Sunt fericită că port numele unui Sfânt pe care îl iubesc copiii! Şi eu sunt (şi) o fetiţă, pe care un Părinte o cheamă (de)plin, din suflet, pe al doilea ei nume: Nicoleta! nimeni nu îmi mai zice aşa! am început să mă nasc în numele meu întreg, Monica-Nicoleta, prin pomenirea la Sfânta Liturghie şi prin chemarea, faţă către faţă, pe care Părintele meu duhovnic mi-l adresează: Nicoleta! (aşa mă simt strigată, chemată: exclamată!)
În prag de Nicoleta (!), fără să mă împiedic, privesc pe fereastră la crenguţele copacilor împodobite cu tuburi de gheaţă, alerg cu privirea pe câmpul pudrat cu nea şi mi-e bine!
Bine să vă fie tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu