este o faptura ciudata, asa suspendata si cu frunzele ofilite cum e... candva a avut o floare, tija retezata depune marturie pentru aceasta. eu stiu ca a avut acea floare, superba, care m-a facut sa o indragesc pe loc... o puritate suspendata, alba si invapaiata... acum a inceput o viata noua, intr-un ghiveci suprarealist. dedesubt, un fel de vulcan de vid, tacut, care ar putea sa-i primeasca lacrimile. dar ea plange superficial, printre pietrele puse ici- colo... niciodata nu o sa o vezi plangand suvoi, pentru ca nu are voie. mamica din departare trebuie plansa in tacere. asadar, acela va fi rezervorul care va primi ecourile-lacrimilor de deasupra pamantului. pamantul acela va fi ud deseori... si poate ca acest substrat prea ud, prea sarat va duce la putrezirea radacinilor.
dar langa ea, in prezent, este un ghiveci cu o orhidee terestra, un alt soi de orhidee. ea sta langa orhiduta Moni si e fresh, increzatoare si discreta. are foliajul maro intunecat lucios si imi vine sa o mangai. ii sunt recunoscatoare, pentru ca ea sta, doar sta langa orhideea Moni, si aceasta insotire pare ca trece dincolo de ofilire si de stagnare... ele sunt ciudate impreuna, dar mi se par minunate. par ca se mangaie reciproc pe un par nevazut, ca al papusilor de porumb...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu