"A venit ziua când a trebuit să fac faţă descurajării totale, însă am continuat să-mi amintesc ce-mi spusese pastorul: "Există un Dumnezeu - un Dumnezeu care poartă de grijă. Acest Dumnezeu poate face lucruri mari pentru tine".
"Doamne, tu trebuie să mă ajuţi!", am spus. "Nu ştiu nici măcar dacă mă rog cum trebuie, dar ştiu că am nevoie de ajutorul Tău!"
Deşi nimic nu s-a schimbat în mod drastic, am ştiut că Dumnezeu m-a auzit - era o siguranţă interioară că Dumnezeu este cu mine şi mă va ajuta.
Într-o zi am spus:
"Doamne, dacă ai făcut o lume întreagă din nimic, Tu poţi să iei situaţia mea şi s-o rezolvi - de dragul băieţilor mei. Nu-mi pasă aşa mult de mine, dar băieţii mei au nevoie de ajutor. Ei merită o şansă".
De atunci înainte, Dumnezeu a făcut lucruri extraordinare în viaţa mea.
Mă rugam pentru călăuzire, şi după aceea ştiam ce să fac - nu era atât de mult o voce, cât o siguranţă, un simţământ a ceea ce să spun sau să fac. În fiecare zi, mereu şi mereu, m-am rugat ca Dumnezeu
să mă ajute să spun şi să fac lucrurile potrivite, ca să-i încurajez pe fiii mei, nu să-i descurajez."
Tot pe atunci am auzit o reclamă la televizor sau la radio, care spunea: "Tu fă ce poţi mai bine, noi facem restul!". Aceasta se potrivea cu modul în care simţeam eu că lucrează Dumnezeu. Aveam de gând să fac pentru Dumnezeu tot ce pot mai bine, şi apoi era rândul Lui să facă restul.
Mă întreb de câte m-am rugat în următorii 12 ani:
"Doamne, Tu chiar trebuie să intervii pentru mine, sunt un ulcior gol lângă o fântână plină. Tu trebuie să mă umpli. Tu trebuie să mă înveţi!". În anii aceia am învăţat să mă încred cu adevărat în Dumnezeu şi am devenit prieteni şi asociaţi. "
/din cartea
Gândeşte cutezător, de
Ben Carson, Casa de Editură Viaţă şi Sănătate/
Cine este
dr. Ben Carson
