dintre muntii de perne, rostopasca ma primi cu floricica ei
acolo, preajos, in acel nebagat in seama, ignorat, blamat, respins,
acolo lumea se coaguleaza din cutiutele mici, cele mai mici cutiute
ale fiicei porcarului...
da, totul se multiplica, icoana si cu tine
la ceasul de taina al durerii, cand ochiul se scalda, iar si iar
in apa cea de dinainte de timpuri
hai sa inotam in acest mediu vascos,
hai sa ne tinem de manute,
noi suntem acei copii pe care el ii cauta
chiar daca am ratacit drumul, o insecta ne va purta
pe aripile ei transparente,
si chiar vom gusta serpentinele
pline de sare,
ne vom tavali...
