yoga este Ascultare

am descoperit zilele trecute în calculator un fişier de demult! pe vremea aceea mergeam la sală şi mă uimeam de multe lucruri pe care le auzeam de la Mario şi pe care le simţeam în trupul şi sufletul meu... în picioare, culcat, în picioare, culcat... aceste mişcări de început ale fiinţei mă umpleau de o bucurie de nedescris! cele mai simple mişcări mă săturau în adânc pe mine, cea- flămândă! cum se putea aşa ceva? trăiam acele mişcări ca un copil bucuros la nesfârşit de joaca în praf!... am trăit multe experienţe în sala cu oglinzi şi spaliere şi tot acolo s-a deschis ceva în mine, prin care am privit mult mai intens lumea... cu drag... pentru toate astea, mulţumesc Mario! şi îmi mulţumesc şi mie- cea-care-a-continuat...

iată ce am găsit în acel fişier de demult:

Rãdãcina vedicã a yogãi: din vid – a şti – Vedele / vreau <> cât vreau sã ştiu despre mine?
Yoga este o darshana: din drish – a vedea; vedere clarã, oglindã.

Definiţii ale yogãi:
1. a uni, a reuni
2. a face sã conveargã toate mişcãrile spiritului
3. a atinge un punct care nu a fost încã atins, ca tendinţã şi modalitate de a realiza acest lucru
4. a acţiona pe deplin conştient şi cu o atenţie totalã = a fi prezent = aici, acum, aşa
N.B. Yoga încearcã sã creeze condiţiile prin care sã fim prezenţi în fiecare acţiune şi în fiecare clipã.
Yoga constã în a trece de la a crede cã sunt atent la a fi atent.
5. abandonul în Domnul.
Abandonul în El ne deschide inima şi fiinţa la chemarea şi înţelegerea Lui. Prezenţa Lui este permanentă, noi trebuie să ne deschidem (abandonul), să ne lăsăm în suzeranitatea Lui, să-I ascultam mesajul, să-I acceptăm ajutorul, şi printre altele acestea se numără A FACE TOTUL CÂT MAI BINE. Dincolo de dorinţa de a-I da stări şi acţiuni de tot mai bună calitate, însuşi actul îmbunătăţirii este act de devoţiune şi trezire a noastră.

Suntem cu adevãrat în yoga atunci când vrem sã fim mai fericiţi şi gãsim şi mijlocul de a reuşi acest lucru.

Yoga este Ascultare.

…---…---…---…---…---…---…

Existenţa atâtor definiţii impune o nevoie de orientare şi de direcţionare a practicii – reprezentate de observarea permanentã a fiecãrui pas şi a fiecãrei acţiuni pentru a afla încotro şi cum sã facem pasul urmãtor.
N.B. Faptul cã prin practicã ajungem sã-l înţelegem mai bine pe Dumnezeu sau ne simţim puţin mai bine în viaţã este o chestiune pur personalã.
Din acelaşi motiv, modul în care încep yoga depinde de interesul meu personal.
Cu orice aş începe, aceasta mã va conduce sã descopãr integralitatea fiinţei mele.

Concluzie
Yoga se începe
- de acolo unde mã gãsesc
- în starea în care sunt
şi ce trebuie sã se întâmple se va întâmpla.
Putem începe de oriunde, pentru cã suntem fiinţe complete şi tocmai pentru aceasta trebuie ca prin practica corectã sã descoperim şi sã luãm în considerare toate aspectele fiinţei noastre.

....................................................................................
Vidya = a şti corect
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Avidya = a nu şti corect (ignoranţa)
spune: atenţie ! existã vidya !
(necunoaşterea ce te îndeamnã la cunoaştere)
....................................................................................

AVIDYA
♪ Ontologic,
Avidya reprezintã ruptura şi spaţiul iluzorii dintre eu şi mine sau dintre mine şi sine. El conţine însã dovada existenţei cunoaşterii corecte şi reprezintã chiar motorul întoarcerii la cunoaşterea corectã. El genereazã necesitatea conştientizãrii dimensiunii iluzorii a acestei rupturi. Altfel spus, avidya genereazã yoga şi nevoia de yoga.

♪ Am ajuns la definiţia ontologicã a yogãi:
Yoga este conştientizarea dimensiunii iluzorii a spaţiului ignoranţei, dar şi a adevãrului ascuns în el.

♪ Faptic,
Avidya este o acumulare de acţiuni. Este apogeul nenumãratelor acţiuni inconştiente pe care le-am repetat mecanic, aproape orbeşte, ani şi ani de-a rândul. Am devenit într-atât de condiţionaţi, încât acceptãm acţiunile de ieri ca norme (şabloane, judecãţi, grile) pentru acţiunile de azi.

Cei 4 ,,cavaleri” ai avidyei:
1. asimita – problema lui EU
2. raga – dorinţã şi ataşament
3. dvesha – problema detestãrii
4. abhinivesha – ceea ce genereazã şi împrãştie frica – stare, fenomen.

VIDYA
Diferenţa dintre avidya şi vidya este cã în prima credem cã ştim (cã avem dreptate), pe când în a doua ştim cã ştim (cã avem dreptate).
,, Când ştim cã avem dreptate (cã suntem în Adevãr), existã în noi un sentiment profund de linişte fãrã tensiuni, fãrã perturbare sau excitare (când te ambalezi).”
,, Când comprehensiunea este clarã, resimţim ceva cu adevãrat senin în adâncul fiinţei noastre.”

Pentru yoga,
Orice experienţã este realã şi aparţine realitãţii integrale (tot ce vedem, auzim, simţim, resimţim, experimentãm, inclusiv fanteziile şi iluziile, visele şi imaginaţia – toate sunt reale).
SAT-VADA: tot ce experimentez existã.

Toatã aceastã realitate complexã este într-o permanentã mişcare – cum am simţit ieri nu vom mai simţi azi – şi preschimbare – cum simţim azi nu vom mai simţi la fel mâine.
PARINAM-VADA: ştiinţa necontenitei mişcãri.

¤
unde e sala care apare în această poveste aflaţi de aici

terapia cu apă

iată ce am găsit printre fişiere mai vechi! Terapia cu apă, explicată pas cu pas de Mario! (îi mulţumesc pentru acest material lui Bogdan!)
~
Este o tehnică străveche, păstrată secretă timp de secole de maeştrii chinezi de Wu-Shu Kung Fu. Este şi astăzi folosită în Hong-Kong şi în arealul indochinez, verificată de unul din cele mai importante institute de studiu de recuperare a tehnicilor tradiţionale, cel din Kyoto.

Practica aceasta a demonstrat, în afara valenţelor pentru care este atât de respectată de maeştrii artelor marţiale, o serie de efecte energetice şi fiziologice excepţionale, de la cele profilactice şi terapeutice până la cele geriatrice.
Un capitol extrem de important este cel legat de efectele sale în cele mai diferite forme de cancer, inclusiv limfatic, precum şi în combaterea efectelor secundare ale medicamentelor şi radioterapiei.

Tehnica în sine:
În esenţa, constă în a bea într-o perioadă de aprox. 25 de minute din momentul în care îţi dai seama că te-ai trezit (foarte important acest detaliu: 25 de minute din momentul trezirii!), a unei cantităţi de apă, de la un minim de 750-800 grame, la 1 litru şi jumătate. Cantităţile care depăşesc această valoare se individualizează şi se calculează în funcţie de greutatea corporală a practicianului, necesitând colaborarea cu specialistul în domeniu. Apa este plată, preferabil de la robinet, fiartă de cu seara şi lăsată să se răcească la temperatura camerei. Nu se admit!: apa minerală gazoasă, apa distilată, ceaiul negru sau verde, infuziile şi decocturile de plante. Apă simplă şi atât. Cantitatea amintită se bea fracţionat, cu pauze de câteva minute, egale sau nu, în cantităţi egale sau nu. Poţi bea după un minut sau trei, poţi bea un pahar urmat de un păhărel, iar apoi de o cană mai mare... şi tot aşa, până la consumarea întregii cantităţi.

NB: Atenţie!, aici este singura nu atât contraindicaţie, cât grijă: la cei cu hipertensiune, afecţiuni cardiace şi arteroscleroza, supravegherea medicală este indispensabilă, inclusiv observarea tensiunii arteriale.

În aceste 25 de minute, în paralel, nu se consumă absolut nimic altceva, cafea, sucuri fie ele şi naturale, proaspăt stoarse (la micul dejun de după, nici o problemă, tot aşa cum în cursul zilei puteţi bea apă câtă vreţi, supă etc.). Dar nu acum! Şi nu se fumează!! Ne reluăm apoi ritmul obişnuit al zilei (chiar că merită să te scoli cu 20-25 de minute mai devreme!).

Atenţie la micţiune - să nu vă prindă pe drum! În primele 2-3 zile se urinează într-o veselie şi dezordonat. Apoi fluxul se regularizează la 2 mari micţiuni, eventual o a treia mai mică. Lege - orice, numai să nu vă ţineţi ! Să nu vă abţineţi - când simţiţi nevoia, satifaceţi-o imediat!Aranjaţi-vă programul şi drumurile în aşa fel încât să fiţi lângă toaletă. Reţinerea este total contraindicată din multe motive!

Durata - în aria ei de baştina, vechii luptători o practicau, nu stiu dacă şi cu plăcere, dar cu respect şi fără să crâcnească, TOATĂ VIAŢA! Aici, la noi, un minim-minimorum de 3 săptămâni ZI DE ZI, fără întreruperi (totuşi o eventuală zi pierdută nu e un motiv dat lenei noastre să ne oprim din practică!!), e un inceput bun. Mai ales că primul efect care apare încă din primele 4-5 zile este dispariţia constipaţiei! Şi asta la aprox. 97 % (!) dintre cei care sufereau de constipaţii, care au băut corect apa matinală. 2-3 luni, de 2-3 ori pe an, e deja ceva. Iar practica, îndeplinită cu speranţa unei vindecări, nu se opreşte MAI ALES când speranţa s-a realizat. Continuă! Este exact ce ai nevoie pentru ca boala să se convingă, împreună cu organismul, că nu mai e nevoie de ea ca să te tragă de mânecă. Beţi sănătoşi!

Mario Sorin Vasilescu

soluţii de deblocare în viaţa de fiecare zi

*exerciţiile de mai jos sunt extrase de pe una din fişele de prezentare a Grupului Naţional de Studiu şi Practică Yoga pentru Salonul Harmony Wellness Fair, care va avea loc în perioada 9-11 mai a.c. la Romexpo - pentru mai multe informaţii vizitaţi http://www.gnspy.org/ *

Motto: "ÎN ORICE PROBLEMĂ, NU PROBLEMA ESTE PROBLEMA,
CI ATITUDINEA NOASTRĂ FAŢĂ DE PROBLEMĂ!"

1. TEHNICA LUI -IND
Exerciţiu de Tsim-Tsounn, meditaţia tradiţională ebraică:
Plecând de la silogismul
„Dumnezeu este (şi) un verb,
Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu,
deci
Omul este şi el un verb",
exerciţiul constă în adăugarea mentală, în scris şi – în rostire solitară - de câte ori doriţi să ieşiţi dintr-un blocaj de orice fel, a sufixului gerundiv « -IND » la propriul prenume: de ex. «Adrianaind, Adrianaind, Adrianaind... ». Este echivalentul unei mantra şi are o capacitate deosebită de deblocare, de vindecare şi de stimulare a evoluţiei. Eficienţa exerciţiului sporeşte o dată cu continuitatea practicii.
NB – exerciţiul nu aduce nici o atingere tainei botezului, ci valorifică energiile secrete ale numelui, de unde şi eficienţa sa uneori incredibilă.

2. LA 180 DE GRADE... Pe scaun sau în picioare, reflectând la problema care vă frământă sau vă închide - vă răsuciţi pur şi simplu la 180 de grade şi constataţi. Cum vi se pare acum problema?

3. CEALALTA MÂNĂ. Descrieţi problema scriind cu mâna dreaptă, apoi o rescrieţi cu mâna stângă (cu aceea cu care nu scrieţi de obicei). Cum apare acum problema?!

4. ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI... Puneţi întrebările cu mâna dreaptă şi răspundeţi cu mâna stângă.

5. BILETUL «MAGIC»… Pregătiţi 10 bileţele goale şi le amestecaţi bine; puneţi întrebarea cu mâna dreaptă, alegeţi unul din bileţelele goale şi vedeţi ce soluţie e scrisă pe el! soluţia apare... dacă scrieţi ce vă vine şi cum vă vine cu stânga pe respectivul bileţel gol.

6. PLIMBÂNDU-VĂ... Scrieţi sau doar vă gândiţi la problemă, dar vă schimbaţi locul din casă... când în birou, în sufragerie, dormitor, bucătărie, baie... pe un scaun, pe altul, pe canapea, culcat... Cum vi se schimbă optica în fiecare nou loc sau poziţie?

7. MARELE CERC... Foaia cu descrierea problemei sau a stării, ori un obiect care să o simbolizeze, se pune în mijlocul mesei înconjurate de minimum 4 scaune (sau direct pe jos). Vă aşezaţi pe rând pe fiecare scaun, în sens invers acelor de ceasornic, rămânând pe fiecare cât să puteţi privi starea/problema în linişte. La sfârşit ne ridicăm, ne depărtăm cât să putem vedea masa şi toate scaunele odată şi revedem toate ipostazele descoperite şi le acceptăm. Lăsăm să se decanteze concluzia.

8. DIN INIMA PROBLEMEI... Puneţi un număr intuitiv de scaune în cerc în jurul unui alt scaun central, pe care vă veţi aşeza dvs. impregnat de problemă, dar liber de orice dorinţă forţată de a afla rezolvarea. Priviţi pe rând din centru spre fiecare din direcţiile-soluţii oferite de scaune. Observaţi care e cea mai bună sau măcar mai utilă în momentul respectiv şi în contextul dat.

9. PE HÂRTIE... Exerciţiile 7 şi 8 se pot face şi pe hârtie, cu aceeaşi eficienţă.
a) Pentru exerciţiul 7: desenaţi un cerc de cca. 20-25 cm, iar în centrul său un « p » sau un desen intuitiv reprezentând problema care vă frământă, starea din care vreţi sa ieşiţi etc. Vă plimbaţi pe circumferinţă cu arătătorul mâinii drepte până găsiţi punctul în care vă simţiţi total blocat, apoi mergeţi exact la 180 grade si atingeţi noul punct cu indexul stâng. Trăiţi tot ce simţiţi acolo.
Apoi, puneţi simultan indexul drept pe punctul de blocaj şi pe cel stâng pe opusul lui. Trăiţi tot ce simţiţi, fără să vă gândiţi la problemă, ea oricum e acolo. În fine, inversaţi şi puneţi invers cele 2 arătătoare simultan pe punctele ştiute. Trăiţi tot ce simţiţi.
VARIANTĂ: Căutaţi să vă daţi seama care e degetul cel mai sensibil de la fiecare mână, prin care simţiţi vie problema şi pe dvs. viu trăind-o! (acest lucru este valabil pentru întreg exerciţiul 9 cu toate variantele sale şi este prin el însuşi un exerciţiu excepţional de acord cu sine şi cu viaţa). Cu degetele cele mai deschise ale fiecărei mâini, vă plimbaţi simultan lin pe circumferinţa cercului până găsiţi starea de echilibru, completitudine şi armonie dintre diferitele aspecte ale problemei şi dintre dvs. şi problemă. Pe drum, vă opriţi oriunde simţiţi ceva, oricât de vag sau de precis.
Este extrem de important să vă impregnaţi astfel de toate aspectele problemei, dar mai ales de trăirile dvs., de modul în care o vedeţi, percepeţi şi îndeosebi de cum vă manifestaţi dvs. în relaţie cu ea, de cum vă percepeţi dvs. prin problema respectivă. Pentru că, nu uitaţi!, “Problema unei probleme este atitudinea ta."
ALTĂ VARIANTĂ – Şi aici desenaţi un cerc asemănător cu cel descris mai sus. Ştiţi că problema dvs. e în mijlocul cercului. Cu degetul sensibil de la dreapta parcurgeţi circumferinţa cercului din aproape în aproape, descoperind astfel toate viziunile lumii dvs. interioare asupra problemei (consiliul infrapersonalităţilor, arhetipurile etc.). Acelaşi lucru cu mâna stângă, apoi vă ridicaţi în picioare şi reuniţi palmele privind desenul în ansamblul său. Trăiţi senzaţiile...

b) Pentru exerciţiul 8: Desenaţi cercul. Problema e în centru. Cu degetul sensibil de la dreapta plecaţi din centru spre a traversa cercul şi a ieşi la suprafaţă. Mergeţi încet spre margine, tatonând pe unde puteţi trece şi unde apar blocaje interioare sau exterioare. Conştientizaţi orice gând, amintire, imagine care vă traversează. De câte ori apar dificultăţi, suprapuneţi degetul sensibil de la stânga. Aşteptaţi să dispară starea de blocaj şi continuaţi până ajungeţi la circumferinţa cercului.
VARIANTĂ: Puteţi pleca de la început cu ambele degete sensibile (de la mâinile dreaptă şi stângă) suprapuse şi de la centru ajungeţi pe o rază la marginea cercului fără nici un ocoliş sau zig-zag ca în varianta precedentă. Repetăm pe cât mai multe raze şi revenim în final pe acel traseu care ne-a dat cea mai mare satisfacţie.

Atenţie: Toate aceste tehnici acţionează prin mecanismele profunde ale fiinţei şi, practic, soluţia poate apărea în orice chip, pe loc sau când nici nu te aştepţi. Transformarea interioară este cea care are însă cel mai mult de câştigat, căci noi suntem problema de rezolvat în orice problemă. Se practică deci fără nici o preconcepţie, se practică pur şi simplu.

Sigur, există şi multe alte exerciţii şi variante, unele directe şi radicale. Dar ele cer o învăţare în prezenţa profesorului, pe viu. În lipsa acestei posibilităţi, există aici un buchet valoros care nu aşteaptă decât sa fie pus în practică. Succes.

¤ primul exerciţiu e preferatul meu! mi se pare de o frumuseţe aparte! ¤

pielea pleoapelor

e ultima săptămână de mers la sală, se ia vacanţă! au fost nişte lucruri care mi-au mult-plăcut, deosebit de poetice pentru mine, ca de exemplu relaxarea pielii pleoapelor!

citez cuvânt cu cuvânt pct. 5 din ce ne-a zis Mario ieri:
Pt. a menţine starea de DIN, de expandare şi expansiune DIN, mă folosesc de percepţia pielii şi a spaţiului de sub ea, de expiraţie, de relaxarea permanentă a pielii de pe ceafă, a tâmplelor, ochilor, conductului auditiv, mergând până la privirea periferică, cu relaxarea pleoapelor...

relaxarea asta a pleoapelor, pe cât pare de drăgălaşă, pe atât de dătătoare de nervi mi-a fost la ochiul stâng, de câteva luni bune. adică: am constatat în partea stângă a feţei, în special înspre ochi, o stare de tensiune pe care nu o puteam relaxa în adânc nicicum. când voiam să adorm şi totul părea că alunecă înspre somn, ei bine nu, ochiul stâng stătea băţ, parcă pielea mi se strângea ca la reclamele alea cu celulita! dar şi o parte din pielea capului. mai recurgeam la ajutorul palmei, masând în profunzime... voiam să fie neted ochiul, să fie curat, blând, în jurul lui să se adune lumina... spunea el ceva! acum mi se pare că denota o strângere, o fugă, muşchiul se contracta ca să ia o oarecare distanţă. nu direct, nu! să interpună ceva! dacă ochiul nu se putea retrage în interiorul orbitei, fizic, şi dacă nu putea privi (şi primi!) cu bunăvoinţă darurile zilei, atunci s-a găsit soluţia...

strângeri peste strângeri, Mo. de inimă, de ochi, de coloană. re-strângeri. la lumea ta mică, când ai gonit lumea largă departe...

hai, îndrăzneşte, primeşte!... uneori uşiţa se deschide cu o simplă bătaie de pleoape...

important!

ce voiam să-ţi spun mai de demult: două exerciţii pe care le-am auzit de la Mario pe vremea când eram mai zglobie şi mai ajungeam şi pe la sală ori la Dalles
1. înainte de culcare,
~ dăruieşte un gând bun oamenilor care s-au stins din viaţă în ziua respectivă
~ urează bun venit pruncilor care s-au născut în acea zi
~ trimite un gând de mers-împreună pentru toţi ceilalţi semeni, care ne continuăm vieţile între noapte şi zi

2. gândeşte-te la persoanele care poartă acelaşi prenume ca tine: trimite-le un gând bun, un salut! te conectezi la o familie nevăzută, cu care ai ceva în comun! un câmp informaţional foarte bogat şi nu numai!

Doamne-ajută!