ce descopar alaturi de orhideea reprezentare simbolica

kohleria Birgitta

... observ că nu mai sunt împrăştiată aşa obsesiv printre particulele norului-mama... ceva din mine gravita în jurul acestei depărtări, niciodată îmbrăţişată îndeajuns... era ceva rămas în aer, ceva nelămurit, dar suficient de puternic încât să mă ţină blocată, fixată...

acum sunt mai mult cu ea,... cu orhiduţa... avem micile noastre clipe de bucurit împreună, mă îndrept spre ea cu acea curiozitate uimită că este,... că sunt... şi mă bucur de această nouă tendinţă ca de o îngheţată delicioasă!

pe mama o simt acum ca pe un merişor pe o creangă a copăcelului meu... înainte, ea era copacul, iar eu aerul din jurul ei...

ea s-a mutat!

o, da. mi se pare minunat inceputul ei din seara asta! un fel de mica furtuna afara, iar ea s-a mutat in alt ghiveci. atat de normal si de transparent! a coborat din turnul expresionist direct in substratul un pic pufos, amestecat cu scoarta! ma simt asa bine! radacina batrana era neagra, mumificata, pe bune. asa ca am taiat-o. au ramas acum doua radacini noi. cu viata frageda...
o, da...

orhideea reprezentare simbolica

i-am văzut lacrimile strânse la baza construcţiei futuriste şi am ştiut că ceva e stătut acolo. apa aceea captivă, fără aerisire, e încapsulată şi pasivă.

azi-noapte mi-a venit gândul că picioarele mă dor mai puţin când urc scările şi senzaţia de epuizare e mai pală pentru că i-am văzut rădăcinile cum urcă! şi rădăcinile ei funcţionează, îşi fac treaba!

simplul fapt CĂ O VĂD (pe ea, pe orhideea mea reprezentare simbolică), că nu e rămasă pe nicăieri în gând, că o pot pipăi e ceva preţios! aşadar ce simţeam risipit NICIUNDE devine palpabil. chiar ofilirea ei e mult mai preţioasă decât ceva abstract, rătăcind în eter... mârţoaga din poveste e aici! nu e o iapă imaginară trupeşă, plină de forţe, e această fragilitate care alege să mi se dezvăluie... asta e realitatea şi nu alta!...

totul e un proces. 

Povestea unui psoriazis istet si incapatanat - Jacques Salome

Cred ca nu ascultati in fiecare zi povestea unui psoriazis smecher, asa ca nu ma pot abtine sa nu v-o spun. Mai intai, stiti ce este un psoriazis?Este o boala a pielii care apare la unii oameni, fara sa se stie cauza. In anumite parti ale corpului, pe faţă, pe gat, pe coate, pe pielea capului, pe genunchi sau in locuri si mai sensibile, apar niste pete rosiatice care apoi se acopera cu mici solzi de piele albicioasa, insotite de mancarimi si iritatii.Era odata un psoriazis foarte abil, care, in loc sa apara, cum e normal, pe fata unui baiat, ca un soi de semn, de sigla, se arata sau se ascundea intr-o alta parte a corpului, mai intima. (...)

Eu cred ca acel psoriazis voia sa se faca auzit, nu voia doar sa fie ingrijit cu alifii, medicamente, granule de tot soiul, ci voia sa vorbeasca de fapt despre ceva foarte vechi, care se intamplase in copilaria acelui tanar. Astfel, prin acele mancarimi, usturimi, arsuri era felul lui de a exprima ceva ce nu fusese spus la timp, ceva ce il macina de foarte mult timp, ca si cum nu ar fi vrut sa fie redus la tacere, atata timp cat nu era inteles. Nu stiu daca voi ati avut vreodata aceasta maladie. E incapatanata ca un catar, va asigur!Tanarul care suferea de psoriazis ar fi vrut mult sa scape de el, prin orice mijloace. Nu mai voia sa traiasca cu el si, daca ar fi putut, l-ar fi ucis fara mila.O lupta fara sfarsit, o lupta pierduta dinainte, pentru ca probabil stiti ca un catar incapatanat este mai putin incapatanat decat un psoriazis!

De fapt, de ce v-am vorbit despre catar? Daca am cunoaste caile subconstientului! Sa vedem cum putem gasi in trecutul unui tanar de 25 de ani un eveniment, o circumstanta, vorbele, atitudinea unui parinte sau a unui profesor care l-au facut sa simta umilire, revolta, furie ingrozitoare. O furie cu atat mai violenta cu cat nu a putut fi exprimata, care a fost imediat cenzurata, sufocata, blocata in corpul plin de teama al unui copil..

Este nevoie sa fii tu insuti perseverent, incapatanat pentru a face aceasta munca de sapaturi arheologice, pentru a incerca sa gasesti sensul pe care il poate avea un psoriazis, mai ales atunci cand e incapatanat precum catarul papei! Iar vorbesc despre catar!

Sa continuam sa ne imaginam ca tanarul va gasi in trecutul său sau in cel al parintilor lui ceea ce a pastrat memoria corpului său. Sa ne imaginam ca isi va aminti unele lucruri pe care a vrut sa le uite mai demult. Ce credeti ca va face apoi?

Poate va gasi un obiect simbolic pentru a reprezenta violenta primita si va face un pachet cu acel obiect, pe care il va restitui. Unii oameni, pentru ca sufera mult, ar vrea sa restituie suferinta acumulata ani de zile, fara sa inteleaga insa ca acea suferinta nu poate fi restituita, deoarece, intr-un fel, noi suntem cei care o cream. Plecand de la violenta primita, ajungem sa producem acea suferinta. Iar pentru a nu mai intretine suferinta, putem restitui acea violenta. O putem restitui celui sau celei care a depus in noi, in corpul nostru, acea violenta pe care noi am pastrat-o, am purtat-o cu noi ani de zile.In cazul acelui fost copil, violenta primita deschisese o rana care "vorbea" astazi prin acel psoriazis, prost plasat sau, dimpotriva, foarte bine plasat pentru a indica exact locul in care fusese depusa acea violenta, cu mult timp in urma, in copilaria acelui tanar.

Toate acestea pot parea putin confuze, dar e suficient sa urmam firul povestii, nu de la un punct de plecare, ci de la un punct de sosire: boala (durerea, suferinta) care este un limbaj al ranii (al starii de rau, al unei disfunctii), care reprezinta locul in care s-a inscris o violenta verbala, fizica, morala, psihologica in copilaria cuiva.Poate acel barbat, inca tanar, isi va putea oferi mijloacele de a regasi acea persoana care i-a produs violenta din copilarie sau mormantul ei, daca acea persoana a murit...

Poate isi va asuma riscul sa vorbeasca despre el, sa se afirme, sa se pozitioneze, sa se defineasca si sa faca restituirea simbolica a violentei pe care a primit-o cu mult timp in urma, in copilaria lui, printr-un obiect simbolic...

Cred ca cel mai dificil este sa indraznesti sa restitui violenta celuilalt, atunci cand acea persoana este cineva apropiat, ceva ce nu a fost spus niciodata, dar care a gasit astazi mijlocul de a se exprima prin acel psoriazis smecher si incapatanat!

(Jacques Salome: "Povesti despre rataciri. Povesti despre sperante", Editura Ascendent)

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

...un bun drenaj al apei este esential... 

am vazut apa inaltandu-se pana aproape de radacinile ei... si m-am temut cu panica multa! apa se scurgea pic, pic, pic... apa aceea care trebuia sa treaca ramanea... trezind frici vechi...

atunci am luat o foarfeca si cu varful ei ascutit am largit orificiul inert.... si s-a format un suvoi mic, voios, care elibera apa captiva...

exista un curs firesc al lucrurilor. orice blocaj in drenaj poate afecta radacinile, iar mai apoi intregul angrenaj...

acum ea se scalda in soarele diminetii... si e bine!...

orhideea reprezentare simbolica

apoi,
intr-o zi,
i-am aratat Orasul!

si mi-am amintit
ca El
Vazatorul!
straluceste
si
iubeste...

orhideea reprezentare simbolică

azi-dimineaţă am simţit nevoia să dau la o parte fragmentul mic de scoarţă ce o acoperea pe jumătate, să o văd. pe ea, pe rădăcina bătrână, lemnificată... am simţit nevoia să îmi trec degetul arătător peste ea, să o mângâi şi să-i mulţumesc...

Jurnalul recunostintei - 52

263... in ultima vreme, am scris Jurnalul recunostintei in gand!

264... vineri am mers la libraria Pauline, draga mea! acolo am intalnit-o pe sora Margherita, o bucurie de om! am vorbit amandoua, apoi m-am oprit fericita ca un copil la raionul cu iconite! am gasit 4 pe care le-am luat acasa: Sf. Nicolae, Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, Sf. Mare Mucenic Mina, Sf. Cuv. Teodora de la Sihla!

am descoperit si cateva noi semne de carte! pe unul dintre ele scrie asa:

"Asemenea unei flori gingase, prietenia este mereu surprinzatoare",

iar pe altul:

"Este frumos sa-ti realizezi propriile vise, dar este si mai frumos sa permiti ca visul pe care Dumnezeu il are cu tine sa se implineasca" - F. Garagnon.

265... tot vineri, am descoperit un magazinas de ceaiuri si ceainarie, Tashi se numeste, care m-a vrajit! mi-a ramas gandul la el, cu siguranta! 

266... cireasa de pe tortul insiropat al we-ului s-a numit Aleth Naquet! am participat in mod minunat la conferinta si workshopul desfasurate sub titlul generos Comunic, deci exist! al acestei doamne dragi! multumesc Centrului AmaneSer, prin Claudia Jimeno si Cati Calin - pentru generozitatea lor luminoasa de-a ma fi invitat la aceste manifestari, precum si revistei Tango!

r e l a t i a trebuie hranita, ingrijita, ca o floricica! uite-asa:

kohleria Ampalang

orhideea reprezentare simbolica

s-a mutat!

curat, pur si simplu!

acum e la fereastra, cumva privind din lateral (pe furis, inca!) AFARA. in stanga ei se afla o micuta kohlerie Sunshine, si ea venita la fereastra azi (fugind de canicula!). mai in stanga, Sunna, kohleria frumoasa cu frunze ample - aripi de porumbel verde in zbor! Sunna are boboci, iar unul se va deschide chiar maine! in spatele ei, un achimenes Orange Delight, suplu si inflorit, cocheteaza cu Sunna! iar in dreapta, la ceva distanta, un ghivecel cu soiuri ciudate de muscate puse la prins face o nota disparata (un pic). pe etajera mai sunt inca multe plantute, dar ea le va cunoaste  incetisor...

aceasta mutare a ei ma duce cu gandul la acea mutare a mea de la 9 ani, cand veneam la o noua scoala!  chipuri noi, prieteni noi, dintre care cea mai draga ramane, ever, Nicu!

(langa orhideea terestra s-a stabilit, dintr-o tara indepartata numita Balcon (!), o eucodonie cu frunze pufosele si nervuri rosietici! sunt cam de aceeasi talie si le sta bine impreuna! altfel decat cu orhiduta Moni, dar minunat!)

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

... ca m-as muta, dar nu am unde, deocamdata!... etajerele suspendate de la fereastra sunt pline cu diverse plantute.

... ca simt nevoia de o schimbare... de locuri noi, de plante noi... as experimenta o fereastra larga si ceva mai multa viata... prietena mea (terestra!) a facut puisori si se foieste si ea! :)

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

1... ca trebuie sa ma bazez pe radacini!...

frunzele doua sunt molesite rau... nu focusa pe ele, nu ramane deshidratata, mica mare MoNi... teaca de argint a radacinii e atat de vie, ai vazut?! priveste TOT, rotund!... nu separat,

ca o dislexica priveste

imaginea

VIETII-copac!

2... vindecarea se face in timp. echilibrul e fragil si nu stii incotro inclina balanta. a trebuit sa accept ca nu stiu nimic! si astfel sa ma spal de punctul meu de vedere imbacsit, pe care il car de 42 de ani! a trebuit sa obosesc de acest punct de vedere, ca sa las orhideea reprezentare simbolica sa ma invete, sa imi arate, sa fie profesorul meu. ma apropii de ea in fiecare zi si o las sa ma ia de mana si de pleoape... asa cum si pe ea o sprijina si o invata prietena ei orhidee terestra... am plans mult de cand am incuviintat sa las viata sa imi disloce bolovanii... am plans dupa mama, dupa mine, dupa viata dintre noi... acum plang mai putin... oare incep sa cresc? :)

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

... uneori trebuie sa te departezi, cu discretie... asta nu inseamna ca nu mai ingrijesti, nu! asta inseamna ca incepi sa ai incredere in fluxurile si refluxurile vietii... pui agheasma in loc sa folosesti pulverizatorul... deja nu mai esti asa prudenta si incepi sa torni, sa reversi. si surprizele nu intarzie sa apara: radacinuta-copila a crescut multicel, iar acum are o teaca argintie, ca de domnisoara. si, in plus, a mai aparut o radacinuta! a treia! ea se indreapta spre adanc, pe cand celelalte doua sunt mai serpoaice, mai de suprafata. aceasta ia drumul sfredelitorului abis, cum a aflat de la surioara orhidee terestra care o insoteste!

apropo de surioara: un fosnet alb si dragalas ca un clinchet mi-a soptit ca surioara  Mo si cu mine vom scrie un jurnal! impreuna! mi se pare asa frumoasa vestea,

incat va fi un punct al Jurnalului recunostintei!

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

… că lucrurile, evenimentele pot fi privite şi din afara lor… să le privim, să le vedem şi... atât! mă uit la ea şi o văd: îi zăresc frunzele stafidite, cele 3, radăcina redută,  apoi cealaltă, fragedă şi plină de sevă… îi văd tija retezată, pe care cândva a stat o floare… şi mai zăresc frunza verde deschis, zgâriată… toate acestea lasă o urmă în mine, un ecou, DAR nu mă mai identific cu ele… luând o oarecare distanţă şi lăsându-mă locuită de o stare interioară de curiozitate (bunăvoinţă + curiozitate), las ca lucrurile să se spună… aşa cum simt ele nevoia… nu le mai forţez şi nici nu mă mai simt prizoniera lor… ca şi cum aceleaşi evenimente trăite, care odată m-au luat pe sus şi eu am fost amestecată cu ele, s-ar rescrie, făcându-mă părtaşă la reaşezarea lor…

orhideea reprezentare simbolica - 6

o rădăcină a ei e bătrână, oarecum rigidizată, şi nu se vede nici măcar în schiţă vreun semn de frăgezime, de înduioşare. ea e cea care a rezistat între surorile ei putrezite. la 180 de grade, se dezvoltă frumos copiluţa rădăcină... creşte uniform, creş-te! la capitolul frunze, 3 sunt mature, stafidite, dar neîngălbenite. au rămas aşa, ca nişte delte secate, care nu îşi mai umplu bazinele. între. între viaţă şi moarte... a... mai există şi un mugure de frunză în mijloc, zgâriat! tot edificiul acesta mă reprezintă simbolic, într-o etapă de bâjbâire, de căutare...

ce ma invata orhideea mea reprezentare simbolica

stiu... au loc niste prefaceri... frunzele vor continua sa se ofileasca, iar radacina noua sa creasca... sunt niste procese care nu depind de mine. ele doar trec prin mine, ma intersecteaza...
imi amintesc dimineata aceea la serviciu. gandacelul-copil era in chiuveta, bantuia bezmetic. l-am gonit usor, dirijandu-l inafara spatiului unde apa avea sa vina in suvoi... eram bucuroasa ca l-am salvat. peste vreo ora, am revenit la chiuveta, cu treaba. si l-am vazut: era inecat intr-o picatura de sapun lichid... facusem tot ce-am putut ca sa fie bine, dar lucrurile iesisera prost... dar oare ce e bine si ce nu? viata uneori isi are cararile ei, si cred ca nu ar trebui sa o iau lucrurile la modul personal, ci asa cum sunt... pesemne ca ar trebui sa fiu un canal mai gol de pareri, mai fara zgura... ca viata sa nu se fereasca din fata mea, din calea mea... ci sa mi se dezvaluie
asa 
cum 
e.

orhideea reprezentare simbolica - 5

ieri mă gândeam cum împunge noua rădăcinuţă a orhideei mele simbolice lumina... cum o pipăie... şovăie?

o viaţă întreagă mi-am cântărit bine gesturile, cuvintele, cenzurând o mare parte dintre ele... pentru că unele lucruri erau prea grele pentru toată lumea, şi atunci erau evitate. dar eu trebuia să le rostesc! doar că nu puteam să le rostogolesc şi să le dau drumul înafară... şi atunci cădeau înăuntru... le păstram în mine, deşi simţeam că le frânam! lucrurile trebuie să circule, să iasă în lume în bucuria împărtăşirii! când sunt frânate şi reţinute, ca şi lacrimile dinlăuntru, ceva se fisurează... multe rădăcinuţe din mine n-au avut curajul să mai întrebe lumea şi să iasă din scorbura lor... ele au rămas suspendate, vigilente şi uscate (sau putrezite), dar în germene ele există!

de aceea rădăcinuţa cea nouă îmi vorbeşte şi iese la întâlnirea cu lumina ca un iepuraş!

Jurnalul recunostintei - 26

177...sunt fericita! i-am zarit noua radacinuta!...

178..."Accepta si necazurile ca pe locuri de intalnire!

Monica mea, fericirea e Domnul si nu ce ni se intampla. Cu El, toate sunt cu rost si duc la pacea si bucuria  de care am tot fugit si fugim prin pacat si uitare

Cu rugaciune si drag

Maica Siluana" 

- fragment din raspunsul pe care mi l-a trimis pe mail Maica Siluana Vlad la Tema nr. 4 a Seminarului duhovnicesc "Sa ne vindecam iertand"... Ii sunt recunoscatoare Maicutei Siluana pentru TOT!!!

orhideea reprezentare simbolica - 4

simt in mine mai multe straturi, dar si o masa amorfa, ca un fel de fundal...

azi praznuim Izvorul Tamaduirii! asadar exista un izvor al tamaduirii, ce bine! el este legat de Maicuta Domnului, cea care pe toti ne primeste si ne izvoraste cu mila sa...

dimineata, am trecut pe la orhiduta mea. o frunza e mai afectata decat celelalte, dar zbarciturile, nervurile brusc ramase fara seva de atunci cand am taiat radacinile putrezite si-au mai revenit! poate ca ridurile sufletesti nu sunt ireversibile! ceva poate circula din nou prin canalele apatice... ceva ca un suflu nou - nou cu totul sa fie! ce inseamna asta? ca vechiul si-a pierdut puterea... dar renuntarea lui la aceasta putere pe care o avea in mine, pe care i-o dadusem, cred ca se face prin ascultare, prin aplecare asupra a ceea ce el imi indica. nu pot da delete si sa am pretentia ca m-am vindecat, m-am tamaduit. nu pot intoarce spatele, ca si cum acel vechi s-ar volatiliza! peste o mare de lacrimi, ani de zile am incercat sa pun pamant nou, si bun, si hranitor, dar nttttz, n-a tinut figura! ce construiam ziua se naruia dupa un timp, si ajungeam in acelasi punct, cu aripile zdrelite. ceva ma tragea inapoi. iar si iar... de cand mi-am ales aceasta reprezentare simbolica, orhideea, o las pe ea sa vorbeasca. tot ce am de facut este sa o ingrijesc si sa fac liniste. loc. pentru ca sa pot primi orice mi-ar spune!... rabdare sa ai, fetito, rabdare...

orhideea reprezentare simbolica - 3

ma uit la ea si imi spun:
este o faptura ciudata, asa suspendata si cu frunzele ofilite cum e... candva a avut o floare, tija retezata depune marturie pentru aceasta. eu stiu ca a avut acea floare, superba, care m-a facut sa o indragesc pe loc... o puritate suspendata, alba si invapaiata... acum a inceput o viata noua, intr-un ghiveci suprarealist. dedesubt, un fel de vulcan de vid, tacut, care ar putea sa-i primeasca lacrimile. dar ea plange superficial, printre pietrele puse ici- colo... niciodata nu o sa o vezi plangand suvoi, pentru ca nu are voie. mamica din departare trebuie plansa in tacere. asadar, acela va fi rezervorul care va primi ecourile-lacrimilor de deasupra pamantului. pamantul acela va fi ud deseori... si poate ca acest substrat prea ud, prea sarat va duce la putrezirea radacinilor.
dar langa ea, in prezent, este un ghiveci cu o orhidee terestra, un alt soi de orhidee. ea sta langa orhiduta Moni si e fresh, increzatoare si discreta. are foliajul maro intunecat lucios si imi vine sa o mangai. ii sunt recunoscatoare, pentru ca ea sta, doar sta langa orhideea Moni, si aceasta insotire pare ca trece dincolo de ofilire si de stagnare... ele sunt ciudate impreuna, dar mi se par minunate. par ca se mangaie reciproc pe un par nevazut, ca al papusilor de porumb...

orhideea reprezentare simbolica - 2

cred ca au trecut doi ani de cand am ales-o sa ma reprezinte pe mine cea la 3 ani care am plecat de langa mama, tata, praful gros de tara, atat de iubit de mine! plecam la Bucuresti si lasam in urma totul. lumea mea... am ales orhideea dupa ce am fost la seminarul Claudiei - Centrul AmaneSer pentru kilogramele in plus ale lui Mihnea... am inteles atunci ca am in mine un gol energofag care tipa, iar Mihnea il auzea si incerca sa-l umple... poate ca incerca sa ma faca mai stabila cu grija lui excesiva. am ales orhideea alba de la raionul cu plante al Mega Image-ului... avea un aer asa, special... parea ca leviteaza de frumusete... am ajuns acasa si i-am aratat-o lui Mih. si i-am zis ca o sa am grija de ea, ca ea e responsabilitatea mea si ca nu trebuie sa isi mai faca griji pentru mine.
revenind in prezent,
in seara asta, am luat cele 3 orhidee ale mele, primtre care si orhiduta Moni, si le-am udat pe balcon. apoi am venit cu doua dintre ele in sufragerie, apa mai siroia putin, m-am grabit si... am rasturnat-o... pe ea, da... in minte mi-a venit cuvantul "iar"... o vedeam cu scoarta de copac in jur imprastiata si ea in mijlocul acestei harababuri... am luat-o cu grija si am privit-o, de fapt am examinat-o. radacinuta mai crescuse un pic si undeva se umflase un mic punct, de unde ar fi urmat sa porneasca o radacina noua! zilele trecute ma gandeam asa: unele radacini au nevoie de intuneric, altele de lumina... orhideea mea fluture este o planta ale carei radacini au nevoie de lumina... in mediul lor natural, ele se incolacesc pe copaci, pe scoarta copacilor, si ajuta la fotosinteza... asa m-as fi incolacit si eu pe mama mea! de aceea m-a durut atat de mult ruperea de ea...  aveam nevoie de lumina pe care o stiam eu... de copacii pe care ii iubeam eu...
azi mi-am dat seama din nou ca vasul orhideei Moni e prea mare. asadar, sunt la a doua mutare. ghiveciul de la florarie l-am schimbat cu cel roz transparent. atunci i-am schimbat si scoarta, am zis sa fie un nou inceput, cumparasem o punga cu scoarta de orhidee special pentru ea. dar in acest substrat radacinile au putrezit, doar UNA a rezistat eoic!... atunci, i-am curatat radacinile putrezite, n-am mai lasat niciuna, si am mutat-o intr-un pahar transparent mai mic, dar prea adanc, se pare, avand in vedere ca radacina era superficiala, la vedere (sa pipaie lumina!). azi, in urma rasturnarii, am hotarat s-o mut din nou! intr-un vas mult mai plat... si am pus-o sa leviteze! da, vasul ei putin adanc l-am pus intr-altul mai alungit... asa incat sub ea e un spatiu gol!! acolo e un filon de liniste, asa simt... un rezervor de tacere care asculta ce zice ea... acolo se va strange apa uneori... (pentru ca orhideele mai plang uneori!)... in noul substrat am pus perlit si minerale care seamana cu mica...

 se vede radacinuta!

 levitanda...

langa prietenele ei!...