glisand

atunci am inteles ca fructele acelea ciudate erau imbracate in vesmantul ei. patru erau la numar, atipice, de o forma ca a prunelor alungite. 

in vis, muscam dintr-un fruct neregulat, oarecum uimita, caci nu parea sa ma imbie. surpriza: gustul lui era bun, nemaiintalnit de mine. 

in viata de zi cu zi, traversam o perioada...de culoarea prunei putrede... iesind din acel-spital, am intrat in acea-prima-zi in biserica avand hramul ei. cu peste 20 de ani in urma, aici intalnisem o icoana adanca pe care o cautam acum din priviri, caci brusc mi-am amitit de ea... am luat fiecare perete al bisericii la rand, fiecare chip de sfant, pana cand... iat-o! 

dupa 20 de ani, Sfanta Parascheva paseste la fel!glisand, despica intunericul, cu o usurinta aparte... e atat de frumoasa incat uit de negurile din suflet, de toate... un singur lucru conteaza: ea-mi-e-aproape! 

(apoi, acel vis...)