dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (15)

(foto de aici)

acest al 15-lea Dialog duhovnicesc este un dar de Crăciun al Părintelui pentru noi!

mulţumim, Părinte!

Nicoleta:

- Ce mai faceţi?

Părintele:

- B i n e.

Nicoleta:

- Mă bucură spaţiile dintre litere!

Părintele:

- Da, spaţiile goale sunt la fel de importante ca şi sincopele în muzică. De pildă, în belcanto, pe lângă pauza de respiraţie există şi aşa-zisa pauză de expresivitate. Atunci când vrei să subliniezi un moment, o nuanţă, te opreşti, iar pauza se încarcă de o aşteptare şi concentrare încordată (cu sufletul la gură), atenţia fiind maximizată. Spaţiile dintre literele "binelui" meu sunt pline de emoţie şi de bucurie (nu sunt deloc goale, aşa cum s-ar putea crede în mod eronat). Ele pun greutate pe fiecare literă a acestei mărturisiri. Ţi-am răspuns la întrebare, aşa, ca unul care este conştient şi responsabil de acest bine, fapt care mă îndeamnă să fiu de-a pururi recunoscător şi mulţumitor lui Dumnezeu, Izvorul acestui b i n e. Pauzele dintre literele scrise sunt o invitaţie la tihnă. Lucrurile cu adevărat bune şi frumoase nu se fac în grabă. La fel şi mărturisirea acestui bine, la fel şi recunoştinţa pentru el, la fel, încă, şi contemplarea lui.

Nu, viaţa nu este un fast-food şi nici o plimbare cu maşinuţa electrică în parcul de distracţii, unde cu fisa de plastic nu poţi cumpăra decât 3-4 minute de învârtiri şi viraje rapide, printre alte maşinute la fel de grăbite şi de impacientate...

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (14)

foto: A. Petrosian

Părintele:

- În viaţă, e mult mai important să îţi pui întrebări decât să îţi dai răspunsuri. Statistic vorbind (procentual), întrebările sunt mai sincere decât răspunsurile. Eroarea se strecoară nu când te întrebi, ci când încerci să răzpunzi. Suntem atât de grăbiţi în a da răspunsuri, încât nici nu mai avem răbdarea de a pune întrebări acestor răspunsuri. Nichita Stănescu, dând cea mai frumoasă definiţie muzicii, a spus : "muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare". Dar cine are bunul-simţ estetic şi filosofic al lui Nichita ca să poată să răspundă la neîntrebări? Omul credincios Îi pune întrebări lui Dumnezeu cu speranţa şi credinţa că numai El este Cel care poate da răspunsuri adevărate. Dacă acceptăm că suntem fiii Aceluiaşi Părinte Ceresc, atunci să şi credem că suntem întrebările Aceluiaşi Tainic Răspuns.

Mulţumesc, Părinte!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (13)

Sf. Francisc de Assisi

Părintele:

- Lumea este frumoasă tocmai pentru că Dumnezeu a creat-o în diversitate, adică fiecare fiinţă sau lucru cu personalitatea lui, cu specificul lui, cu felul său de a fi, totul ca într-un caleidoscop al imaginilor irepetabile. El nu a făcut florile câmpului, păsările cerului sau peştii adâncului de ape la fel, ci în forme şi culori diferite, totul spre bucuria privirii noastre. Unitatea în diversitate a stat la început, până la păcatul adamic, într-o armonie simfonică, fiecare lucru sau fiinţă aflându-se în deplin acord cu tot ceea ce îl înconjura. Marele între prooroci Isaia, supranumit şi "Evanghelistul Vechiului Testament", are în descoperirea sa profetică, binecuvântată de Duhul Sfânt, această pace a coexistenţei fraterne: "6. Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul, şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte; 7. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica, şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie; 8. Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde mâna; 9. Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape!"

Sub semnul împăcării şi al îngăduinţei trebuie să fie şi viaţa noastră, cu toate câte le poartă în ea, şi pentru toate să-I mulţumim pururea lui Dumnezeu.

Mulţumesc, Părinte!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (12)

bisericuţa din Rasa

Părintele:
- Biserica e a tuturor, a triştilor şi a bucuroşilor, a păcătoşilor şi a sfinţilor, a frumoşilor şi a urâţilor, a celor buni şi a celor răi, a celor bolnavi şi a celor sănătoşi. Biserica îi găzduieşte pe toţi, fără să aleagă, fără să refuze, fiecare om având aici locul său. Biserica este locul unde se odihnesc aripile obosite, spre a putea zbura mai departe.

Mulţumesc!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (11)

Părintele:

- Bucuria se comunică. Ea este desăvârşita hrană a sufletelor noastre. Ce bine e să stăm în comuniune de dragoste curată la aceeaşi masă a bucuriei. Dumnezeiesc şi binecuvântat ospăţ. Ce bine este atunci când bucuria unuia devine şi bucuria celorlalţi. Ce bine este să fim vasele comunicante ale bucuriei curate. Harul Duhului Sfânt se varsă acolo unde găseşte vasul curat. Singura noastră grijă este aceea ca vasul să fie mereu curat. Doamne ajută-ne!

Mulţumesc!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (10)

foto: Ferdinando Scianna

Eu:
- Oare ce face ca un lucru viu să fie viu?...

Părintele:
- ...Viaţa...

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (9)

Părintele:

- Iată că hârtia poate fi frumoasă şi îndoită, nu numai scrisă, desenată sau colorată. În origami, a îndoi nu este echivalentul lui a strâmba. Aici cutele nu sunt făcute să ascundă, ci să descopere, să reveleze. Ce anume? ne-am putea întreba. Fără îndoială, frumuseţea sufletului omenesc sub pliurile căruia Dumnezeu a pus mulţime de daruri care aşteaptă să fie descoperite de noi înşine. Despăturiţi-vă sufletele şi veţi vedea cât de darnic a fost Dumnezeu cu voi!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (8)

Părintele:

- Peiorativul de la păun, căci iată şi înfrumuseţarea poate fi autentică sau falsă (aşa cum se spune la Sfânta Scriptură, că şi diavolul se poate preschimba în înger de lumină, aşa cum vedem la 2 Corinteni 11,14), este cuvântul împăunare. Se pare că cei care îşi pun pene de păun pot lăsa impresia că sunt la fel de frumoşi ca şi păunii, dar, în mod cert, aceştia nu vor putea zbura niciodată. Legat de păuni, am o singură remarcă. Nu cred că există institut de cercetări pentru industria lacurilor şi vopselelor care să aibă pretenţia că a realizat o culoare mai frumoasă decât cea cu care Dumnezeu a împodobit gâtul păunului,vrând parcă prin această irepetabilă şi inegalabilă frumuseţe să ne vorbească despre frumosul Lui...

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (7)

pod de sticlă peste Marele Canion

am primit pe mail şi m-am bucurat!

Părintele:
- Uneori şi un fir dintr-o pânză de păianjen poate deveni un pod. Cu toate acestea, nu podurile materiale sunt cele mai eficiente sau spectaculoase, ci cele spirituale, podurile de gând, de sentimente, de rugăciune, de dor...

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (6)

Părintele:

- Orice pod este o înfrângere a izolării, a necomunicării, a singurătăţii. Fiecare cuvânt scris, rostit sau abia şoptit este un pod durat între oamenii care au nevoie de oameni, care vor să se împărtăşească unii de alţii, care au nevoie unii de alţii. Cred în ideea de pod. El uneşte ceea ce nu trebuie să rămână despărţit prin ignoranţă, prin ură, prin aroganţă, prin neiubire...

Mulţumesc!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (5)

Părintele:

- ... e bine ca fraţii să trăiască împreună. Orice risipire este un exil, iar exilările sunt dureroase. Adevărata bucurie se trăieşte doar împreună...

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (4)

primesc pe mail de la un prieten o desfăşurare de imagini ale Pământului văzut de sus... le trimit mai departe

ascult...

Părintele:
- Da, de sus toate se văd altfel. Şi Dumnezeul nostru cel de sus ne vede altfel, şi sfinţii - fraţii noştri mai mari, cei care au terminat alergarea în arenă şi acum s-au urcat în tribună şi ne privesc, ei care au biruit respectând regulie "jocului" şi s-au încununat cu cununi de biruinţă -, ne văd altfel, ne văd aşa cum noi înşine nu ne vedem încă, căci această vedere panoramică pe de-o parte şi detaliată pe de alta o vom avea atunci când şi noi, asemenea lor, ne vom fi săvârşit călătoria. De sus toate se văd altfel...

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (3)

Părintele:

- Frumosul stă în ochiul care îl priveşte. Dacă frumosul din tine nu există, atunci tu nu vei vedea nimic frumos. Frumosul exterior este arcuşul, iar cel interior însăşi vioara. Calitatea ei va da şi calitatea sunetului. Cu Dumnezeul din mine îl voi cunoaşte pe Dumnezeul din ceruri. Pentru că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui, pe El îl avem în noi. În Dumnezeul din noi se oglindeşte Dumnezeul din ceruri. Noi trebuie să avem o singură grijă: să nu lăsăm să se opacizeze(să se mătuiască) această oglindă a sufletului nostru...

Mulţumesc!

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (2)

Eu:
- Ce plouă! Îmi place!

Părintele:

- Şi eu iubesc ploaia, după atâta arşiţă pustiitoare. M-am gândit odată că ploaia ar trebui să cadă invers, dinspre pământ spre cer. De ce să fie ea lacrimile cerului pentru noi şi nu lacrimile noastre plânse pentru păcatele săvârşite?Dar cred că, aşa cum e, e firesc. Cel care iubeşte mai tare, acela plânge mai mult. Cerul iubeşte mai mult decât pământul. Ce ştim noi despre dragostea lui Dumnezeu?

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (1)

Eu:
- E mică lumea, nu?

Părintele:

- Da, e mică lumea. Dumnezeu are grijă ca ea să fie din când în când mică, să o adune din risipirea ei. Când lumea are nevoie de intimitate, ea se roagă la Dumnezeu pentru aceasta, iar Dumnezeu o face mică...