buna, Tata

sunt eu,
Fata Ta...

am venit
să mă aştepţi
în Prag...

Aceasta
e Moştenirea
mea

~

cea mai senina revelare: norii

diiiiii, calutii mei!

bucurie

noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida,

atata ne bucuram, atata! si dam marturie

pentru mica slava a fiecarei dimineti

aici acum asa

inca o zi,
familiara

tatal meu,
soarele,
culege norii
din spatele muntelui

tatal meu,
binecuvantatul,
e aici...

acum...

si pururea asa...

prezenta

Cu puterea Duhului Sau cel Sfant,
El inainteaza in viata noastra

De jos in sus, toate il invoca pe
de sus in jos

Intalnirea e prefacerea
fiului risipitor in ospat

darul

azi, m-am nascut

in bratele campiei

o miros,
ma linge

viata ma atinge,

sunt de-a ei


vie

firicel

preiau această moştenire:
fântâna

la răsărit,
întâlnesc firicelul de polen

al încântării

^

femeie,

odihneste-te in jurul petalelor


odihneste-te

*

ninge

pe o cărare oarecare,
Tu mă apropii de Tine

alveola

locuiesc
in Munte

Muntele
naste Copilul

Copilul
renaste cuvintele

lumea

frigului

in unduirea copacilor care isi ascut foalele in adanc,
ma intreb daca mi-a fost vreodata cu adevarat foame
de Tine...

atatia fulgi de nea refuza sa mai cada in oras,
doar pentru ca suntem prea satui...
prea plini de noi...

maine imi voi lasa manusile acasa.
frigului hrana de viu
sa-i fiu

cand o sa vii

o sa ma gasesti stralucind in pastaia incercarilor...

...

m-am refugiat la Sfânta Vineri, pe fundul lacului. sunt o făptură a mâlului. ca odinioară Cosmin, îl caut pe Amin.

descendenta

sunt facuta din aliajul campiei

vindecare

pentru ca nu vreau sa caut scapare,
imi pun fustita din petale de crin si raman in acest balon.

presiunea ma face sa lastaresc fara sa pierd seva.
fara sa ma gandesc macar la boboci...

presiunea face sa imi cada mastile, una cate una.
raman in contact cu versetul din biblie, atat.

pentru ca nu vreau sa caut scapare,
sunt lujerul...

diminutive

pietricică lângă pietricică, nici înainte, nici înapoi, mă minunez de cum se naşte drumuleţul meu.  
cu voioşie, înaintez stând pe loc, mişcându-mă prin respiraţii.

de aceea, greierii mi-au adus cântecul, cu picioruşele lor...
  

va fi bine

Viaţa mi se adună înapoi din toate ungherele Împărăţiei. Întoarcerea e înduioşătoare! Îi simt pe cei flămânzi, pe cei zdrenţuiţi, pe cei ologi, pe cei fără speranţă venind! Îi ştiu în mine de mult, iar acum le aud vuietul... Ei vin cumva de nestăvilit, mişcaţi de cuvintele Părintelui. Peste tot se vorbeşte că totul va fi bine. Pe uliţe, praful speranţei se lipeşte de tălpile în mişcare... Pe cer, norii călătoresc, de neoprit...

~

nori de hârtie. foşneşte ploaia. pe îndelete, o căsuţă se găteşte de nuntă

apa si focul

...aceasta e cea mai mare alchimie:
ca El preschimba lacrimile
*apa*
in bucurie
*foc*

multumesc!

achimenes Misera

facă-se voia Ta nepătrunsă, acum când zorii zilei sunt pe drum

îi aştept, escaladând depărtările, expusă vântului din aval

~

micuţele floricele chiuie de bucurie: e ziuă iar!