când mergem în rugăciune, cred că mergem cu toată rețeaua de relații care trec prin noi. asta mi se pare așa tainic! căci, atunci când suntem în rugăciune, mergem la Întâlnire cu toți ai noștri, cunoscuți și necunoscuți, dragi ori indiferenți, care s-au intersectat cu noi. îi purtăm, nu mai putem fi indiferenți. ei sunt în aura noastră, în carnea noastră, în transparența ori opacitatea inimii noastre... rugăciunea e un loc de întâlnire, de viu... ce tainic îmi pare!...