29 iun. 2011

... una peste alta,
să facem ca în permanenţă grădina să fie înflorită!...



mă uit la plăntuţele mele: unele abia au boboci, altora li s-au trecut florile, iar altele încă nici nu se gândesc la înflorit,

dar când mă uit din camera mea la ele (viziune de ansamblu!), le văd proaspete, frumoase, înflorite! Grădina, în ansamblul ei, e înflorită!



... şi mai ales când suntem apăsaţi de vreo greşeală, să nu ne depărtăm de Domnul! să alergăm la El şi să-i cerem ajutor! ... cea mai mare eroare ar fi să rămânem doar cu noi înşine, în deznădejde şi depărtare! nu! să fim totdeauna cu faţa întoarsă la El, cu grumazul lipit de al Lui!...



zi frumuşică şi înflorită,

dragii mei!

3 comentarii:

  1. ce frumos spui,tu surioara!

    RăspundețiȘtergere
  2. pana si virgulele (mele) isi ratacesc locul,emotionate!


    Mi-a placut cum ai spus despre viata ta,ca un fruct bine copt,de tine ales!

    RăspundețiȘtergere