6 feb. 2014

"Eu sunt Adevărul" - Michel Henry

"Învăţătura lui Hristos n-are nimic de-a face cu această cunoaştere sensibilă, nemijlocită, empirică şi practică care constituie fundamentul unei societăţi. Am putea spune mai degrabă că în mod constant ea susţine contrariul acesteia! În universul percepţiei obişnuite, trupurile morţilor puse în pământ se văd mai degrabă descompunându-se decât înviind în "Cer". În universul percepţiei, bogăţiile putrezesc şi veşmintele sunt mâncate de viermi, metalele sunt roase de rugină. În universul percepţiei, sălaşurile sunt construite de mâini omeneşti. Dar Hristos vorbeşte de o bogăţie netrecătoare, Iacob sau Pavel de un metal care nu rugineşte, de sălaşuri nefăcute de mâini omeneşti!
Şi nu numai lucrurile, dar şi oamenii şi acţiunile lor ascultă dintr-o dată de alte legi decât cele ale percepţiei obişnuite. Sub lumina orbitoare a Vieţii, în lumina ei neapropiată, fiinţele vii se împleticesc ca ameţite de băutură, comportamentele lor se inversează. Cine vrea să fie cel dintâi merge să se aşeze pe ultimul loc. Cine strânge comori e lipsit de bunurile sale. Cine n-are nimic posedă totul. Cine însetează nu mai însetează, cine e urât de toţi trebuie să se bucure pentru că suferă, iar cel ce suferă este fericit. Cine nu ştie nimic ştie totul, cine ştie totul nu ştie nimic."

(fragment din cartea "Eu sunt Adevărul. Pentru o filozofie a creştinismului" de Michel Henry, Editura Deisis)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu