proverbe și zicători

Cerul curat de trăsnet nu se teme.

Răsare soarele în toată ziua, dar nu se şi vede întotdeauna.

În pământul negru se face pâinea albă.

Pământului bun, puţină apă îi trebuie.

Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe.

Lacrimile moaie de multe ori şi pietrele.

Unde nu te doare, nu te legi.

Când se rupe o verigă, tot lanţul se desface.

Greşeala unei clipe strică bucuria zilelor de apoi.

Cu vremea, toate se fac bine.

Cu vreme şi cu răbdare, şi frunza de dud se face mătase.

Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.

După vreme rea, şi senin.

Cine are vreme să n-o piarză.

O zi de primăvară hrăneşte un an.

Zicând numai “miere”, gura nu se face dulce.

Revărsatul zorilor nu ţine toată ziua.

Şi cea mai frumoasă dimineaţă are seară întunecată.

Nu-i toată ziua duminică.

Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.

Între doi munţi este o vale.

Vântul aprinde focul şi tot el îl stinge.

Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.

Sub copacul frumos, mulţi se adăpostesc.

Orice lemn îşi are viermele său.

Când rădăcina se usucă, ramura verde pe copac nu se mai urcă.

Cine leapădă floarea, nu simte mirosul ei.

Floarea cea mai frumoasă, dacă nu e căutată, se sălbăticeşte.

Fructul, dacă se desprinde de pe pom, înapoi nu se mai întoarce.

(din “Dicţionar de proverbe şi zicători româneşti” – Editura Litera Internaţional, 2001)