15 mai 2013
sarea...
apropo de lacrimi si de sarea din ele... cand eram mica, m-a prins mami odata cu lingurita pofticioasa in borcanelul cu sare! da, mancam sare cu lingurita... sarea aceea groba,atat de bogata in minerale... si acum imi plac enorm sarea si mirosul ei inecacios... sarea, inundandu-ma ca o maree! si niciun dig intre noi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu