drojdiei, ca sa creasca, ii trebuie caldura si putin dulce... si apa...
oare noi suntem altfel? fermentul e aproape, chiar daca uneori bajbaim dupa el ca orbii... iar de lacrimile ori apa proaspata de izvor ne voi insoti, sa ne dam voie sa fim fragili,...umani,... ne vom frange ca painea si vom rasari ca bobul de grau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu