in unduirea copacilor care isi ascut foalele in adanc,
ma intreb daca mi-a fost vreodata cu adevarat foame
de Tine...
atatia fulgi de nea refuza sa mai cada in oras,
doar pentru ca suntem prea satui...
prea plini de noi...
maine imi voi lasa manusile acasa.
frigului hrana de viu
sa-i fiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
Cu puterea Duhului Sau cel Sfant, El inainteaza in viata noastra De jos in sus, toate il invoca pe de sus in jos Intalnirea e prefacer...
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...