"De asemenea, in lagar, se prea putea ca unul dintre noi sa-i atraga atentia camaradului care muncea cot la cot cu el asupra unui rasarit de soare stralucind pe deasupra copacilor inalti ai padurilor bavareze (ca in faimoasele acuarele ale lui Durer), aceleasi paduri in care noi construiseram o enorma fabrica de munitii. Intr-o seara, pe cand ne odihneam, obositi morti, pe podeaua baracii noastre, cu gamela de supa in mana, un tovaras de lagar dadu buzna inauntru si ne invita sa dam fuga afara pe platoul de adunare ca sa vedem minunea asfintitului. Stand acolo, am vazut cum norii mirifici se invapaiau inspre apus si cum cerul intreg se insufletea de nori cu contururi si culori mereu schimbatoare, de la albastru metalic pana la sangeriu. Cenusiul insingurat al baracilor mizerabile contrasta intens cu cerul invapaiat, reflectat in baltoacele de pe terenul noroios. Intr-un tarziu, dupa o tacere graitoare, ne-am spus unul altuia:"Cat de frumoasa poate fi lumea!" "
(fragment din capitolul "Experiente din lagarul de concentrare" al cartii "Omul in cautarea sensului vietii" de Victor Frankl, Editura Meteor Press, 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu