubeşte mai mult decât pământul. Ce ştim noi despre dragostea lui Dumnezeu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu