o particula fericita

sunt fericita ca retelele mele energetice, suflul meu, inima mea trec prin pragul Sfintei Biserici si, dincolo de el, pana inspre altar.
sunt fericita ca sunt o copila a Bisericii si ca viata mea e o amprenta in Viata ei...
sunt fericita ca aici, in Biserica, sunt protejata si erorile de drum sunt anulate... exista Drumul, iar daca el e adulmecat Aici, Simtit, Experimentat, esti format din nou, plamadit sub tot ce e Viu, din substanta Viului...
ma simt fericita intre Tainele ei vii si intre oamenii vii...
ma simt o particula fericita respirand binecuvantarea de la inceputul Sfintei Liturghii:
Binecuvantata este Imparatia! A Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh!

biblia e o casa

acum am inteles: biblia e o casa, si chiar si eu locuiesc in ea! ce ar mai fi de zis?

ogorul

urmez instructiunile pe care ucenicul tau Iov mi le da. pierd cartile, parfumul si drumul.

litera care am ajuns prin contractie inoata dincolo de lan. ce de valuri in ogorul rosu la seceris!

hai sa-ti spun

hai sa-ti spun:

putem intra in cuvinte ca intr-un cer frumos -

 

ele miros

ca spicele tavalite in curcubeu,

ca glasul tau sau chiar ca al meu

cand te strig

 

stiu, uneori ti-e frig

cand mai pasesti intr-un hau

 

dar aici, aproape, sunt eu -

 

cu spicele risipind

 

fricile...

poezie Petre Stoica

CEVA
Mihaelei Şchiopu

Acolo în grădină
printre ridichi şi foi de salată
printre cioburi de sticlă şi bulbi putreziţi
printre pietre şi pene de cintezoi
într-o zi am găsit
ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă
ceva fără formă ceva fără gust şi culoare
ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă
ceva mai frumos decât genele iubitei
ceva cald şi dureros ca o melodie depărtată
ceva…

acolo în grădină
ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă

(de aici)