Dragilor!
Va doresc un An Nou intim lipit de voi si voi intim legati de el... sa inotati sincron, lasandu-l sa va invete toate cate le stie, iar voi sa ii daruiti zambet si viata de om,
de om nou!
Domnul sa ne ajute in toate, caci toate sunt vii in El!
Anne
si Mo
si Ni
31 dec. 2011
22 dec. 2011
Leagănă-te legănel
Spune tu, steluţă bună
Leagănă-te legănel
Cine plânge la fântână
Leagănă-te legănel
Plânge-un păstorel, Măicuţă,
Leagănă-te legănel
Că nu a găsit căsuţă
Leagănă-te legănel
Şi Măicuţa stă să nască
Leagănă-te legănel
Într-o iesle de mătasă
Leagănă-te legănel
Nu mai plânge păstorele
Leagănă-te legănel
Cald i-or ţine oirele
Leagănă-te legănel
Stele i-or ţine cununa
Leagănă-te legănel
Naşă bună i-o fi luna
Leagănă-te legănel
Magii vor aduce daruri
Leagănă-te legănel
Pruncului Stăpân pe neamuri
Leagănă-te legănel
(de pe CD-ul "Colinde şi poveşti de Crăciun" al Luizei Zan şi al lui Sorin Romanescu)
Leagănă-te legănel
Cine plânge la fântână
Leagănă-te legănel
Plânge-un păstorel, Măicuţă,
Leagănă-te legănel
Că nu a găsit căsuţă
Leagănă-te legănel
Şi Măicuţa stă să nască
Leagănă-te legănel
Într-o iesle de mătasă
Leagănă-te legănel
Nu mai plânge păstorele
Leagănă-te legănel
Cald i-or ţine oirele
Leagănă-te legănel
Stele i-or ţine cununa
Leagănă-te legănel
Naşă bună i-o fi luna
Leagănă-te legănel
Magii vor aduce daruri
Leagănă-te legănel
Pruncului Stăpân pe neamuri
Leagănă-te legănel
(de pe CD-ul "Colinde şi poveşti de Crăciun" al Luizei Zan şi al lui Sorin Romanescu)
21 dec. 2011
cosmetice naturale la http://fii-frumoasa.ro
recomand cu bucurie, scorţişoaro-salvie-lemongrass-poezie - şi alte arome ştiute doar de ea, de Gabi, bunaaaa mea prietenă, site-ul pe care l-a inaugurat ca pe o căsuţă a frumuseţii şi răsfăţului! dar ce vă zic eu aici? daţi fuguţa la adresa de mai jos şi aruncaţi o privire peste cosmeticele de acolo! dacă vreţi însă şi să simţiţi pe pielea voastră ce bune sunt produsele şi ce bine şi natural miros (ador crema ei salvioasă şi şamponul mătăsos spumos!), nu ezitaţi să vă alegeţi ceva, vouă şi celor dragi! răsfăţaţi-vă, Crăciunul se apropie cu paşi vioi!
http://fii-frumoasa.ro/
http://fii-frumoasa.ro/
17 dec. 2011
Luiza Zan
vai, ce mult imi place ea! Luiza Zan:
http://www.formula-as.ro/2010/928/ce-mai-face-86/luiza-zan-prioritatea-mea-este-afectiunea-ea-nu-e-amenintata-de-criza-12705
http://www.formula-as.ro/2010/928/ce-mai-face-86/luiza-zan-prioritatea-mea-este-afectiunea-ea-nu-e-amenintata-de-criza-12705
ascult CD-ul ei: Colinde si povesti de Craciun, si mi-e bine! Ii multumesc lui Mihnea pentru dar!
12 dec. 2011
6 dec. 2011
3 dec. 2011
24 nov. 2011
"– La cîţi ani devine cineva matur? se interesă Chelfa.
– Nu depinde de vîrstă, răspunse bătrînul. Cei mai mulţi dintre noi rămînem copii pînă la sfîrşitul vieţii. Adult, ce vorbă mare! Păi, e foarte simplu: un adult nu are nevoie de proptele nici ca să gîndească, nici ca să făptuiască. E un ins de sine stătător, autonom. E un ins singur, un ins care nu suferă însă de singurătate. Să devii adult e o încercare primejdioasă, mulţi pier pe drumul ăsta, pier de epuizare, ca nişte păstrăvi care urcă rîul; mulţi se tem atît de tare, încît nici măcar nu încearcă vreodată să devină adulţi. A fi adult e o stare de graţie. Înseamnă a nu mai cunoaşte singurătatea."
Ion Vianu, Caietele lui Ozias
(fragment preluat din articolul Dependenţă şi autonomie)
Ion Vianu, Caietele lui Ozias
22 nov. 2011
"Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău."
(fragment din Rugăciune pentru vrăjmaşi, descoperită la tema 5 a Seminarului duhovnicesc al Maicii Siluana "Să ne vindecăm iertând". Mulţumesc, Măicuţă!)
* prin vrăjmaş înţeleg şi situaţiile de viaţă mai naşpa, încercările, experienţele mai potrivnice, care ne fac să ieşim din noi şi să strigăm, care ne fac să recunoaştem că fără El suntem neputincioşi, care ne prelungesc mâinile până la veşmântul Lui!
* prin vrăjmaş înţeleg şi situaţiile de viaţă mai naşpa, încercările, experienţele mai potrivnice, care ne fac să ieşim din noi şi să strigăm, care ne fac să recunoaştem că fără El suntem neputincioşi, care ne prelungesc mâinile până la veşmântul Lui!
20 nov. 2011
11 nov. 2011
8 nov. 2011
"Căsătoria este atât de luminoasă şi are un efect terapeutic atât de crud deoarece este singura relaţie care ne face să comunicăm cu adevărat cu noi înşine. Toate celelalte relaţii amoroase sau de prietenie ne permit eschive , fente, jocuri, abateri."
(citat din cărticica "Elogiul căsătoriei, al fidelităţii şi al altor nebunii..." - de Christiane Singer, apărută la Editura Ascendent)
3 nov. 2011
Casa sufletului
Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel, dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce construiesti te construieste!
*material primit prin e-mail de la Cristina*Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce construiesti te construieste!
Multumesc!
28 oct. 2011
la Sfânta Liturghie
"Când mă duc la Sfânta Liturghie, merg să mă deschid lui Dumnezeu şi să înaintez spre El. Mă duc la El şi spre El cu toate ale mele. Când înaintez cu rugăciunile Sfintei Liturghii până în punctul când zicem: "Toată grija cea lumească să o lepădăm", la heruvic, mă încredinţez Lui, mă lepăd de mine şi de ale mele. Mulţi spun că atunci când te duci la biserică să-ţi laşi grijile acasă sau la uşă. Da' de unde! Ce, Dumnezeu vrea acolo găleţi goale? Nu! El ne aşteaptă zicând: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi". El ne aşteaptă cu toate necazurile noastre, cu toate grijile noastre. Nici un necaz nu-i mic. Toate necazurile noastre sunt primite la Dumnezeu, şi de-abia la heruvic, când se pregăteşte Parintele să iasă cu Cinstitele Daruri, atunci zicem: "Toată grija cea lumească să o lepădăm". Unde o lepădăm? Părintele a scos din prescură câte o firimitură pentru fiecare persoană din pomelnic, pentru mine şi toţi cei dragi ai mei, şi le-a pus acolo în jurul Agneţului şi vine cu ele (cu toată biserica adunată în jurul Mântuitorului, care va deveni Trupul Mântuitorului) şi ne adună grijile şi necazurile (unii Părinţi chiar ne ating pe creştet). Acolo să le lepădăm, Lui să i le dăm. Pentru că Părintele ia aceste părticele mici şi le pune în Sfântul Potir, unde este Sângele Mântuitorului, şi zice: "Curăţă, Doamne, cu Sângele Tău păcatele robilor Tăi". Acolo sunt toate păcatele şi grijile noastre. Noi trebuie să participăm la aceasta. Dacă tot stau în biserică, de ce să nu mă gândesc: "Doamne, am pus pe pomelnic pe mama mea bătrână şi bolnavă, pe Gheorghe care este bolnav, pe Emil care are examen, pe cutare care minte. Doamne, toate acestea ţi le dau Ţie, Tu vindecă-le!" Şi când vine Părintele şi îi cere lui Dumnezeu să ne pomenească pe fiecare, sunt acolo cu El, sunt acolo cu Cinstitele Daruri, sunt prezent mai adânc. Dacă nu trăiesc asta în Sfânta Biserică, sigur că de-abia mă mut de pe un picior pe altul şi abia aştept să plec acasă." - pg. 13-14
*fragment din cărticica Maicii Siluana Vlad "Meşteşugul bucuriei - Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi", Editura Agaton, 2007*
Mulţumesc!
*fragment din cărticica Maicii Siluana Vlad "Meşteşugul bucuriei - Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi", Editura Agaton, 2007*
Mulţumesc!
21 oct. 2011
întoarcerea acasă!
Bisericuţa de lemn de lângă Institutul Oncologic Fundeni
Măicuţa şi Pruncul ei!
Sfântul Nicolae, mare făcător de minuni!
Bucurie mare în familion! Bobocul s-a întors acasă! Tata, bunicul, Ţuşchi, pacientul Stancu Nicolae a ieşit din spital! Tumoarea e benignă, ce bine!!! Cât de bine e, Doamne, slăvit fie numele Tău de lumină! Am travesat clipe altfel, clipe de panică, de frică... eram parcă un animal în cuşcă, iar tata îmi părea un odor aşa preţios! Mi-a fost teamă că o să-l pierd, am vrut să fug cu el din spital!...O, Doamne! Atunci am alergat la Tine, în biserica Ta cea Bună, la Măicuţa Domnului, la sfinţii şi puterile Tale cereşti minunate. La Fundeni, lângă Institutul Oncologic, este o bisericuţă de lemn, iar icoanele de la altar sunt de înălţimea omului, şi poţi vorbi cu ele cum ai vorbi cu Prietenii Mirelui... e ceva aşa fără cuvinte!!!
Mulţumesc, sfinţii mei buni şi dragi!! Mulţumesc, dragul meu Sfânt Nicolae, că ţi-am şoptit la ureche, golită de tot: Te rog, ajută-mă!, iar cuvintele au alunecat în adâncul milostivirii tale!Mulţumesc, Măicuţă iubită, care din nou m-ai adăpostit sub veşmântul tău!
Mulţumesc, domnule Profesor Doctor Teodor Horvat, profesionist de elită şi Om cum rar întâlneşti, care a dat girul unei echipe medicale de aur în cadrul Clinicii de Chirurgie Toracică la Institutul Oncologic Fundeni! Mulţumesc, domnule doctor Mihnea Davidescu, pentru încurajările permanente şi zâmbetul-medicament!
Mulţumesc, oamenii mei dragi care ne-aţi fost alături, susţinându-ne, cu atâta caldură!
Mulţumesc, Părinte Lucian şi Măicuţă Siluana! Mulţumesc, Mario!
Tuturor, recunoştinţa noastră! ... de boboci fericiţi!...
9 oct. 2011
24 sept. 2011
16 sept. 2011
floarea
ca să putem avea o viaţă nouă, trebuie să o depănăm pe cea veche, de pe fus... ca să fie spălată... pentru asta, trebuie să o privim şi să o mărturisim... să o încredinţăm Lui... viaţa nouă ţine de grădina Lui fermecată în care creşte o floare numită: facă-se voia Ta!
15 sept. 2011
11 sept. 2011
9 sept. 2011
7 sept. 2011
"Totul în viaţă trebuie să plece din această fiinţă a vieţii noastre: inima.
E adevărat că probleme sunt multe, dar nu trebuie să dai drumul la sfoara care te leagă de cer. Trebuie să te ţii de această sfoară orice ar fi, oricât de puternice ar fi vânturile. Ţine-te cum poţi, în felul tău, dar ţine-te!"
* din cărticica primită în dar de la Miruna "Iată duhovnicul: Părintele Arsenie Papacioc" - Editura Sophia, 2010 * (mulţumesc, Miru!)
E adevărat că probleme sunt multe, dar nu trebuie să dai drumul la sfoara care te leagă de cer. Trebuie să te ţii de această sfoară orice ar fi, oricât de puternice ar fi vânturile. Ţine-te cum poţi, în felul tău, dar ţine-te!"
* din cărticica primită în dar de la Miruna "Iată duhovnicul: Părintele Arsenie Papacioc" - Editura Sophia, 2010 * (mulţumesc, Miru!)
30 aug. 2011
El...
azi... priveam crucifixul de la Biserica Italiană şi am avut aceeaşi senzaţie ca săptămâna trecută: aceea că pieptul lui Iisus ia în plin toate vijeliile lumii, iar noi suntem la adăpost,... în spatele coastelor lui, acolo unde casa Inimii ne apără, ne îmbrăţişează... mi s-a părut că noi suntem protejaţi şi că de fapt suntem înăuntru, noi fiind ai lui şi el punându-şi Viaţa pentru noi... El a venit ca noi să nu mai fim nevoiţi să plecăm departe, pe marea înspumată... să nu ne mai temem, aşadar!...
27 aug. 2011
"Zi de zi, oamenii aceştia caută un loc unde să fie linişte şi pace; azi sfârşesc precum câinii morţi, şi mâine va fi la fel."
..................................................................................
"... Căci de nu găsiţi Calea şi nu vă transformaţi,
rămâneţi în capcană şi-ncâlciţi într-un hău
fără fund."
! din cartea "Laudă zazenului" - Maestrul zen Hakuin Ekaku, Editura Herald
..................................................................................
"... Căci de nu găsiţi Calea şi nu vă transformaţi,
rămâneţi în capcană şi-ncâlciţi într-un hău
fără fund."
! din cartea "Laudă zazenului" - Maestrul zen Hakuin Ekaku, Editura Herald
15 aug. 2011
23 iul. 2011
"Boala şi suferinţa nu sunt pedepse, ci ocazii pentru a intra în inima misterului omului. Viaţa marcată de cruce şi suferinţă merită o mai mare atenţie, grijă şi afecţiune.
Viaţa este un dar delicat, demn de un respect absolut: Dumnezeu nu priveşte aparenţa, ci inima. Iată adevărata tinereţe: este foc care desparte rămăşiţele răului de frumuseţea şi demnitatea lucrurilor şi a persoanelor; este foc care aprinde de entuziasm ariditatea lumii; este focul iubirii care dă încredere şi invită la bucurie." /de pe un semn de carte de la Librăria Pauline
Papa Ioan Paul al II-lea
20 iul. 2011
16 iul. 2011
10 iul. 2011
a fost o iluzie... aceea că pot umple golul din mine cu un surogat-de-plin... golul s-a surpat și mai mult, până a ajuns la cota de avarie la care îl pot simți... descumpănitor de dens, de imens, dar și de fragil... ca și cum golul acesta ar fi pornit înspre mine de mult, călătorind din margini în margini, extinzându-se dintr-un punct... cred că lucrurile care se extind ne caută, ies din cercul lor de siguranță, pentru a ne întâlni. important e să nu fugim! să înaintăm înspre ele, să le întâmpinăm...
^după Constelațiile familiale de ieri, cu Ion Bucur. mulțumesc, Ion!^
6 iul. 2011
vreau
vreau să fiu legată de Tine, ca Ulise de catarg pe marea vrăjită! nicio sirenă să nu mă smulgă, orice nume ar avea ea... să aud în mine cântecul Tău, foarte apropiat de gânguritul unui bebeluş... şi foarte aproape... intim, personal...
29 iun. 2011
... una peste alta,
să facem ca în permanenţă grădina să fie înflorită!...
mă uit la plăntuţele mele: unele abia au boboci, altora li s-au trecut florile, iar altele încă nici nu se gândesc la înflorit,
dar când mă uit din camera mea la ele (viziune de ansamblu!), le văd proaspete, frumoase, înflorite! Grădina, în ansamblul ei, e înflorită!
... şi mai ales când suntem apăsaţi de vreo greşeală, să nu ne depărtăm de Domnul! să alergăm la El şi să-i cerem ajutor! ... cea mai mare eroare ar fi să rămânem doar cu noi înşine, în deznădejde şi depărtare! nu! să fim totdeauna cu faţa întoarsă la El, cu grumazul lipit de al Lui!...
zi frumuşică şi înflorită,
dragii mei!
21 iun. 2011
15 iun. 2011
darul personal al lui Dumnezeu
“În ce priveşte ziua de care vorbim, dacă primeşti că această zi a fost binecuvântată de Dumnezeu, aleasă de El cu mâna Lui, atunci orice ţi se întâmplă în ea este un dar al Său, fie că este amar sau dulce, că-ţi place sau nu. Este darul personal al lui Dumnezeu, şi dacă îl primeşti în felul acesta atunci vei putea înfrunta orice situaţie. Însă în cazul acesta trebuie să o întâmpini consimţind că orice se poate întâmpla, indiferent că-ţi place sau nu, iar dacă umbli astfel în Numele lui Dumnezeu de-a lungul unei zile care a ieşit nouă şi proaspătă din propriile Lui mâini şi care a fost binecuvântată pentru ca tu să o poţi trăi, atunci pe drept cuvânt îţi vei putea face rugăciunea şi viaţa precum două faţete ale aceleiaşi monede.”
*fragment din cartea Şcoala rugăciunii a Mitropolitului Antonie de Suroj (v-o recomand din inimă!) – Editura Sophia, 2011*
13 iun. 2011
Sfânta Treime și Sărbătoarea crinilor a Sf. Anton de Padova
Dublă sărbătoare azi! Alături de gândul-fluture către Sfânta Treime,
gândul-crin înflorește azi în cinstea Sfântului Anton de Padova, un sfânt atât de drag mie! Am alergat spre el de atâtea ori, iar el m-a întâmpinat, m-a îmbrățișat ca pe un copil!
Sfinte, îți mulțumesc pentru TOT! Pentru mijlocirea ta discretă și atât de VIE!
Dragii mei prieteni,
vă ofer în dar, cu bucurie, de dragul zilei de azi, atât de specială, iconițele de mai sus, cărticelele de rugăciuni în cinstea Sf. Anton de Padova și semnele de carte de la libraria mea de suflet, Pauline! Vi le voi trimite prin poştă.
Pe cei doritori îi rog să îmi lase un semn.
Doamne ajută!
icoană Sfânta Treime (de aici)
Sărbătoare de inimă azi!
Să ne bucurăm în slava Sfintei Treimi! Acest Întreg să ne cuprindă, să ne mângâie, să ne binecuvânteze pe noi, cei fracturați, cei risipiți, cei îndepărtați!...
22 mai 2011
dacă...
"Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și-L întâlnim față către față, trebuie să plătim prețul. Dacă nu suntem gata să plătim acest preț, trebuie să mergem prin viață ca niște cerșetori, sperând că altcineva va plăti în locul nostru. Dar dacă ne întoarcem la Dumnezeu, vom descoperi că viața este adâncă, vastă și extrem de vrednică de trăit.”
„Școala rugăciunii” – Mitropolit Antonie de Suroj, Editura Sofia, 2001/ Librăria Pauline
7 mai 2011
1 mai 2011
The Lost Thing
http://www.indiemoviesonline.com/news/the-lost-thing-022111
- pornind tot de la blogul lui Mihnea Măruţă, căruia îi mulţumesc încă o dată pentru lucrurile deosebite cu care ne bucură prin blogul său! -
25 apr. 2011
19 apr. 2011
18 apr. 2011
Săptămâna Patimilor
semnificaţia zilelor din Săptămâna Patimilor
*Interviu cu Parintele Teofil Paraian, difuzat in Vinerea Mare (1998) la Radio Romania Actualitati - preluat de aici*
- Parinte Teofil, de ce se numeste acest rastimp Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare?
- Rastimpul acesta pana la Sfintele Pasti, pana in Sambata cea Mare inclusiv, se numeste Saptamana Patimilor sau poate ca mai corect Saptamana Patimirilor Domnului Hristos, pentru ca in acest rastimp se pomenesc evenimente legate de suferintele Mantuitorului si evenimente premergatoare acestor suferinte, si se face pomenire de lucruri care privesc mantuirea noastra, lucruri de o importanta deosebita. De aceea saptamana aceasta se mai numeste si Saptamana Mare, saptamana in care ne gandim la lucruri mari si minunate, de importanta pentru fiecare dintre noi. Credinciosii in aceasta saptamana sunt cu mai multa grija in ceea ce priveste randuiala Postului, sunt cu mai multa luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac in mod deosebit in aceasta saptamana, slujbe mai lungi, slujbe mai adanci parca decat in alta vreme, slujbe mai angajante pentru credinciosii care iau parte la ele, in dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta lor fata de Mantuitorul care pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a rastignit in vremea lui Pontiu Pilat si a patimit si s-a ingropat, ca dupa aceea sa urmeze Invierea cea de-a treia zi, propovaduita de Scripturi si praznuita de noi la Sfintele Pasti.
- Parinte Teofil, de ce se numeste acest rastimp Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare?
- Rastimpul acesta pana la Sfintele Pasti, pana in Sambata cea Mare inclusiv, se numeste Saptamana Patimilor sau poate ca mai corect Saptamana Patimirilor Domnului Hristos, pentru ca in acest rastimp se pomenesc evenimente legate de suferintele Mantuitorului si evenimente premergatoare acestor suferinte, si se face pomenire de lucruri care privesc mantuirea noastra, lucruri de o importanta deosebita. De aceea saptamana aceasta se mai numeste si Saptamana Mare, saptamana in care ne gandim la lucruri mari si minunate, de importanta pentru fiecare dintre noi. Credinciosii in aceasta saptamana sunt cu mai multa grija in ceea ce priveste randuiala Postului, sunt cu mai multa luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac in mod deosebit in aceasta saptamana, slujbe mai lungi, slujbe mai adanci parca decat in alta vreme, slujbe mai angajante pentru credinciosii care iau parte la ele, in dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta lor fata de Mantuitorul care pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a rastignit in vremea lui Pontiu Pilat si a patimit si s-a ingropat, ca dupa aceea sa urmeze Invierea cea de-a treia zi, propovaduita de Scripturi si praznuita de noi la Sfintele Pasti.
In primele zile ale Saptamanii Sfintelor Patimiri ale Domnului Hristos este randuit ca in Sfanta Biserica sa se spuna in chip de marturisire si de rugaciune urmatorul text liturgic: "Camara Ta Mantuitorule o vad impodobita si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina si ma miluieste".
- In Sfanta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.
- Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup si la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresioneaza pe toti prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu implinind poruncile, prin dorinta lui de a fi curat inaintea lui Dumnezeu, prin faptul ca a fost bun si binevoitor cu fratii sai care l-au vandut in Egipt. El este o preinchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vandut de Iuda, unul dintre ucenicii sai, este o preinchipuire a Domnului Hristos, care a tinut sa implineasca intru toate voia Parintelui Ceresc si sa ne fie noua pilda de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate cate s-au intamplat cu el. A fost iubit de parintii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fratii lui l-au vandut in Egipt. A ajuns in Egipt si asezarea sufletului sau a fost probata intr-o ispita peste care a trecut. A ajuns in inchisoare invinuit fiind de pacate, el, care a tinut sa ramana fara de pacat, apoi ca talcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, insa a fost gasit drept intelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin infometare pe concetatenii sai si pe conationalii sai, pe care dupa aceea i-a adus in Egipt. De aceea Sfanta noastra Biserica il pomeneste cu cinstire ca un preinchipuitor al Mantuitorului.
Tot in aceasta zi de Luni binecuvantata, pomenim si o minune pe care a facut-o Domnul Hristos, o minune spre inteleptirea credinciosilor, pentru ca negasind smochine intr-un smochin neroditor, l-a blestemat sa se usuce si s-a uscat, iar Sfanta noastra Biserica pomenind aceasta intamplare, are in vedere o explicatie pentru cei credinciosi, atragandu-le atentia ca suntem toti chemati spre rodire si ca Domnul Hristos asteapta ceva de la noi, si noi suntem datori sa-i oferim Mantuitorului virtutile noastre in loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mantuitorul este un fel de pilda pentru noi, ca sa stim ca Domnul Hristos rasplateste nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci rasplateste si pedepseste si indaratniciile lor, si neangajarile lor spre bine. Se spune in Sinaxarul de la slujba de Luni, din Saptamana Patimilor ca Domnul Hristos nu si-a aratat niciodata puterea pedepsitoare asupra oamenilor - sa intelegem in vremea propovaduirii Sale - dar si-a aratat-o asupra unui smochin, ca sa se inteleaga din aceasta ca El are si putere pedepsitoare, iar credinciosii sa se sileasca sa fie, nu sub blestem, ci sub binecuvantarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese si dintr-o alcatuire din Postul Sfintelor Pasti, in care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet si ne indemnam pe noi insine sa nu dormitam, ci sa ne trezim si sa lucram pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele nostru vremelnic si vesnic.
"Camara Ta, Mantuitorul meu, o vad impodobita, si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste" (Luminanda).
- In Sfanta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfanta Evanghelie.
- In Martea Saptamanii celei Mari am facut pomenire, tot indrumati de Sfanta noastra Biserica, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele intelepte si despre fecioarele neintelepte. Este o pilda spusa de Domnul Hristos si pe care Sfanta noastra Biserica ne-o pune in fata constiintei in Martea cea Mare. Si noi, parcurgand Saptamana Sfintelor Patimiri, am pomenit marti pilda cu cele zece fecioare si pe cele zece fecioare, luand aminte si prin textele liturghice din ziua respectiva la cele cinci fecioare intelepte, care au avut untdelemn in candelele lor si care l-au intampinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu el in camara nuntii si s-au bucurat de ospatul mirelui, in timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de intalnirea cu Mirele pentru ca au mers sa-si cumpere untdelemn pentru candelele lor. Aceasta pilda, Domnul Hristos ne-o pune in fata ca sa ne gandim la faptul ca trebuie sa fim intotdeauna pregatiti prin fapte bune pentru intampinarea Mirelui ceresc, sa fim alcatuiti prin faptele nostre cele bune ca sa putem lua parte la ospatul cel vesnic. Domnul Hristos ne indeamna la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheati si va rugati ca nu stiti cind vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfanta noastra Biserica ne invata in fiecare zi de marti din Saptamana Sfintelor Patimiri, ne-a invatat si in aceasta saptamana in ziua de marti, sa fim cu luare aminte la noi insine, la datoriile noastre, sa asteptam pe mirele ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca si intru aceasta sa se preamareasca Tatal nostru cel din ceruri. In aceasta zi de marti, ca si in celelalte zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, pana miercuri inclusiv, la slujba de dimineata, la utrenie, se spun urmatoatrele cuvinte:
"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iara netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".
- In Sfanta si Marea Miercuri, dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se pomeneasca femeia cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca aceasta s-a intamplat cu putin inainte de mantuitoarea Patimă.
- In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, pomenire s-a facut si se face totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfanta noastra Biserica o prezinta si ca pe o femeie pacatoasa. In Sinaxarul zilei respective insa se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos, iar Sfanta noastra Biserica se opreste in mod special asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult pret, mir care era socotit ca avand pretul mai mare decat 300 de dinari, ceea ce insemna pretul a 300 de zile de lucru. Femeia si-a aratat cinstirea ei fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos turnand peste El mirul cel de mult pret si Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Este de observat ca in Sfanta Evanghelie nu se spune ca acea femeie a fost pacatoasa. Sfanta noastra Biserica insa face o legatura intre femeia cinstitoare a Mantuitorului si femeia pacatoasa despre care istoriseste Sfantul Evanghelist Luca si despre care se poate citi in capitolul al saptelea din Sfanta Evanghelie de la Luca. Cantarile, textele liturgice care impodobesc slujba din Miercurea Saptamanii celei Mari se refera la aceasta femeie ca la o femeie pacatoasa, si sfantul Ioan Gura de Aur face o legatura intre vinderea lui Iuda, intre faptul ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, si femeia careia i s-au dezlegat pacatele de catre Domnul Hristos. Iar Sfanta noastra Biserica face si ea aceeasi legatura, iar in legatura cu femeia pacatoasa ne spune ca acea femeie a luat randuiala de mironosita. "Doamne", zicem noi catre Domnul Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci fiind miscata de darul lui Dumnezeu ca sa cunoasca ceva din maretia Mantuitorului, "si luand randuiala de mironosita", deci facand ceea ce voiau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Domnului Hristos, a anticipat cumva inmormantarea Mantuitorului si pregatirea lui cu miresme, "aducand mir de mult pret", dar si-a adus si inima ei cinstitoare, si-a adus si dorinta ei de a i se dezlega pacatele, pentru ca zicea femeia: Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul. Si cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate apa din mare prin nori. E o alcatuire extraordinar de frumoasa si minunata, o alcatuire impresionanta pentru toti credinciosii, este un text liturgic de o maretie unica si ar fi bine sa il avem mai mult in vedere si sa-i ascultam cuprinsul si-n aceasta zi in care ne gandim la ceea ce s-a intamplat cand femeia pacatoasa a adus mir de mult pret ca semn de cinstire pentru cel ce a randuit apoi ca fapta ei sa fie pomenita si sa fie propovaduita spre pomenirea ei oriunde se va propovadui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).
"Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului, si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in Rai in miazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemasurata mila" (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcatuire a Casianei monahia, Triod).
- In Sfanta si Marea Joi, dumnezeiestii Parinti care au randuit pe toate bine, urmand predaniilor dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Evanghelii, ne-au predat sa praznuim patru lucruri: sfanta spalare a picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea infricosatoarelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si vanzarea Domnului.
- Dupa evenimentele pe care le-am pomenit in primele trei zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, am ajuns sa ne gandim si la cele petrecute si in Joia premergatoare patimirilor Domnului, si ne-am bucurat de toate cele ce au randuit Parintii cei duhovnicesti sa fie pomenite in Biserica si de catre toti credinciosii. Ne-am oprit cu bucuria de a intelege maretia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spalat picioarele ucenicilor Sai. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spala picioarele omului si care a randuit ca si noi sa facem la fel. Pentru ca a zis apoi: "Voi ma numiti pe mine Invatatorul si Domnul si bine ziceti caci sunt. Deci daca Eu Domnul si Invatatorul v-am spalat voua picioarele voastre, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora, pilda v-am dat voua ca si voi sa faceti la fel" (In. 13, 14). Este o porunca a Mantuitorului ca sa fim unii fata de altii cinstitori, de a ne smeri unii in fata altora, de a fi curatitori ai fratilor nostri. Pentru ca duhovniceste asta inseamna si la asta suntem chemati de catre Domnul Hristos.
Am pomenit apoi Cina cea de taina, ultima cina pe care a avut-o Domnul Hristos impreuna cu ucenicii sai inainte de Sfintele Sale Patimiri, cand a randuit ca cele ce le-a facut El atunci, acolo, sa se faca in continuare spre pomenirea Lui, caci luand paine in sfintele, preacuratele si fara prihana mainile sale a sfintit, a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor sai, zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Asemenea si paharul dupa cina zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Mt. 26, 26-27). In Sfanta Evanghelie de la Luca si in Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel se afirma ca Domnul Hristos dupa ce a spus aceste cuvinte a randuit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea" (Lc. 22, 19; I Cor. 11, 25), si aceasta o facem si noi la fiecare Sfanta Liturghie, cand ne aducem aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la cer si de sederea de-a dreapta Tatalui, si de cea de-a doua slavita iarasi venire, aducem cinstitele daruri si le oferim Mantuitorului, si le oferim lui Dumnezeu in general, zicand: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate". Acestea le facem la fiecare Sfanta Liturghie, dar le pomenim in chip deosebit in Joia cea Mare, cand pomenim Cina cea de taina in pomenirea cea de peste an. Am facut si aceasta in Joia cea Mare.
Noi pomenim si am pomenit in Joia cea Mare si rugaciunea din gradina Ghetsimani, cand Domnul Hristos L-a rugat pe Tatal ceresc sa treaca paharul suferintelor de la El daca este cu putinta si a precizat ca vrea sa implineasca voia Parintelui ceresc, pentru ca a zis: "Nu voia Mea, ci voia Ta sa se implineasca" (Mt. 26, 39). Este rugaciunea de care pomenesc sfintii evanghelisti si pe care o pomenim si noi in Joia cea Mare, si la care e bine sa ne gandim si noi, si ne gandim de fapt, si cand putem sa ne oprim la acest eveniment minunat si pentru noi datator de orientare, in sensul ca si rugaciunea noastra trebuie sa fie o rugaciune cat mai adanca, o rugaciune totala. Mai pomenim si prinderea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea lui in gradina Ghetsimani, cand Iuda l-a sarutat si i-a zis" "Bucura-te, Invatatorule" (Mt. 26, 49), si cand cei care au venit impreuna cu el l-au prins pe Domnul Hristos si l-au dus la judecata lor, si l-au dus sa-l chinuiasca. In fata Sfantului Potir cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".
In aceasta Joi minunata si vrednica de tinut minte, Sfanta noastra Biserica ne conduce sa vorbim cu Mantuitorul si sa zicem:
"Cand maritii ucenici, la spalarea Cinei, s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubire de argint bolnavindu-se, s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine, Judecatorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit; fugi de sufletul nesatios, cel ce a indraznit unele care acestea asupra Invatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, marire Tie".
- In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face inca pomenire si de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit impreuna cu El.
- Astazi, in Vinerea cea Mare, Vinerea Patimirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem aminte de suferintele Domnului pentru noi si pentru a noastra mantuire, de scuiparile, de bataile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de rastignirea pe cruce si de moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au facut pentru noi si pentru a noastra mantuire. Ne-am pregatit vreme indelungata pentru aceste intampinari, pentru aceste ganduri si simtaminte care ne pun in legatura cu iubirea Mantuitorului aratata pe cruce, ne pune in legatura cu jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos adusa pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem sa apreciem aceste patimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mantuirea noastra si in masura in care le intelegem sau intelegem ceva din ele, stam si noi in fata Domnului Hristos, in fata crucii, stam impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul si cu Maica Domnului in apropierea crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos si invatam de la El sa iertam pe vrajmasii nostri. Caci Domnul Hristos a zis: "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre rastignitorii Sai. Invatam de la Domnul Hristos sa ne incredintam toate ale noastre in mainile lui Dumnezeu, caci Domnul Hristos fiind pe cruce, a zis catre Dumnezeu: "Parinte, in mainile Tale imi dau duhul meu" (Lc. 23, 46). Invatam de la Domnul Hristos sa implinim toate lucrurile pana la deplinatatea lor. Caci il auzim pe Domnul Hristos zicand: "Savarsitu-s-a" (In. 19, 30). Invatam de la Domnul nostru Iisus Hristos ceva despre maretia pocaintei, pentru ca talharul cel bine cunoscator, care si-a dat seama ca pentru pacatele lui patimeste, ca pentru ale lui pacate este rastignit impreuna cu Domnul Hristos, care este nevinovat, a zis catre Mantuitorul: "Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta", iar Domnul Hristos i-a raspuns: "Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai" (Lc. 23, 42-43). Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca sa intelegem cat mai bine cele ce s-au facut pentru noi si intelegandu-le, recunostinta noastra sa fie cat mai deplina. Condusi de Sfanta noastra Biserica in aceasta zi de Vinere Mare, in aceasta zi de Vineri intunecata si luminata. Intunecata pentru ca s-a intunecat soarele si s-a cutremurat pamantul, dar si luminata, pentru ca-i luminata de iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care se arata Dumnezeu Insusi, Cel ce este iubire; intru aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu ne indemnam unii pe altii cu cuvintele Bisericii si zicem:
"Pe cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam ca pe acesta L-a vazut Maria - e vorba de Maica Domnului - pe cruce si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu".
- In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea dumnezeiasca si trupeasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.
- Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu in Sambata cea Mare inmormantarea Domnului Hristos, petrecerea in mormant a Mantuitorului nostru. Vom avea in vedere cele ce s-au petrecut pentru noi si pentru a noastra mantuire in aceasta zi. Si anume, il vom avea in vedere pe Mantuitorul Cel ce a fost in mormant cu trupul, in iad cu sufletul si in Rai ca un Dumnezeu cu talharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul in mormant, si cu sufletul in iad, si impreuna cu talharul cel mantuit in Rai. E o zi in care ne aratam nedumerirea si totodata convingerea ca moartea s-a intamplat in viata, ca Viata a primit moartea. Caci zicem: "In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si imparatia iadului Tu ai zdrobit". Ne gandim la Mantuitorul nostru Iisus Hristos in care se intalnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despartirea sufletului de trup si viata prin faptul ca vorbind cu Domnul Hristos noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea. Pentru ca noi aducem aminte de moartea celui fara de moarte, aducem aminte prin prohodire de cel ce a murit fara sa moara cu dumnezeirea, si in cazul acesta ne minunam de Domnul nostru Iisus Hristos si nu uitam de invierea Lui. "Desi rabzi rastignire", am zis in vinerea cea mare, "Tu esti Fiul si Dumnezeul meu". Si putem spune in continuare: "Desi esti in mormant, Tu esti Dumnezeul meu". In aceasta sambata a tacerii suntem chemati de Sfanta noastra Biserica in cuprinsul Sfintei Liturghii sa tacem cu gandurile noastre iscoditoare si sa zicem:
"Sa taca tot trupul omenesc si nimica pamantesc in sine sa nu gandeasca, caci Imparatul Imparatilor si Domnul Domnului merge sa se junghie si sa se dea de mancare credinciosilor. Si merg inaintea Lui puterile ingeresti cu toata domnia si stapania, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia".
Asa se spune la Sfanta Liturghie. Asa trebuie sa spunem si noi in constiinta noastra, asa trebuie sa gandim si noi despre tainele mai presus de intelegere. Sa taca firea omeneasca cu gandurile ei pamantesti si sa auda, sa asculte, sa vada pe cei care il insotesc pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in moarte si prin moarte spre invierea cea de a treia zi, pe care o asteptam si pentru care ne-am rugat sa o ajungem ca sa ne inchinam Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos fara de osanda si sa ne impacam cu toti. Sa le zicem frati celor ce ne urasc pe noi si asa, in ziua Invierii sa strigam: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul intregului post al Pastilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite rugaciune catre Dumnezeu: "Da-ne noua, Bunule sa luptam lupta cea buna, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina si Sfintei Invieri". Am ajuns in ziua Sfintei Invieri, am ajuns sa ne inchinam Sfintei Invieri. Biserica insa ne cere ceva anume si zice:
"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Intrebarea fireasca pentru fiecare dintre noi este: Ne inchinam cu adevarat Sfintei Invieri? Le zicem frati celor ce ne urasc pe noi? Suntem binevoitori fata de toti oamenii? Daca da, atunci suntem fericiti, pentru ca traim Ziua Invierii intru care dorim sa ne luminam. Spunem ca Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viata si de pe pamant la cer. Chemam cerul si pamantul sa se veseleasca si zicem: "Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure, si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta ca Hristos a inviat, veselia cea vesnica". Pentru ca stim ca "praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si inceputul altei vieti vesnice". Si de aceea "laudam pe Pricinuitorul, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor si preamarit". Avem bucuria sa vedem pe "Soarele dreptatii tuturor viata rasarind", ne gandim la lumina Invierii, la bucuria izvorata din mormantul cel datator de viata al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucuram si noi impreuna cu uncenicii Mantuitorului, care s-au bucurat vazandu-l pe Domnul (In. 20, 20) si raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur, care zice:
"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste.Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin".
In aceasta atmosfera traind, suntem cu adevarat oameni care praznuim Invierea Mantuitorului si dam slava celui ce a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand.
- In Sfanta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.
- Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup si la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresioneaza pe toti prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu implinind poruncile, prin dorinta lui de a fi curat inaintea lui Dumnezeu, prin faptul ca a fost bun si binevoitor cu fratii sai care l-au vandut in Egipt. El este o preinchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vandut de Iuda, unul dintre ucenicii sai, este o preinchipuire a Domnului Hristos, care a tinut sa implineasca intru toate voia Parintelui Ceresc si sa ne fie noua pilda de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate cate s-au intamplat cu el. A fost iubit de parintii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fratii lui l-au vandut in Egipt. A ajuns in Egipt si asezarea sufletului sau a fost probata intr-o ispita peste care a trecut. A ajuns in inchisoare invinuit fiind de pacate, el, care a tinut sa ramana fara de pacat, apoi ca talcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, insa a fost gasit drept intelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin infometare pe concetatenii sai si pe conationalii sai, pe care dupa aceea i-a adus in Egipt. De aceea Sfanta noastra Biserica il pomeneste cu cinstire ca un preinchipuitor al Mantuitorului.
Tot in aceasta zi de Luni binecuvantata, pomenim si o minune pe care a facut-o Domnul Hristos, o minune spre inteleptirea credinciosilor, pentru ca negasind smochine intr-un smochin neroditor, l-a blestemat sa se usuce si s-a uscat, iar Sfanta noastra Biserica pomenind aceasta intamplare, are in vedere o explicatie pentru cei credinciosi, atragandu-le atentia ca suntem toti chemati spre rodire si ca Domnul Hristos asteapta ceva de la noi, si noi suntem datori sa-i oferim Mantuitorului virtutile noastre in loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mantuitorul este un fel de pilda pentru noi, ca sa stim ca Domnul Hristos rasplateste nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci rasplateste si pedepseste si indaratniciile lor, si neangajarile lor spre bine. Se spune in Sinaxarul de la slujba de Luni, din Saptamana Patimilor ca Domnul Hristos nu si-a aratat niciodata puterea pedepsitoare asupra oamenilor - sa intelegem in vremea propovaduirii Sale - dar si-a aratat-o asupra unui smochin, ca sa se inteleaga din aceasta ca El are si putere pedepsitoare, iar credinciosii sa se sileasca sa fie, nu sub blestem, ci sub binecuvantarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese si dintr-o alcatuire din Postul Sfintelor Pasti, in care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet si ne indemnam pe noi insine sa nu dormitam, ci sa ne trezim si sa lucram pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele nostru vremelnic si vesnic.
"Camara Ta, Mantuitorul meu, o vad impodobita, si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste" (Luminanda).
- In Sfanta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfanta Evanghelie.
- In Martea Saptamanii celei Mari am facut pomenire, tot indrumati de Sfanta noastra Biserica, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele intelepte si despre fecioarele neintelepte. Este o pilda spusa de Domnul Hristos si pe care Sfanta noastra Biserica ne-o pune in fata constiintei in Martea cea Mare. Si noi, parcurgand Saptamana Sfintelor Patimiri, am pomenit marti pilda cu cele zece fecioare si pe cele zece fecioare, luand aminte si prin textele liturghice din ziua respectiva la cele cinci fecioare intelepte, care au avut untdelemn in candelele lor si care l-au intampinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu el in camara nuntii si s-au bucurat de ospatul mirelui, in timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de intalnirea cu Mirele pentru ca au mers sa-si cumpere untdelemn pentru candelele lor. Aceasta pilda, Domnul Hristos ne-o pune in fata ca sa ne gandim la faptul ca trebuie sa fim intotdeauna pregatiti prin fapte bune pentru intampinarea Mirelui ceresc, sa fim alcatuiti prin faptele nostre cele bune ca sa putem lua parte la ospatul cel vesnic. Domnul Hristos ne indeamna la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheati si va rugati ca nu stiti cind vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfanta noastra Biserica ne invata in fiecare zi de marti din Saptamana Sfintelor Patimiri, ne-a invatat si in aceasta saptamana in ziua de marti, sa fim cu luare aminte la noi insine, la datoriile noastre, sa asteptam pe mirele ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca si intru aceasta sa se preamareasca Tatal nostru cel din ceruri. In aceasta zi de marti, ca si in celelalte zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, pana miercuri inclusiv, la slujba de dimineata, la utrenie, se spun urmatoatrele cuvinte:
"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iara netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".
- In Sfanta si Marea Miercuri, dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se pomeneasca femeia cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca aceasta s-a intamplat cu putin inainte de mantuitoarea Patimă.
- In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, pomenire s-a facut si se face totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfanta noastra Biserica o prezinta si ca pe o femeie pacatoasa. In Sinaxarul zilei respective insa se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos, iar Sfanta noastra Biserica se opreste in mod special asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult pret, mir care era socotit ca avand pretul mai mare decat 300 de dinari, ceea ce insemna pretul a 300 de zile de lucru. Femeia si-a aratat cinstirea ei fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos turnand peste El mirul cel de mult pret si Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Este de observat ca in Sfanta Evanghelie nu se spune ca acea femeie a fost pacatoasa. Sfanta noastra Biserica insa face o legatura intre femeia cinstitoare a Mantuitorului si femeia pacatoasa despre care istoriseste Sfantul Evanghelist Luca si despre care se poate citi in capitolul al saptelea din Sfanta Evanghelie de la Luca. Cantarile, textele liturgice care impodobesc slujba din Miercurea Saptamanii celei Mari se refera la aceasta femeie ca la o femeie pacatoasa, si sfantul Ioan Gura de Aur face o legatura intre vinderea lui Iuda, intre faptul ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, si femeia careia i s-au dezlegat pacatele de catre Domnul Hristos. Iar Sfanta noastra Biserica face si ea aceeasi legatura, iar in legatura cu femeia pacatoasa ne spune ca acea femeie a luat randuiala de mironosita. "Doamne", zicem noi catre Domnul Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci fiind miscata de darul lui Dumnezeu ca sa cunoasca ceva din maretia Mantuitorului, "si luand randuiala de mironosita", deci facand ceea ce voiau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Domnului Hristos, a anticipat cumva inmormantarea Mantuitorului si pregatirea lui cu miresme, "aducand mir de mult pret", dar si-a adus si inima ei cinstitoare, si-a adus si dorinta ei de a i se dezlega pacatele, pentru ca zicea femeia: Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul. Si cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate apa din mare prin nori. E o alcatuire extraordinar de frumoasa si minunata, o alcatuire impresionanta pentru toti credinciosii, este un text liturgic de o maretie unica si ar fi bine sa il avem mai mult in vedere si sa-i ascultam cuprinsul si-n aceasta zi in care ne gandim la ceea ce s-a intamplat cand femeia pacatoasa a adus mir de mult pret ca semn de cinstire pentru cel ce a randuit apoi ca fapta ei sa fie pomenita si sa fie propovaduita spre pomenirea ei oriunde se va propovadui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).
"Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului, si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in Rai in miazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemasurata mila" (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcatuire a Casianei monahia, Triod).
- In Sfanta si Marea Joi, dumnezeiestii Parinti care au randuit pe toate bine, urmand predaniilor dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Evanghelii, ne-au predat sa praznuim patru lucruri: sfanta spalare a picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea infricosatoarelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si vanzarea Domnului.
- Dupa evenimentele pe care le-am pomenit in primele trei zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, am ajuns sa ne gandim si la cele petrecute si in Joia premergatoare patimirilor Domnului, si ne-am bucurat de toate cele ce au randuit Parintii cei duhovnicesti sa fie pomenite in Biserica si de catre toti credinciosii. Ne-am oprit cu bucuria de a intelege maretia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spalat picioarele ucenicilor Sai. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spala picioarele omului si care a randuit ca si noi sa facem la fel. Pentru ca a zis apoi: "Voi ma numiti pe mine Invatatorul si Domnul si bine ziceti caci sunt. Deci daca Eu Domnul si Invatatorul v-am spalat voua picioarele voastre, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora, pilda v-am dat voua ca si voi sa faceti la fel" (In. 13, 14). Este o porunca a Mantuitorului ca sa fim unii fata de altii cinstitori, de a ne smeri unii in fata altora, de a fi curatitori ai fratilor nostri. Pentru ca duhovniceste asta inseamna si la asta suntem chemati de catre Domnul Hristos.
Am pomenit apoi Cina cea de taina, ultima cina pe care a avut-o Domnul Hristos impreuna cu ucenicii sai inainte de Sfintele Sale Patimiri, cand a randuit ca cele ce le-a facut El atunci, acolo, sa se faca in continuare spre pomenirea Lui, caci luand paine in sfintele, preacuratele si fara prihana mainile sale a sfintit, a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor sai, zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Asemenea si paharul dupa cina zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Mt. 26, 26-27). In Sfanta Evanghelie de la Luca si in Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel se afirma ca Domnul Hristos dupa ce a spus aceste cuvinte a randuit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea" (Lc. 22, 19; I Cor. 11, 25), si aceasta o facem si noi la fiecare Sfanta Liturghie, cand ne aducem aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la cer si de sederea de-a dreapta Tatalui, si de cea de-a doua slavita iarasi venire, aducem cinstitele daruri si le oferim Mantuitorului, si le oferim lui Dumnezeu in general, zicand: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate". Acestea le facem la fiecare Sfanta Liturghie, dar le pomenim in chip deosebit in Joia cea Mare, cand pomenim Cina cea de taina in pomenirea cea de peste an. Am facut si aceasta in Joia cea Mare.
Noi pomenim si am pomenit in Joia cea Mare si rugaciunea din gradina Ghetsimani, cand Domnul Hristos L-a rugat pe Tatal ceresc sa treaca paharul suferintelor de la El daca este cu putinta si a precizat ca vrea sa implineasca voia Parintelui ceresc, pentru ca a zis: "Nu voia Mea, ci voia Ta sa se implineasca" (Mt. 26, 39). Este rugaciunea de care pomenesc sfintii evanghelisti si pe care o pomenim si noi in Joia cea Mare, si la care e bine sa ne gandim si noi, si ne gandim de fapt, si cand putem sa ne oprim la acest eveniment minunat si pentru noi datator de orientare, in sensul ca si rugaciunea noastra trebuie sa fie o rugaciune cat mai adanca, o rugaciune totala. Mai pomenim si prinderea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea lui in gradina Ghetsimani, cand Iuda l-a sarutat si i-a zis" "Bucura-te, Invatatorule" (Mt. 26, 49), si cand cei care au venit impreuna cu el l-au prins pe Domnul Hristos si l-au dus la judecata lor, si l-au dus sa-l chinuiasca. In fata Sfantului Potir cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".
In aceasta Joi minunata si vrednica de tinut minte, Sfanta noastra Biserica ne conduce sa vorbim cu Mantuitorul si sa zicem:
"Cand maritii ucenici, la spalarea Cinei, s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubire de argint bolnavindu-se, s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine, Judecatorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit; fugi de sufletul nesatios, cel ce a indraznit unele care acestea asupra Invatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, marire Tie".
- In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face inca pomenire si de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit impreuna cu El.
- Astazi, in Vinerea cea Mare, Vinerea Patimirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem aminte de suferintele Domnului pentru noi si pentru a noastra mantuire, de scuiparile, de bataile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de rastignirea pe cruce si de moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au facut pentru noi si pentru a noastra mantuire. Ne-am pregatit vreme indelungata pentru aceste intampinari, pentru aceste ganduri si simtaminte care ne pun in legatura cu iubirea Mantuitorului aratata pe cruce, ne pune in legatura cu jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos adusa pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem sa apreciem aceste patimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mantuirea noastra si in masura in care le intelegem sau intelegem ceva din ele, stam si noi in fata Domnului Hristos, in fata crucii, stam impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul si cu Maica Domnului in apropierea crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos si invatam de la El sa iertam pe vrajmasii nostri. Caci Domnul Hristos a zis: "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre rastignitorii Sai. Invatam de la Domnul Hristos sa ne incredintam toate ale noastre in mainile lui Dumnezeu, caci Domnul Hristos fiind pe cruce, a zis catre Dumnezeu: "Parinte, in mainile Tale imi dau duhul meu" (Lc. 23, 46). Invatam de la Domnul Hristos sa implinim toate lucrurile pana la deplinatatea lor. Caci il auzim pe Domnul Hristos zicand: "Savarsitu-s-a" (In. 19, 30). Invatam de la Domnul nostru Iisus Hristos ceva despre maretia pocaintei, pentru ca talharul cel bine cunoscator, care si-a dat seama ca pentru pacatele lui patimeste, ca pentru ale lui pacate este rastignit impreuna cu Domnul Hristos, care este nevinovat, a zis catre Mantuitorul: "Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta", iar Domnul Hristos i-a raspuns: "Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai" (Lc. 23, 42-43). Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca sa intelegem cat mai bine cele ce s-au facut pentru noi si intelegandu-le, recunostinta noastra sa fie cat mai deplina. Condusi de Sfanta noastra Biserica in aceasta zi de Vinere Mare, in aceasta zi de Vineri intunecata si luminata. Intunecata pentru ca s-a intunecat soarele si s-a cutremurat pamantul, dar si luminata, pentru ca-i luminata de iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care se arata Dumnezeu Insusi, Cel ce este iubire; intru aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu ne indemnam unii pe altii cu cuvintele Bisericii si zicem:
"Pe cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam ca pe acesta L-a vazut Maria - e vorba de Maica Domnului - pe cruce si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu".
- In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea dumnezeiasca si trupeasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.
- Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu in Sambata cea Mare inmormantarea Domnului Hristos, petrecerea in mormant a Mantuitorului nostru. Vom avea in vedere cele ce s-au petrecut pentru noi si pentru a noastra mantuire in aceasta zi. Si anume, il vom avea in vedere pe Mantuitorul Cel ce a fost in mormant cu trupul, in iad cu sufletul si in Rai ca un Dumnezeu cu talharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul in mormant, si cu sufletul in iad, si impreuna cu talharul cel mantuit in Rai. E o zi in care ne aratam nedumerirea si totodata convingerea ca moartea s-a intamplat in viata, ca Viata a primit moartea. Caci zicem: "In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si imparatia iadului Tu ai zdrobit". Ne gandim la Mantuitorul nostru Iisus Hristos in care se intalnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despartirea sufletului de trup si viata prin faptul ca vorbind cu Domnul Hristos noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea. Pentru ca noi aducem aminte de moartea celui fara de moarte, aducem aminte prin prohodire de cel ce a murit fara sa moara cu dumnezeirea, si in cazul acesta ne minunam de Domnul nostru Iisus Hristos si nu uitam de invierea Lui. "Desi rabzi rastignire", am zis in vinerea cea mare, "Tu esti Fiul si Dumnezeul meu". Si putem spune in continuare: "Desi esti in mormant, Tu esti Dumnezeul meu". In aceasta sambata a tacerii suntem chemati de Sfanta noastra Biserica in cuprinsul Sfintei Liturghii sa tacem cu gandurile noastre iscoditoare si sa zicem:
"Sa taca tot trupul omenesc si nimica pamantesc in sine sa nu gandeasca, caci Imparatul Imparatilor si Domnul Domnului merge sa se junghie si sa se dea de mancare credinciosilor. Si merg inaintea Lui puterile ingeresti cu toata domnia si stapania, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia".
Asa se spune la Sfanta Liturghie. Asa trebuie sa spunem si noi in constiinta noastra, asa trebuie sa gandim si noi despre tainele mai presus de intelegere. Sa taca firea omeneasca cu gandurile ei pamantesti si sa auda, sa asculte, sa vada pe cei care il insotesc pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in moarte si prin moarte spre invierea cea de a treia zi, pe care o asteptam si pentru care ne-am rugat sa o ajungem ca sa ne inchinam Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos fara de osanda si sa ne impacam cu toti. Sa le zicem frati celor ce ne urasc pe noi si asa, in ziua Invierii sa strigam: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul intregului post al Pastilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite rugaciune catre Dumnezeu: "Da-ne noua, Bunule sa luptam lupta cea buna, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina si Sfintei Invieri". Am ajuns in ziua Sfintei Invieri, am ajuns sa ne inchinam Sfintei Invieri. Biserica insa ne cere ceva anume si zice:
"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Intrebarea fireasca pentru fiecare dintre noi este: Ne inchinam cu adevarat Sfintei Invieri? Le zicem frati celor ce ne urasc pe noi? Suntem binevoitori fata de toti oamenii? Daca da, atunci suntem fericiti, pentru ca traim Ziua Invierii intru care dorim sa ne luminam. Spunem ca Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viata si de pe pamant la cer. Chemam cerul si pamantul sa se veseleasca si zicem: "Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure, si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta ca Hristos a inviat, veselia cea vesnica". Pentru ca stim ca "praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si inceputul altei vieti vesnice". Si de aceea "laudam pe Pricinuitorul, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor si preamarit". Avem bucuria sa vedem pe "Soarele dreptatii tuturor viata rasarind", ne gandim la lumina Invierii, la bucuria izvorata din mormantul cel datator de viata al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucuram si noi impreuna cu uncenicii Mantuitorului, care s-au bucurat vazandu-l pe Domnul (In. 20, 20) si raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur, care zice:
"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste.Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin".
In aceasta atmosfera traind, suntem cu adevarat oameni care praznuim Invierea Mantuitorului si dam slava celui ce a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand.
16 apr. 2011
12 apr. 2011
=============================
Mângâietorule Bunule, cu lacrimi Te rog: mângâie inimile întristate ale oamenilor! (Sfântul Siluan)
==================================
„Domnul îl iubește mult pe păcătosul care se pocăiește și îl strânge cu drag la pieptul Său: „Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aștept!” (Sfântul Siluan)
===================================
Mulțumesc din suflet, Maică Siluana!!
Itzi-Itzi și Mo a noastră
Ea este Itzi-Itzi, o cățelușă deosebită, ca și prietena ei, Mo! Azi s-a teleportat de la Brăila aici, printre noi, cu un motiv tare, tare special! Este ziua de naștere a lui Mo, ham ham!!
Din suflet, cu mic, cu mare, cu toții iți urăm, dragă Mo:
LA MULȚI ANI! Senini, ai tăi, ieșind la lumină!
(uite, ca luminișul lui Itzi-Itzi!)
10 apr. 2011
6 apr. 2011
5 apr. 2011
29 mar. 2011
28 mar. 2011
"A trăi este a primi și a da; este a primi și a participa la bogăția incalculabilă de bine și de experiențe, un prețios tezaur care este constituit din bogăția altora, a tuturor celorlalți."
"Fratele de iubit este acela pe care Providența, clipă de clipă, ți-l pune vecin, adică ți se face aproapele. "
"Suntem parte a unui Întreg în care circulă viața lui Dumnezeu."
/ din cartea “Pentru a iubi mai mult, pentru a iubi mai bine”, de Don Novello Pederzini – librăria Pauline /
21 mar. 2011
Evanghelia cotidianului - de Paola Bignardi
“După întâlnirea cu Domnul, viața nu mai este aceeași pentru femeia din Samaria
(din cartea Evanghelia cotidianului, de Paola Bignardi – Galaxia Gutenberg 2008, librăria Pauline)
20 mar. 2011
cetatea închisă
"Faptul de a se separa, de a deveni sau de a rămâne străin de altul merge împotriva sensului însuși al evoluției vieții. Animalele primitive se izolau sub grele carapace. Se adăposteau în spatele puternicelor lor instrumente de apărare. Puțin câte puțin, din ce în ce mai mult, ele și-au pierdut aceste mijloace de apărare, dar și-au dezvoltat sistemul nervos. Și-au diversificat contactele. Omul este cea mai puțin protejată dintre vietăți, dar cea mai deschisă către comunicare. Toate acestea au fost dorite de către Domnul Iubire.
Cetatea închisă este, într-un anumit sens, o persoană sau un grup de persoane de care dorim să ne apropiem și cu care dorim să intrăm într-o autentică relație de iubire. Dar cetatea și-a închis porțile în fața noastră.
Ce să faci? Să pornești la asaltul meterezelor? Nu. Trebuie, de mai multe ori, de șapte ori, de șaptezeci și șapte de ori, să facem ocolul fortăreței, în tăcere, cu o rezervă respectuoasă și afectuoasă, fără a fi impresionați de pietrele sau de injuriile care pot să ni se arunce. Și mai ales, în acest tur, trebuie să ducem cu noi arca alianței, arca alianței noastre cu Domnul Iubire, adică tot ceea ce, înlăuntrul nostru însuși, avem cel mai sfânt și mai generos."
*din cărticica Iubirea fără de hotare - Un monah al Bisericii Răsăritului, Editura Galaxia Gutenberg, 2005*
17 mar. 2011
dar din dar: ofer calendar antonian 2011
dragii mei,
cum dar din dar se face rai,
ofer un calendar antonian 2011 superb, cu drag de Sfântul Anton de Padova,
pe care l-am primit făcând abonament la revista Mesagerul Sfântului Anton... cei de acolo au fost extrem de drăguți - le mulțumesc din suflet! și mi-au trimis două calendare - unul era trimis cu abonamentul! pe celălalt îl dăruiesc!
dacă doriți să faceți abonament la revistă, aveți mai sus datele de contact. revista este bilunară, iar costul ei este moooodicccc - 15 lei pe an!
o, Doamne! fie ca familia iubitorilor Sfântului Anton să sporească și să fim cu toţii ca frații, ca niște adevărați mesageri ai Sfântului şi ai Bunului Dumnezeu! Sfântul Anton este un mijlocitor de negrăit în fața Pruncului Iisus, a Măicuței noastre... fie ca și noi să devenim mesageri ai vieții, ai luminii, ai speranței că problemele noastre, viața noastră este văzută de Cineva în toate aspectele ei, și nu-și întoarce fața de la ea, oricât de (aparent) fără ieșire ar părea...
pe doritorul calendarului îl rog să îmi lase un semn.
13 mar. 2011
Înviere, te evoc
Yves Prigent
Înviere
Te evoc, te invoc
Vom vorbi ca cei care au venit cu uleiuri şi miresme;
vom spune, şi noi, că am văzut îngeri, că abia i-am văzut şi au dispărut, altundeva;
că aceasta mai degrabă se ghiceşte cu uimire
decât cã se vede clar.
Vom spune mai hotărât că
am văzut morminte deschizându-se
şi o viaţă de o altă natură împrăştiindu-se,
de un alt stil;
o libertate născută dintr-un moment de moarte,
o voce ridicându-se, puternică şi misterioasă,
după o foarte profundă şi silenţioasă absenţă.
…
…I-am văzut ridicându-se pe cei care erau complet căzuţi,
consideraţi ca şi morţi:
erau mai frumoşi, mai vii, mai liberi…
Mai frumoşi, mai liberi la ieşirea din moartea lor.
Mai liber, mai viu m-am simţit eu însumi.
Am văzut, am simţit în jurul meu, în mine,
că o anumită prezenţă este un cadou,
un rod al unei dure absenţe;
că izvoarele se pregătesc în adâncuri;
că uşurinţa de a trăi, de a vorbi limbi noi, de a vindeca pe cei infirmi, de a apuca şerpi cu mâinile goale, de a bea băuturi otrăvite fără a fi vătămat,
se plăteşte cu o trecere prin abisuri.
Pe scurt, i-am văzut pe cei absenţi. Absenţi la toate,
la ei înşişi, la iubirile lor, la pământul lor familiar, la bucuria lor obişnuită, la toate aceste semne de viaţă care traversează lumea pentru cei care ştiu să vadă.
Nu vedeau nimic, erau absenţi, terminaţi, pierduţi, excluşi...
Pe aceştia i-am văzut vii, trăind, plini de viaţă
şi, vă spun, vă repet,
mai frumoşi, mai sprinteni, mai vioi, mai atenţi şi mai fericiţi.
Se credea că sunt în mormânt,
erau căutaţi printre cei morţi şi îi găseai printre cei mai vii:
gravi şi copilăroşi,
deziluzionaţi şi încrezători „de moarte”,
uşori şi vioi;
uşile li se deschid înainte, lor, timizii de altădată;
vorbesc necunoscuţilor pe drumuri, ei, foştii taciturni;
îi înţelegi dintr-un cuvânt, pe ei, cei confuzi.
Au aerul unor lucrători grădinari
dar vorbesc într-un mod uimitor şi simplu în acelaşi timp,
cu cuvinte obişnuite şi totusi noi.
Oamenii îi iubesc, li se confesează lor, celor pe care îi credeam morţi.
Înviere, te evoc, te invoc, te-aş convoca dacă ar fi posibil.
(Fragment extras din :
La depression – Une traversee spirituelle
de Yves Prigent, Stan Rougier,
traducere Viorica Juncan)
(text preluat cu încântare de pe site-ul Vioricăi, www.ceruldinnoi.ro, mai exact de aici)
9 mar. 2011
când mergem în rugăciune, cred că mergem cu toată rețeaua de relații care trec prin noi. asta mi se pare așa tainic! căci, atunci când suntem în rugăciune, mergem la Întâlnire cu toți ai noștri, cunoscuți și necunoscuți, dragi ori indiferenți, care s-au intersectat cu noi. îi purtăm, nu mai putem fi indiferenți. ei sunt în aura noastră, în carnea noastră, în transparența ori opacitatea inimii noastre... rugăciunea e un loc de întâlnire, de viu... ce tainic îmi pare!...
7 mar. 2011
8 martie
fete, femei, mămici, mătuși, bunici, verișoare, doamne profesoare,
prietene minunate ori trecătoare abia șoptite,
din suflet,
La mulți ani!
să iubiți, să fiți iubite, dar mai ales SĂ FIȚI VOI ÎNSEVĂ,
în Lumina interioară care nu dă greș!
ascultați-vă trupul, inima, ecourile cele mai tainice!
fiți autentice,
fericite,
fără cusur!
6 mar. 2011
1 mar. 2011
podoabe Maria Olteanu
Nu pot să merg la culcare până nu îi îmboldesc pe băieți să facă un dar de aici prietenelor, mamelor, persoanelor feminine dragi! Podoabe organice plămădite din minunile pământului și talentul Mariei Olteanu! iată cum vă întâmpină Maria pe pagina de mai sus:
Bine ati venit in magazinul Mariei cu bijuterii si accesorii din materiale organice!
Puteti doar sa va uitati si sa va bucurati de ce vedeti, sa pipaiti cu mainile mintii si, daca va place ceva, sa cumparati! V-as invita sa beti si un ceai cu scortisoara, in acorduri de muzica culeasa de prin toata lumea, de n-ar fi bariera virtualului!
Vreau sa va iau cu mine intr-o calatorie in jurul lumii prin natura, descoperind plante si pietre de pe alte continente, si redescoperind materiale de pe la noi, precum si povestile din spatele lor. O calatorie plina de culoare, forma si in care singurul bilet e respectul si admiratia pentru natura!
Va invit sa rascoliti cu incredere prin toate "rafturile" mele cu produse (din stanga paginii)!
Veti gasiti produse inspirate de formele si ritmurile naturii si create cu multa bucurie...pentru mine si pentru voi!
Sper sa va placa si sa mai imi treceti pragul si alta data!
Puteti doar sa va uitati si sa va bucurati de ce vedeti, sa pipaiti cu mainile mintii si, daca va place ceva, sa cumparati! V-as invita sa beti si un ceai cu scortisoara, in acorduri de muzica culeasa de prin toata lumea, de n-ar fi bariera virtualului!
Vreau sa va iau cu mine intr-o calatorie in jurul lumii prin natura, descoperind plante si pietre de pe alte continente, si redescoperind materiale de pe la noi, precum si povestile din spatele lor. O calatorie plina de culoare, forma si in care singurul bilet e respectul si admiratia pentru natura!
Va invit sa rascoliti cu incredere prin toate "rafturile" mele cu produse (din stanga paginii)!
Veti gasiti produse inspirate de formele si ritmurile naturii si create cu multa bucurie...pentru mine si pentru voi!
Sper sa va placa si sa mai imi treceti pragul si alta data!
Spor la cumpărături!
mărțișor
..........................
Să fiți FERICIȚI în PrImĂvArĂ!
Să IuBiȚi!
Să fiți LIBERI, în GRAȚIE!
...........................................
27 feb. 2011
24 feb. 2011
23 feb. 2011
uriașul Periferigerilerimini
Mai nou, sunt fascinată de UȘI! Nu știu cum, pe negândite, s-a deschis ceva ca un ochi proaspăt... Sunt uimită! cum fac ele TRECEREA într-un NOU spațiu, cu care ai șansa să te împrietenești, să fii empatic, să îl cunoști. Și mai e ceva:::::::::::::::::Faptul că ele îți permit să treci, te acceptă...
*
O poveste mi-a urmărit copilăria - și viața, aș zice, peste ani: Uriașul Periferigerilerimini, de Charles Perrault. Simt că mă asemăn mult cu Suzette, foarte, foarte mult...
Îmi place să îmblânzesc uriași...
20 feb. 2011
19 feb. 2011
Wayne Dyer
Porcușorii Kung Fu – Sabia magică a lui Gung-Ho, de Keith Brumpton
„Să asculți este uneori mai greu decât să vorbești, dar numai prin ascultare învățăm în ce direcție trebuie să mergem.”
*Din cărticica de copii Porcușorii Kung Fu – Sabia magică a lui Gung-Ho, de Keith Brumpton, Editura Egmont*
18 feb. 2011
14 feb. 2011
proverbe și zicători
Cerul curat de trăsnet nu se teme.
Răsare soarele în toată ziua, dar nu se şi vede întotdeauna.
În pământul negru se face pâinea albă.
Pământului bun, puţină apă îi trebuie.
Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe.
Lacrimile moaie de multe ori şi pietrele.
Unde nu te doare, nu te legi.
Când se rupe o verigă, tot lanţul se desface.
Greşeala unei clipe strică bucuria zilelor de apoi.
Cu vremea, toate se fac bine.
Cu vreme şi cu răbdare, şi frunza de dud se face mătase.
Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.
După vreme rea, şi senin.
Cine are vreme să n-o piarză.
O zi de primăvară hrăneşte un an.
Zicând numai “miere”, gura nu se face dulce.
Revărsatul zorilor nu ţine toată ziua.
Şi cea mai frumoasă dimineaţă are seară întunecată.
Nu-i toată ziua duminică.
Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.
Între doi munţi este o vale.
Vântul aprinde focul şi tot el îl stinge.
Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.
Sub copacul frumos, mulţi se adăpostesc.
Orice lemn îşi are viermele său.
Când rădăcina se usucă, ramura verde pe copac nu se mai urcă.
Cine leapădă floarea, nu simte mirosul ei.
Floarea cea mai frumoasă, dacă nu e căutată, se sălbăticeşte.
Fructul, dacă se desprinde de pe pom, înapoi nu se mai întoarce.
(din “Dicţionar de proverbe şi zicători româneşti” – Editura Litera Internaţional, 2001)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Am reusit sa ajung sambata trecuta la P arintele Ilie Lacatusu ! A fost o experienta tare emotionanta. Am ajuns in jurul orei 14.30 si... -
Gheorghe Motorca (Cabinetul "Farmacia Verde" - Oradea) "Extractele noastre au un potential fantastic de intarire a sistemului...
