Mai nou, sunt fascinată de UȘI! Nu știu cum, pe negândite, s-a deschis ceva ca un ochi proaspăt... Sunt uimită! cum fac ele TRECEREA într-un NOU spațiu, cu care ai șansa să te împrietenești, să fii empatic, să îl cunoști. Și mai e ceva:::::::::::::::::Faptul că ele îți permit să treci, te acceptă...
*
O poveste mi-a urmărit copilăria - și viața, aș zice, peste ani: Uriașul Periferigerilerimini, de Charles Perrault. Simt că mă asemăn mult cu Suzette, foarte, foarte mult...
Îmi place să îmblânzesc uriași...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu