30 nov. 2015

Simona Popescu: II - Xilofonul (poezie)

V
Rugaciuni nu mai stiu sa fac
doar cand e noapte si nu ma gandesc la nimic
si e liniste si nimeni in jurul meu
strang tare tare ochii
(un camp verde plin de romanita)
si spun
   iarta-ma pentru tot ce am facut
   si pentru tot ce nu am facut
   si pentru tot ce nu voi face
   si da-mi puterea sa rezist
   si fa-i pe oameni sa fie mai buni
   si fa-ma pe mine sa fiu buna si sa-i iubesc
   si fa-ma sa nu-mi amintesc
   si fa-ma sa-mi amintesc si sa iert
   si obrazul meu mai lasa-l inca mai lasa-l curat si neted
   si fa-i pe prietenii mei sa ramana prietenii mei
   si fa-ma sa inteleg

(camp verde plin de romanita
puf de papadie spulberat)

(un sunet de xilofon
ghiocei rasfirati pe pamantul inghetat)

("Xilofonul si alte poeme" - de Simona Popescu, Editura Litera, 1990)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea