vrei să te joci în băltoaca de lapte?

"Una dintre poveştile mele preferate este despre un cercetător faimos, care a făcut câteva descoperiri revoluţionare în medicină. La un moment dat, a fost intervievat de un reporter al unui ziar, care l-a întrebat de ce crede că este capabil să înveţe mult mai mult decât o persoană obişnuită. Cu alte cuvinte, ce îl deosebea atât de mult de ceilalţi?
A răspuns că totul venea din lecţia pe care a învăţat-o de la mama lui când avea 2 ani. Când a luat o sticlă cu lapte din frigider, a scăpat-o din mână şi a vărsat tot conţinutul pe podeaua din bucătărie. Mama lui, în loc sa-l mustre, i-a spus: "Ce mizerie nemaipomenită ai făcut! Rar am mai văzut o băltoacă atât de mare de lapte. Păi, stricăciunea e deja făcută! Vrei să te joci în băltoaca de lapte înainte să facem curat?"
Într-adevăr, chiar aşa a făcut. Şi, după câteva minute, mama lui a continuat: "Ştii, de fiecare dată când vei face o mizerie ca asta, în cele din urmă tu va trebui să cureţi. Aşa că, ai vrea să faci asta? Am putea folosi un prosop, un burete sau un mop. Ce preferi?"
După ce au terminat de curăţat laptele de pe jos, ea a spus: "Ce avem aici este un experiment eşuat despre cum să ţii o sticlă cu lapte cu două mâini micuţe. Hai să mergem afară în curte, să umplem sticla cu apă şi să vedem dacă poţi s-o ţii fără s-o verşi". Şi aşa au făcut."
(fragment din cartea: "Principiile succesului. Cum să ajungi de unde eşti acolo unde vrei să fii", de Jack Canfield - Editura Act şi Politon, 2015)

Michel Henry - Intrupare. O filozofie a trupului

#44. Viaţa e fără "de ce". Viaţa este bună.

(Michel Henry - "Întrupare. O filozofie a trupului", Prezentare şi traducere Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, 2003)

Sub aceeaşi stea - J. Green

"Îmi plăcea Augustus Waters. Îmi plăcea tare, tare, tare mult. Îmi plăcea felul în care povestea lui se încheia cu altcineva. Îmi plăcea vocea lui. Îmi plăcea că făcuse aruncări de agitaţie existenţială. Îmi plăcea că era titular la Catedra de Zâmbete Vag Strâmbe, cu ore şi la Catedra de a Avea O Voce Care Făcea Ca Pielea Mea Să Semene Mai Tare Cu Pielea. Şi îmi plăcea că avea două nume."


"- Ne mai vedem? m-a întrebat.
Din glasul lui răzbătea o emoţie fermecătoare. I-am zâmbit.
- Sigur că da.
- Mâine? m-a întrebat.
- Răbdare, greieraş, l-am sfătuit. Nu vrei să pari prea nerăbdător.
- Corect, de-aia am spus mâine, a zis el. Vreau să te revăd în seara asta, dar sunt dispus să aştept toată noaptea şi o bună parte din ziua de mâine."

- fragment din cărticica fermecătoare "Sub aceeasi stea", de John Green, apărută la Editura Trei în anul 2013 -

recomand carte: The Dude si maestrul zen

 "Vâsleşte, vâsleşte

uşor în jos pe râu,

cu bucurie, multă bucurie.

Viaţa e doar un vis."

aici

"Eu sunt Adevarul" - Michel Henry

"Daca oamenii sunt acesti Fii ai lui Dumnezeu in Hristos, cum anume se explica faptul ca atat de putini dintre ei stiu si isi aduc aminte de aceasta? Daca poarta in ei aceasta Viata divina si imensitatea ei, pentru ca nu exista alta Viata decat aceea si viii nu pot decat sa se plece sub revarsarea ei, cum anume trebuie inteles faptul ca ei sunt atat de nefericiti? Fiindca, la urma urmei, nu necazurile care le vin de la lume ii mahnesc. In realitate, de ei insisi sunt atat de nemultumiti. Propria lor incapacitate de a-si realiza dorintele si proiectele, sovaielile lor, slabiciunea lor, lipsa lor de curaj provoaca in adancul lor insisi raul de a fi care-i insoteste de-a lungul lugubrei lor existente. Daca nu inceteaza sa atribuie imprejurarilor sau altora cauza esecului lor, e numai pentru a se amagi pe ei insisi si a uita ca aceasta cauza e in ei insisi. Asa cum spune Kierkegaard, nu disperam atat de faptul ca n-am ajuns Cezar, ci de faptul ca n-am ajuns acest eu. Dar cum sa disperam de acest eu, daca el nu e nimic mai putin decat venirea in noi a lui Dumnezeu in Hristos? O astfel de disperare nu e cu putinta decat daca, intr-un fel sau altul, omul a uitat stralucirea conditiei sale initiale, a conditiei sale de Fiu al lui Dumnezeu - a conditiei sale de "Fiu in Fiul" "

*pasaj din cartea "Eu sunt Adevarul", de Michel Henry - Editura Deisis, 2007*

Viaţa în Duh - arhim. Emilianos Simonopetritul

"Aşadar, ce înseamnă rai sau paradis? "Paradessa" înseamnă grădină împrejmuită, un spaţiu sigur, un loc al desfătărilor. Ce lucru mai frumos în ochii unui om din lume decât o grădină plină de graţie. O grădină.  Prin urmare, un rai: desfătare, siguranţă, împrejmuire, lucrurile de-a gata, o grădină sădită. Toate, florile, roadele, toate sunt la dispoziţie. Toate le-a pregătit Dumnezeu, e de ajuns să intri înăuntru. Aceasta e renaşterea la care ne cheamă Domnul."

(fragment din cărticica adorabilă "Viaţa în Duh - cateheze şi cuvântări" - Arhim. Emilianos Simonopetritul; Ed. Deisis, 2011)

Maica Siluana Vlad si reteta ei antifumat

kohleria S u n s h i n e

"Aveti nevoie sa va preparati singuri tigarile. Mai intai expirati pe nas aerul viciat din plamani (folosindu-va diafragma) si faceti loc Celui pe Care-L veti fuma rostind cu atentie in acel gol: "Doamne". Apoi, luati o foita subtire de aer curat din atmosfera si infasurati in ea "Iisuse Hristoase" si trageti usurel pe nas. Retineti Numele in inima si scoateti pe nas, in rotocoale facute din mila lui Dumnezeu, tot pacatul constientizat. Repetati! Puteti fuma un pachet o data! Un pachet mic are 33 de tigari, unul mijlociu 51 si unul mare o suta! Maica, dupa un pachet dintr-asta, zbori!
Apoi, cand bem, cand mancam, cand vorbim, cand iubim, cand dormim, sa-L chemam si sa-L bagam pe Dumnezeu acolo in toate. Si toate devin altfel. Si cel din fata mea, si necazurile, toate devin altfel cand Il chemam pe Dumnezeu. Va rog sa incercati!"

- fragment de la pag. 61 a cartii "Deschide cerul cu lucrul marunt" - Monahia Siluana Vlad, Ed. Doxologia / Iasi, 2013 -

totul este rugaciune

"Acesta este scopul nostru: trebuie sa intelegem ca Biserica este Mama noastra; ea nu este mama noastra vitrega. Si orice ne spune Biserica, Mama noastra, o spune din iubire. Un pom nu aduce roada daca nu este ingrijit. Pomul neroditor nu va aduce roada decat prin altoire, prin taierea ramurilor uscate. Prin urmare, atunci cand traim un necaz, o incercare, un esec, trebuie sa intelegem ca aceasta este fapta Gradinarului, Care face aceasta pentru binele nostru. De obicei, noi incercam sa inaintam prin viata duhovniceasca nu prin ascultarea si acceptarea voii lui Dumnezeu, ci prin urmarea gandurilor noastre. Alegem drumul gresit. Parintii spun intotdeauna: "Faca-se voia Ta" si accepta tot ceea ce se intampla ca fiind voia lui Dumnezeu. Nici macar nu vei reusi sa faci mereu voia ta. In timp ce daca spui "faca-se voia Ta", atunci voia ta este indeplinita intr-un anumit sens, fiindca voia ta este ca voia Lui sa fie implinita. Iar aceasta daruieste libertate autentica omului. Ne daruim in mainile Celui Care ne iubeste si Care ne-a dat viata. El ne insoteste intreaga viata, iar noi ne incredintam pe noi insine si viitorul nostru Lui. Cand suntem siguri in privinta viitorului, atunci putem limpede vedea ce se petrece in viata noastra de zi cu zi."
*

achimenes Daisy Boo

"Asa cum v-am mai spus mai devreme: monahul care cobora in gradina sa sape, fiecare moment - mersul sau, sapatul, tarana, totul era o rugaciune. Prin urmare, stradania pe care o depun pentru a-mi asigura traiul, munca pe care o fac pentru familie este in sine o rugaciune. Atunci cand ajung la o adevarata indreptare a mea, atunci viata mea, fiecare contact cu oamenii devine studiu duhovnicesc."
*
"Daca vom mistui hrana pe care viata ne-o daruieste, vom ajunge la "Slava Tie, Doamne!""
*
"Asadar, cu totii traim impreuna: monahii care se nevoiesc pe munte si mirenii care sunt aici, nevoindu-se in lume. Suntem cu totii impreuna; suntem un intreg. Sa ne insemnam cu semnul Crucii si sa infruntam viata."

- fragmente din carticica "Totul este rugaciune - A trai in lume ca si cum am trai in Sfantul Munte" - Arhimandrit Vasilios Gondikakis, Doxologia, Iasi 2013 -

"Deschide cerul cu lucrul mărunt" - Monahia Siluana Vlad

„În jurul nostru întâlnim oameni care nu mai au dorinţă de viaţă pentru că le-a fost rănită viaţa şi nimeni nu le-a uns rănile şi acestea s-au infectat… Eu întâlnesc foarte mulţi oameni care au fost atât de loviţi în viaţă de când au fost copii, încât nu mai au nicio legătură sănătoasă cu nimeni: nici cu ei înşişi, nici cu părinţii, nici cu cei din jur. Dacă atunci când suntem foarte mici suntem foarte răniţi, rău loviţi, noi începem să avem o relaţie falsă cu noi, se creează în noi, cum spun psihologii de astăzi, nişte mecanisme de apărare şi noi ne înstrăinăm de noi înşine şi sigur şi faţă de ceilalţi. Suntem înfăşuraţi în felul de a fi care nu suntem noi, şi din adâncul acestei înfăşurări sufletul strigă: „Nu mai vreau să trăiesc aşa, nu mai pot să trăiesc aşa”. Atunci Dumnezeu trimite în calea acelui suflet un om, un băiat dacă eşti fată, o fată dacă eşti băiat, un părinte pe care îl întâlneşti la o înmormântare, o maică pe care o întâlneşti la o mănăstire sau în tren… Întâlnim aşa pe cineva la un botez, la o nuntă şi deodată se face o crăpătură şi vedem lumina şi zicem: „A, s-ar putea să nu fie asta tot!”. Şi în ziua aceea băgăm de seamă că cerul are nori, că pământul are flori, că pietrele sunt frumoase… Unele sunt atât de frumoase! Nu vorbesc de pietrele preţioase, ci de pietrele de pe drumuri, din râuri…”

(fragment din cartea „Deschide cerul cu lucrul mărunt” – Monahia Siluana Vlad, Editura Doxologia)

"Omul in cautarea sensului vietii" - V. Frankl

"De asemenea, in lagar, se prea putea ca unul dintre noi sa-i atraga atentia camaradului care muncea cot la cot cu el asupra unui rasarit de soare stralucind pe deasupra copacilor inalti ai padurilor bavareze (ca in faimoasele acuarele ale lui Durer), aceleasi paduri in care noi construiseram o enorma fabrica de munitii. Intr-o seara, pe cand ne odihneam, obositi morti, pe podeaua baracii noastre, cu gamela de supa in mana, un tovaras de lagar dadu buzna inauntru si ne invita sa dam fuga afara pe platoul de adunare ca sa vedem minunea asfintitului. Stand acolo, am vazut cum norii mirifici se invapaiau inspre apus si cum cerul intreg se insufletea de nori cu contururi si culori mereu schimbatoare, de la albastru metalic pana la sangeriu. Cenusiul insingurat al baracilor mizerabile contrasta intens cu cerul invapaiat, reflectat in baltoacele de pe terenul noroios. Intr-un tarziu, dupa o tacere graitoare, ne-am spus unul altuia:"Cat de frumoasa poate fi lumea!" "

(fragment din capitolul "Experiente din lagarul de concentrare" al cartii "Omul in cautarea sensului vietii" de Victor Frankl, Editura Meteor Press, 2009)

"Eu sunt Adevărul" - Michel Henry

"Învăţătura lui Hristos n-are nimic de-a face cu această cunoaştere sensibilă, nemijlocită, empirică şi practică care constituie fundamentul unei societăţi. Am putea spune mai degrabă că în mod constant ea susţine contrariul acesteia! În universul percepţiei obişnuite, trupurile morţilor puse în pământ se văd mai degrabă descompunându-se decât înviind în "Cer". În universul percepţiei, bogăţiile putrezesc şi veşmintele sunt mâncate de viermi, metalele sunt roase de rugină. În universul percepţiei, sălaşurile sunt construite de mâini omeneşti. Dar Hristos vorbeşte de o bogăţie netrecătoare, Iacob sau Pavel de un metal care nu rugineşte, de sălaşuri nefăcute de mâini omeneşti!
Şi nu numai lucrurile, dar şi oamenii şi acţiunile lor ascultă dintr-o dată de alte legi decât cele ale percepţiei obişnuite. Sub lumina orbitoare a Vieţii, în lumina ei neapropiată, fiinţele vii se împleticesc ca ameţite de băutură, comportamentele lor se inversează. Cine vrea să fie cel dintâi merge să se aşeze pe ultimul loc. Cine strânge comori e lipsit de bunurile sale. Cine n-are nimic posedă totul. Cine însetează nu mai însetează, cine e urât de toţi trebuie să se bucure pentru că suferă, iar cel ce suferă este fericit. Cine nu ştie nimic ştie totul, cine ştie totul nu ştie nimic."

(fragment din cartea "Eu sunt Adevărul. Pentru o filozofie a creştinismului" de Michel Henry, Editura Deisis)

Ingerul inceputurilor de drum

„În virtutea unei nostalgii originare, omul tinde să se împământenească, vrea să ajungă acasă, în siguranţă. Acolo unde se simte bine, omul se şi instalează pentru a rămâne pentru totdeauna. În acelaşi timp însă este conştient că nu poate rămâne definitiv în această lume. Trebuie să pornească din nou, mereu, la drum. Trebuie să-şi lase căminul pentru a pleca mai departe, pe drumul său. Pornirea la drum presupune o ruptură. Ceea ce este vechi trebuie părăsit. Lucrurile nu se petrec mereu la fel. Nu putem rămâne pentru totdeauna în acelaşi loc.

Cât timp suntem pe drum, trebuie să ne îndreptăm spre o ţară mereu alta. Fiecare plecare la drum ne inspiră la început teamă. Dar trebuie să renunţăm la ce este vechi şi familiar. Dar când renunţăm, încă nu ştim ce ne aşteaptă. Necunoscutul provoacă în noi anxietate. În acelaşi timp, plecarea la drum este o promisiune a ceva nou, absolut inedit. Fără aceasta, viaţa înseamnă înţepenire. Ceea ce nu se transformă îmbătrâneşte şi sufocă. În viaţă ni se deschid perspective nebănuite, care devin posibile doar renunţând la vechile tipare.

Dorim să fim acolo unde există ceva care ne încântă, ne mişcă. Discipolii de pe muntele Tabor voiau să construiască trei colibe pentru a trăi neîncetat bucuria Schimbării la Faţă. Isus nu le-a îngăduit-o. În clipa imediat următoare lumina de pe Tabor a fost urmată de un nor întunecat. Discipolii nu se pot opri. Trebuie să-şi vadă de drum, să coboare muntele. Le va lipsi, desigur, seninătatea lui.  Orice revelaţie seduce, ne dă sentimentul eternităţii, iar noi am vrea să-l reţinem însuşindu-ne ceea ce nu poate fi cuprins, căci nu aparţine nimănui. Dumnezeu nu se lasă cuprins. Fiind un Dumnezeu al exodului, al pornirii la drum, ne îndeamnă necontenit să nu rămânem pe loc. Lui Moise îi spune: ”De ce strigi la Mine? Spune israeliţilor să pornească la drum” (Ex  14, 15). Israeliţilor le este teamă însă. E adevărat că în Egipt erau sclavi, erau lipsiţi de libertate. Se obişnuiseră însă cu jugul, căci traiul bun nu lipsea. Doreau să plece, dar în acelaşi timp se temeau să o facă. Trăim cu toţii această ambivalenţă. Deşi profund nemulţumiţi de viaţa noastră, ne este totuşi teamă să plecăm, să renunţăm la ceea ce ne este familiar, să ne schimbăm pe dinăuntru şi pe dinafară. Viaţa se rezumă la a fi mereu pregătiţi de drum. Atunci avem nevoie, ca şi israeliţii, de un înger care să ne încurajeze în primii paşi, să ţină toiagul peste Marea Roşie a temerilor noastre pentru ca noi să putem păşi siguri, cu încredere, în noianul ei.

Atmosfera zilelor noastre este mai degrabă cea a resemnării, a autocompătimirii; stă sub semnul deprimării şi al insuportabilităţii durerii. Ne complacem în ideea că totul este atât de greu încât nu ne mai rămâne nimic de făcut.

Iată şi motivul pentru care mai ales astăzi  avem nevoie ca îngerul începuturilor de drum să ne dea speranţă în timpul pe care îl trăim, să ne ajute să pornim spre noi orizonturi.

Pentru aceasta ni se cere să ne desprindem de reprezentările serbede şi de imaginile fără viaţă. 

Şovăim nu de puţine ori neştiind încotro ne poartă drumul. Atunci îngerul începuturilor de drum ne va sta alături să ne încurajeze. „Căci îngerii ne stau alături/ oriunde am porni, mereu” (Emily Dickinson)”

(fragmentul reprezintă cap. 5 al cărţii „50 de îngeri pentru întregul an” de Anselm Grun, Galaxia Gutenberg, 2007 – recomand cartea cu bucurie!)

cartile mele - colaj 2

"Doamne, bine ne este noua aici!" - p. 140

Incredeti-va in Sfantul Mucenic Efrem! Nu doar pentru a obtine ajutor in privinta unei probleme stringente. Ci si pentru a nu strabate singuri potecile acestei lumi. - p. 266

Vorba lui Nichita Stanescu, care zicea: "Prietene, cum este albastru tau?" Deci, albastrul meu este cu totul si cu totul altfel. Si bucuria intalnirii noastre, daca eu as putea sa-ti impartasesc cum e albastrul meu si tu, cum e albastrul tau, n-am avea de ce sa ne plictisim, nu? Si ar fi inepuizabil, mai sunt si alte culori. De aia avem nevoie de vesnicie - p. 142

Marea nu inghetase decat la tarm/ si spinarea unui delfin spargea din cand in cand/ incremenirea verde a oglinzii de apa - p. 36

Cand intunericul se ridica, noi vom fi in deplina stralucire. - p. 133

Este, asadar, esential sa mergem la Dumnezeu, ca sa ne transforme si sa ne schimbe si, de aceea, sa-i cerem convertirea. Convertire inseamna ca, in loc de a ne petrece vietile privind in toate directiile, trebuie sa urmam una singura. E o deturnare de la multele lucruri pe care le valorizam doar fiindca sunt agreabile sau convenabile pentru noi. - p. 91

Si numai ce atinge mantia, ca se si vindeca.
Isus simte ca a fost atins altfel decat o facea multimea; simte ca a fost atins de credinta unui om care venise la el nu numai cu forta disperarii - care poate ca era a multora dintre cei din jurul sau -, ci si cu forta unei credinte iesite din comun. - p. 57

Omul natural inseteaza si flamanzeste dupa implinire si rascumparare. Aceasta sete si foame este pridvorul Imparatiei: atat inceput, cat si exil. - p. 108

pasaje din cartile:
Calatoria mea cu parintele Alexander - Juliana Schmemann (Editura Theosis)
Minunile Sfantului Efrem cel Nou in viata noastra (Editura Sophia)
Cu Hristos te intalnesti mai intai in iad - convorbiri despre disperare, cautate, durere si mantuire - Maica Siluana (Lumea Credintei)
Starea provizorie - Ion Draganoiu (Cartea Romaneasca)
Gaseste-l pe Dumnezeu pretutindeni - Anthony de Mello (Editura Dao Psi)
Rugaciunea vie - Mitropolitul Antonie de Suroj (Editura Theosis)
Evanghelia cotidianului - Paola Bignardi (Galaxia Gutenberg)
Pentru viata lumii - sacramentele si ortodoxia - Alexander Schmemann (Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane)

cu recunostinta pentru multe dintre aceste carti, prietenelor mele!

cartile mele - colaj 1

Curajul, vitejia se cere nu numai soldatilor, ci oricaruia dintre noi. Toti avem nevoie de curaj pentru a trai viata care ne-a fost harazita. - p. 75

Veneau la ea nu numai saracii, nu numai oamenii care sufereau, nu numai alcoolicii care se vindecau prin rugaciunile ei, dar veneau si multi intelectuali din cercurile inalte, pentru ca multi o cinsteau. - p. 95

Pot, asadar, sa citesc, sa ma rog, sa fac un lucru de mana, sa-mi umplu timpul, ajunge sa nu contenesc sa ma aflu in fata lui Dumnezeu. - p.66

Acum vom parasi visele celor care vegheaza; sa trezesti pe cineva care doarme este usor, dar cel nepasator este ca un om mort. - p. 113

Fetita n-a spus nimic, insa a sarit iarasi de la locul ei si a adus calimara si pensula de scris. I-am multumit si le-am dus la masa. Am gasit o bucata curata de panza si am scris - p. 271

Transforma-ti problemele in provocari. Antreneaza-ti mintea sa cuprinda imaginea in intregul ei, sa priveasca in ansamblu. Viata este mult prea pretioasa si scurta pentru a ne lasa coplesiti de autocompatimire. - p. 63

Nu ne retragem in pustie pentru a scapa de oameni, ci pentru a invata cum sa-i gasim - p.77

- Cand am luptat cu uriasii tai in armura, continua Bastian, a iesit la iveala ca nu sunt alcatuiti decat din platose, iar pe dinauntru sunt goi. Cum se face ca se misca totusi? - p. 312

Cu toata siguranta, Dumnezeu binecuvanteaza. - p. 80

pasaje din cartile:
50 de ingeri pentru intregul an - Anselm Grun (Editura Galaxia Gutenberg)
Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos (Editura Egumenita)
Cuvant despre ascultare si priveghere si rugaciune - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul (Editura Sf. Nectarie)
Gradina tainica a Adevarului - Sana'i (Editura Herald)
Cronicile Tinuturilor din Apus: Puteri, Ursula Le Guin (Corint Junior)
Sfaturi pentru fiica mea (o carte mica despre marile evenimente ale vietii) - Alexandra Stoddard (Editura Humanitas)
Noi seminte ale contemplarii - Thomas Merton (Editura Galaxia Gutenberg)
Povestea fara sfarsit - Michael Ende (Editura Polirom)
Talcuiri la Sfintele Slujbe - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul (Editura Sf. Nectarie)

cu recunostinta pentru multe dintre aceste carti, prietenelor mele!

"Indumnezeirea maidanului" - Preot Constantin Necula

 

"Nu cred în cultura făcută în afara credinţei în Dumnezeu, pentru că este o cultură lipsită de logos! Tot cuvântul trebuie să te ducă spre Cuvânt, spre întruparea Cuvântului în tine şi spre desăvârşita împlinire în El. Orice fel de altă căutare, pe lângă cuvinte, printre pagini, printre rânduri, te lasă acolo, printre. Fără să-ţi ofere soluţia cea mai de preţ, care este schimbarea vieţii în Iisus Hristos."

(fragment din cartea "Îndumnezeirea maidanului" a preotului Constantin Necula - Editura Agnos)

rugaciune - Mitropolitul Antonie de Suroj

"O, Doamne, nu stiu ce sa-Ti cer. Tu singur stii ce-mi este de folos. Tu ma iubesti mai mult decat stiu eu sa ma iubesc. Ajuta-ma sa-mi vad trebuintele cele adevarate care-mi sunt ascunse! Nu indraznesc sa-ti cer nici cruce, nici mangaiere. Pot doar sa Te astept. Inima mea Ti-e deschisa. Vino si ajuta-ma prin marea Ta milostivire, atinge-ma, curateste-ma si ma tamaduieste, smereste-ma si ma ridica! Cinstesc in tacere voia Ta cea sfanta si caile Tale de nepatruns. Tie ma aduc jertfa. Toata nadejdea in Tine mi-o pun. Nu am alta dorinta decat sa implinesc voia Ta. Invata-ma cum sa ma rog, roaga-Te Tu Insuti in mine!

AMIN"

*asa se incheie carticica "Rugaciunea vie" a Mitropolitului Antonie de Suroj, aparuta la Editura Theosis*

"Rugăciunea vie" - Mitropolitul Antonie de Suroj

"Iubire in tacere. Ganduri pentru fiecare zi" - de Carlo Carretto

27 iulie
LOCUL ÎNTÂLNIRII
Calea aleasă de Dumnezeu pentru a ne face fii, şi deci fiinţe capabile de relaţii şi de iubire reciprocă, este calea evoluţiei, calea experienţei, a căutării, a dialogului, a istoriei.
Şi ca să fie o astfel de cale, trebuie să fie calea libertăţii. Fără libertate nu ar exista căutare, fără libertate nu ar exista dialog, fără libertate nu ar exista iubire.
Totul ar fi condiţionat, instrumentat, decis dinainte.
Totul ar dobândi sensul fatal al unei combinaţii chimice sau ar apărea ca o plictisitoare manifestare folclorică a unui oarecare regim totalitar.
Cu siguranţă Dumnezeu are alte gusturi, şi cum El a ales pământul ca loc al întâlnirii cu noi, l-a făcut ca pe un loc al întâlnirii dintre haos şi armonie, dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte, dintre ură şi iubire, dintre cer şi pământ.
În acest mediu al contrastelor, omul îşi joacă liber mântuirea.
Îşi creează cetatea.
Îşi realizează planul.
Dar în crearea cetăţii şi în realizarea planului său, mâinile lui de om se confundă cu mâna creatoare a lui Dumnezeu, vârful plugului său taie acelaşi pământ care este şi pământul lui Dumnezeu, fiinţa fiului său are aceeaşi formă ca şi cea a Fiului lui Dumnezeu.
Cât de greu e să distingi cele două provenienţe!
Cine poate înţelege misterul acestei cununii?

/fragment din cartea Iubire în tăcere. Gânduri pentru fiecare zi, de Carlo Carretto, Editura ARCB/

Povestile pe care vi le spuneti...

...va mentin blocati.

Un motiv principal pentru care nu obtineti ceea ce va doriti este acela ca va spuneti povesti care va consolideaza rezistenta. Exista putine alte lucruri pe care fiintele umane le considera mai convingatoare decat o poveste. Folosim povestile nu doar pentru divertisment, ci si pentru a da un sens lumii si locului nostru in ea. Ne transformam vietile in naratiuni si pe noi insine in eroi. Acest lucru nu ar fi o problema, insa ganditi-va cum e atunci cand va transformati in eroi si construiti un basm despre locul vostru in lume - un fapt care va permite sa reinterpretati tot ceea ce este in neregula in viata voastra ca fiind "in regula", admirabil sau scapat de sub controlul vostru.

S-ar putea sa nu va placa faptul ca sunteti supraponderali, dar va spuneti o poveste in care vina nu este a voastra - nu puteti merge la sala de sport si nici sa tineti regim, pentru ca trebuie sa faceti curatenie in casa si sa fie masa gata la timp pentru copii, adica sunteti prea ocupati. Lipsa antrenamentului fizic nu este un defect de caracter; arata cat de nobili si gata de sacrificiu de sine sunteti. Sau poate va detestati locul de munca, dar nu aveti curajul sa cautati unul nou. Va spuneti insa o poveste despre modul in care parasirea actualului loc de munca ar insemna sa va pierdeti casa, sa va trimiteti copiii in strada si sa ajungeti fara niciun ban. Disponibilitatea voastra de a pierde timp in fiecare zi facand ceva care nu va place nu este un defect personal; ea arata cat sunteti de prudenti si de atenti sau ce parinti buni sunteti. Poate casnicia voastra este lipsita de iubire, dar va spuneti ca sunteti "in regula" asa, ca doar oamenii egoisti ajung la divort si ca voi niciodata nu ati putea fi asa. Lipsa pasiunii autentite va face, credeti voi, mai buni. 

Cand va spuneti un basm si va transformati in eroi, faceti ca ideea ca sunteti blocati sa para un lucru bun. Va negati dorintele reale, pentru ca va autoconvingeti de faptul ca a nu obtine ceea ce va doriti va transforma intr-o persoana buna sau ca a obtine ceea ce va doriti este imposibil, deci numai oamenii nesabuiti si-ar pierde timpul gandindu-se la asa ceva. 

Aceste povesti pot fi foarte diverse. Poate nu stiti cu adevarat ce va doriti, dar in loc sa luati acest lucru drept un imbold pentru a cauta noi posibilitati de a va largi orizontul, va convingeti, pur si simplu, ca nu doriti absolut nimic. Poate va este teama de ceea ce ar putea crede alti oameni; in loc sa aveti curajul sa nu va pese de judecata celorlalti, va spuneti in sinea voastra ca opiniile lor sunt mult mai importante decat ale voastre sau ca ei stiu mai multe decat voi despre viata voastra. Poate ca pur si simplu va impotmoliti si cedati fricii, dar va spuneti ca sunteti doar "precauti". 

Poate ca exista motive logice pentru care nu puteti obtine imediat ceea ce va doriti, dar, in loc sa va ganditi cum sa le depasiti, voi va convingeti ca "asa stau lucrurile" si ca nu puteti face nimic pentru a le schimba. Acest tip de poveste se numeste "gandire cu obstacole", iar semnul esential ca i-ati cazut prada este acela ca incetati sa mai vedeti barierele din calea succesului ca fiind probleme care trebuie rezolvate si incepeti sa le considerati fapte incontestabile de viata.

Una dintre cele mai populare povestiri este cea de tipul "sau/sau" Acest lucru se intampla atunci cand cadeti in capcana de a crede ca trebuie sa va delimitati viata secvential. Va spuneti ca a obtine ceea ce va doriti este ceva atat de maret, incat n-aveti cum sa nu va distrugeti viata incercand sa realizati acest lucru. Cand sunteti blocati pe acest tip de povestire, va organizati existenta ca pe un vas umplut pana la refuz - in care, daca mai adaugati ceva, se va revarsa si va fi un dezastru. Va vedeti probabil zilele pline cu tot felul de lucruri. Asa incat, atunci cand apare o oportunitate la care nu v-ati asteptat, raspunsul vostru implicit devine "nu", deoarece nu corespunde in mod evident cu obiectivele voastre. 

Dar a avea o latura puternica inseamna mult mai mult decat doar sa bifati lucrurile de pe ista voastra si sa va tineti de un plan de viata rigid. Inseamna sa va largiti orizontul, iesind in mod constant in afara zonei voastre de confort si incercand lucruri noi. 

*fragment din carticica adorabila "Viata nu e mereu roz" de Mel Robbins, Editura Curtea Veche*

Viaţa nu e mereu roz - de Mel Robbins

„Prea ne autoexcludem des din jocul vieţii, gândindu-ne că există un moment oportun pentru a face un lucru sau pregătindu-ne atât de minuţios pentru acest moment, încât nu mai vine niciodată.”

(fragment din cartea Viaţa nu e mereu roz – de Mel Robbins, Editura Curtea Veche)