24 nov. 2011

"– La cîţi ani devine cineva matur? se interesă Chelfa.

– Nu depinde de vîrstă, răspunse bătrînul. Cei mai mulţi dintre noi rămînem copii pînă la sfîrşitul vieţii. Adult, ce vorbă mare! Păi, e foarte simplu: un adult nu are nevoie de proptele nici ca să gîndească, nici ca să făptuiască. E un ins de sine stătător, autonom. E un ins singur, un ins care nu suferă însă de singurătate. Să devii adult e o încercare primejdioasă, mulţi pier pe drumul ăsta, pier de epuizare, ca nişte păstrăvi care urcă rîul; mulţi se tem atît de tare, încît nici măcar nu încearcă vreodată să devină adulţi. A fi adult e o stare de graţie. Înseamnă a nu mai cunoaşte singurătatea."
Ion Vianu, Caietele lui Ozias
(fragment preluat din articolul Dependenţă şi autonomie)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea