... am venit!...
iar tu,
ca un prunc in apele primordiale,
ca o unduire,
asa m-ai primit si privit, Sfinte bun!
eram lipita de un zid zgrunturos..., intre noi era vantul,... si tu m-ai luat cu tine, in lumea aceea fluida
care seamana atat de mult cu o promisiune...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu